Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 331/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.331/R/2009
Ședința publică din 20 mai 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin procuror:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale din 11 mai 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar și menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Harghita, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul arată că a declarat recurs atât pentru că s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, cât și pentru că s-a menținut măsura arestării preventive.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea parțială a încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună în principal admiterea cererii formulate, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. Instanța de fond a apreciat că, deși condițiile reglementate de art.160/2 alin.1 pr.pen. ar fi îndeplinite, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat nu depășește 18 ani, condițiile cerute de art.160/2 alin.2 pr.pen. nu ar fi îndeplinite. Din actele dosarului nu rezultă că inculpatul în stare de libertate ar săvârși alte infracțiuni. Din contră, din probe rezultă că inculpatul și-a câștigat existența din muncă cinstită. La fond, se vor analiza împrejurările în care fapta a fost comisă, dacă inițiativa săvârșirii infracțiunii îi aparține inculpatului sau dacă a săvârșit fapta la inițiativa colaboratorului sub acoperire. Raportat la lipsa antecedentelor penale, pericolul de a săvârși alte infracțiuni în stare de libertate este exclus. Nu există nici pericolul că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților, a martorilor sau distrugerea mijloacelor materiale de probă. Instanța de fond a arătat că se impune menținerea măsurii arestării preventive pentru că colaboratorul sub acoperire nu a fost audiat în cauză. Acest colaborator are calitatea de martor, dar nu este un martor imparțial, ci face parte din DIICOT Inculpatul nu ar putea influența o asemenea persoană. Toate celelalte probe utile cauzei au fost deja administrate în cauză. Instanța de fond se raportează la o probă inexistentă, la declarația investigatorului sub acoperire, deși s-a reținut că din motive tehnice, declarația acestuia nu se află la dosar. Din punct de vedere juridic această probă nu există. Prin reținerea a ceva ce nu există, se încalcă dreptul inculpatului la un proces echitabil. Dacă se va respinge cererea de liberare sub control judiciar, solicită a se constata că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și pe cale de consecință a se dispune revocarea acestei măsuri și cercetarea inculpatului în stare de libertate. Colaboratorul sub acoperire, înainte de a fi autorizat, cu 2 săptămâni înainte l-a contactat pe inculpat prin intermediul. Prin urmare, acele substanțe interzise de lege nu au ajuns la populație. În concluzie, solicită în principal admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, iar în subsidiar revocarea măsurii arestării preventive. Arată că într-un dosar în care mai mulți inculpați sunt trimiși în judecată pentru fapte mult mai grave, de corupție, s-a dispus punerea lor în libertate după numai 2 luni de arest preventiv.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Instanța de fond a arătat în detaliu împrejurările pentru care a apreciat că este neîntemeiată și neoportună acordarea beneficiului liberării provizorii. Sunt întrunite condițiile de admisibilitate, cele prev.de art.160/6 pr.pen. instanța urmând să constate dacă sunt întrunite condițiile de fond prevăzute de art.160/2 alin.1 pr.pen. și dacă cererea este întemeiată, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei. Hotărârea atacată este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpatului arată că la instanța de fond, reprezentanta Parchetului a considerat că nu doar condițiile de admisibilitate sunt îndeplinite, ci și că nu există riscul săvârșirii de noi fapte.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea sa în libertate.
CURTEA
Prin încheierea fără număr din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în temeiul art. 1608aal.6 Cod Procedură Penală a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, fiul lui și, la data de 10.02.1980, în orașul, jud. H, CNP -, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Gherla.
În temeiul art. 3002Cod Procedură Penală rap. la art. 160 al.1 și 3 Cod Procedură Penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, la data de 10.02.1980, în orașul, jud. H, CNP -, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută.
În baza art.192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că rin p. încheierea penală nr.71/C/01.12.2008 a Tribunalului Cluj, în baza prev. art.1491Cod Procedură Penală s-a dispus arestarea preventivă inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, cu începere din data de 1 decembrie 2008 și până la data de 29 decembrie 2008 inclusiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 al.2 din 143/2000.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că inculpatul, la sfârșitul lunii noiembrie 2008, în baza unei înțelegeri prealabile cu o persoană neidentificată, a deținut, transportat și oferit spre vânzare o cantitate de aproximativ 500 de grame de rezină de cannabis, substanță clasificată ca fiind drog de risc.
asupra condițiilor de admisibilitate și legalitate impuse în această procedură a liberării provizorii, constatăm că, deși aceste condiții sunt îndeplinite în această cauză, cererea formulată de către inculpat nu este întemeiată.
Astfel, limita maximă a pedepsei stabilită de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea de 15 ani, nefiind așadar atins maximul impus de art.1602al.1 Cod Procedură Penală, care este de 18 ani închisoare.
Asupra aspectelor de temeinicie însă, oprindu-ne în cele ce urmează, vom constata că cerințele de această natură nu sunt îndeplinite în speță. Astfel din declarația colaboratorului sub acoperire, care nu s-a înregistrat prin mijloace tehnice, însă perceputăpropri sensibusde către instanță, rezultă că înainte de a fi autorizat, colaboratorul deținea informații că inculpatul desfășoară activități de trafic de droguri, cu cantități destul de însemnate de astfel de substanțe, de unde reiese că ar exista premise ca inculpatul să reia același gen de activități după punerea sa în libertate.
În aceeași ordine de idei, ar fi oportună menținerea inculpatului în stare de arest preventiv până la reaudierea colaboratorului sub acoperire, în calitate de martor cu identitate atribuită, pentru a nu exista sub nici o formă riscul deconspirării martorului, fiind posibilă contactarea acestuia de către inculpat, pe canalul de comunicare stabilit între ei anterior săvârșirii faptei pentru care este cercetat inculpatul în prezent
Pentru toate considerentele mai sus sintetizate, instanța a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, nu este întemeiată, și în baza art. 1608aal.6 Cod Procedură Penală a fost respinsă.
Cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, trebuie remarcat că Tribunalul Cluja fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 23 ianuarie 2009, fiind înregistrat sub nr-, în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 26 februarie 2008.
La data de 27.01.209 a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv la primirea dosarului.
Ulterior măsura a fost verificată, în condițiile art.3002Cod Procedură Penală și la termenul de judecată din data de 19.03.2009.
Verificându-se din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, în termenul impus de art.160 al.1 Cod Procedură Penală, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul, respectiv cele prev. de art. 143 Cod Procedură Penală, în sensul că există probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpat.
Probele amintite constau în declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală, declarațiile martorului G, audiat în faza de urmărire penală în calitate de învinuit, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor, proces verbal de constatare, declarațiile martorilor și.
În cauză a fost declanșată cercetarea judecătorească fiind ascultat inculpatul, de asemenea a fost audiat în procedura prev. de art. 861și urm. Cod Penal, colaboratorul sub acoperire cu nume de cod, a cărui declarație nu s-a înregistrat pe suport din cauze de natură tehnică, și au fost reascultați, în condiții de publicitate și contradictorialitate, martorii G și.
Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, și fără a emite judecăți de valoare asupra validității mijloacelor e probă existente în dosarul cauzei și a actelor procesuale și procedurale realizate în faza de urmărire penală, și în cea de judecată, putem spune, fără echivoc, că în cauză există date care formează presupunerea rezonabilă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală.
Desigur, că în raport de inițiativa infracțională, mai sunt multe aspecte de lămurit, fiind încă discutabil dacă o asemenea inițiativă a aparținut inculpatului sau colaboratorului sub acoperire, cert fiind că în temeiul unor informații anterioare deținute de către colaborator, acesta l-a contactat pe inculpat pe internet, urmând, eventual, a se administra probe pentru confirmarea informațiilor pretinse de colaborator.
S-a invocat de către apărare, că colaboratorul sub acoperire a acționat fără a avea o autorizație în acest sens. Evident că nu vom face la acest moment o analiză a legalității autorizării și a limitelor acesteia, și dacă colaboratorul a acționat în asemenea limite, desigur că activitatea în sine de cumpărare autorizată de droguri, aparent, a fost autorizată în condiții de legalitate, revenind din nou în discuție momentul nașterii ideii infracționale, dacă această idee a aparținut inculpatului sau i-a fost indusă de către colaborator.
În mod logic, toate aceste semne de îndoială vor trebui înlăturate până la finele cercetării judecătorești. Dincolo de aspectele neelucidate, la acest moment, cu riscul de a ne repeta, spunem că există indicii și probe că au fost comise fapte prevăzute de legea penală.
Pe de altă parte, dar în aceeași ordine de idei, este real că în cauza de față inculpatul a traficat droguri de risc doar în raport de un colaborator sub acoperire, drogurile neajungând pe piața liberă și nereprezentând din această perspectivă un pericol. Însă trebuie avut în vedere că inculpatul și-a asumat chiar și o asemenea consecință, întrucât nu cunoștea la acel moment destinația acelor substanțe interzise de lege pe care le-a traficat. Pe de altă parte, dar în legătură cu această apărare, se mai arătă că același colaborator sub acoperire a arătat că inculpatul a încercat să obțină venituri personale din tranzacția privind cantitatea însemnată de droguri.
De asemenea, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod Procedură Penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol rezidă în însuși pericolul social al faptelor deduse judecății ținând seama de amploarea fenomenului de trafic și consum de droguri prezent în societatea românească, opinia publică fiind aproape zilnic informată prinmass-mediacu privire la pătrunderea acestor fenomene în medii extrem de juvenile, cum sunt cele din școlile generale. Nu mai puțin adevărat este că în cauza de față inculpatul a traficat droguri de risc, cel puțin aparent, într-un context lipsit de amploare și rezonanță, dar totuși, în situația actuală, la modul general vorbind, a fenomenului infracțional, instanța a apreciat că o asemenea activitate este menită să atragă atenția opiniei publice și în raport de reacția imediată a organelor judiciare, chemate să ia măsuri prompte și eficiente.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, n temeiul art. 3002Cod Procedură Penală rap. la art. 160 al.1 și 3 Cod Procedură Penală instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, măsură care a fost menținută.
În baza art.192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie admisă cererea formulată de acesta, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
În motivele de recurs inculpatul a arătat că instanța de fond a stabilit că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1601alin.1 în C.P.P. sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul nu depășește 18 ani, însă nu ar fi îndeplinite condițiile prev. de art.1602alin.2 referitoare C.P.P. la temeinicia cererii.
Din actele existente la dosar nu rezultă că inculpatul lăsat în libertate ar săvârși și alte infracțiuni, iar la judecata în fond a cauzei urmează să fie analizate împrejurările în care a fost comisă fapta, dacă inițiativa săvârșirii infracțiunii aparține inculpatului sau dimpotrivă acesta a săvârșit infracțiunea la inițiativa colaboratorului sub acoperire și că raportat la lipsa antecedentelor penale pericolul de săvârșire și a altor infracțiuni este exclus.
Nu există pericolul ca inculpatul să încerce zădărnicirea aflării adevărului sau influențarea martorilor, a părților sau distrugerea mijloacelor de probă.
Instanța de fond a mai arătat că se impune menținerea măsurii arestării preventive și pentru considerentul că nu a fost audiat în cauză colaboratorul sub acoperire, însă acesta nu este un martor imparțial, ci face parte din structura DIICOT C iar inculpatul nu ar putea influența pe acest martor.
În subsidiar inculpatul a arătat că dacă se va respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar solicită a se constata că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și pe cale de consecință să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv cu cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Recursul formulat de inculpat urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect că prin încheierea penală nr.71 din 1 decembrie 2008 Tribunalului Clujs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 1 decembrie 2008 și până la data de 29 decembrie 2008 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000.
S-a reținut în sarcina inculpatului că la sfrârșitul lunii noiembrie 2008 în baza unei înțelegeri prealabile cu o persoană neidentificată, acesta a deținut transportat și oferit spre vânzare o cantitate de circa 500 grame rezină de canabis, substanța clasificat ca fiind drog de risc.
Potrivit art.1602alin.1 și 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de al împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Condițiile prevăzute de art.1602alin.1 sunt C.P.P. îndeplinite, întrucât pedeapsa pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea de maxim 15 ani.
În cauză însă nu sunt îndeplinite condițile prevăzute de art.1602alin.2 referitoare C.P.P. la temeinicia cererii.
La instanța de fond cercetarea judecătorească este aproape finalizată, urmând să mai fie audiat doar un martor cu identitate protejată.
Având în vedere că la instanța de fond cercetarea judecătorească este în stadiu de finalizare, în mod legal aceasta a respins cererea formulată de inculpat privind punerea în libertate a acestuia sub control judiciar.
Nici solicitarea inculpatului din petitul subsidiar al motivelor de recurs referitoare la revocarea măsurii arestării preventivă nu este întemeiată, întrucât în cauză temeiurile care au dus la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent (art.143 C.P.P.) inculpatul fiind trimis în judecată pentru fapta reținută în sarcina acestuia, iar pedeapsa prevăzută de lege (art.148 lit.f C.P.P.) este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a faptei reținută în sarcina acestuia și de amploarea pe care a luat-o acest gen de infracțiuni în ultima perioadă de timp.
Având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602alin.2 referitoare C.P.P. la temeinicia cererii formulate de inculpat și că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent sens în care nu se impune nici revocarea măsurii arestului preventiv, în baza art.38515pct.1 lit.b recursul C.P.P. formulat de inculpat împotriva încheierii penale din 11 mai 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 inculpatul C.P.P. urmează să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 11 mai 2009 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./01.06.2009
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Vasile Goja Ana Covrig
