Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 337/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
186/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.337
Ședința publică din data de 23 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Stan
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii din data de 18.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărători aleși, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/23.02.2010 (fila 32 dosar) și
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat atașarea dosarului de urmărire penală nr.78/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului - av. - solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.162 Cod procedură penală. Astfel, nu există date la dosar din care să rezulte că o dată lăsat în stare de libertate, inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, întrucât acesta a cooperat cu organele de urmărire penală, dând o declarație detaliată, explicând activitatea pe care a desfășura-o și despre care nu a avut nici un moment reprezentare faptului că este ilegală. Mai mult decât atât, liber fiind, inculpatul nu ar putea să distrugă mijloacele de probă, întrucât în ceea ce îl privește, la dosar există doar redarea convorbirilor telefonice. Solicită să se țină cont că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la lămurirea cauzei sub toate aspectele și, nu în ultimul rând, de faptul că mama acestuia este foarte grav bolnavă, fiind operată de curând.
Mai invocă principiul egalității de tratament juridic, în sensul că întrucât în aceeași cauză penală, pentru același gen de infracțiuni, ceilalți inculpați sunt cercetați în stare de libertate, se impune ca și inculpatul să fie cercetat în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Arată că în urma percheziției efectuate la domiciliul acestuia unde locuia fără forme legale, s-a găsit o cantitate foarte mare de alcool, precum și etichete și capace. Pe de altă parte, solicită să se aibă în vedere faptul că la percheziție, inculpatul a distrus un telefon mobil, deși știa că se află sub efectul unei percheziții și că nu are voie să distrugă niciun fel de obiect.
Din declarația inculpatului mai rezultă și faptul că el era cel care întocmea facturile fiscale cu privire la marfa care urma a fi transportată, punând ștampila și la furnizor și la distribuitor și scriind pe factură ce cantități de alcool dorea, facturile fiind întocmite în eventualitate în care erau opriți în trafic de către organele de control.
Faptul că acest grup de criminalitate organizată a acționat în mod coordonat începând cu anul 2008 și cu toate că membrii grupului au fost opriți în trafic de nenumărate ori, fiindu-le confiscate cantități importante de alcool, aceștia și-au continuat activitatea infracțională până în momentul când au fost arestați în 2009, dând dovadă de perseverență pe calea infracționalității, astfel că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, existând presupunerea rezonabilă ca aceștia să își reia activitatea infracțională.
Pentru motivele expuse, reiterează concluziile de respingere a recursului ca neîntemeiat.
Apărătorul ales al recurentului - av. a - solicită a se avea în vedere că judecătorul de la fond nu a făcut trimitere la art.1602Cod procedură penală, ci și-a motivat soluția pe considerente care se iau în discuție la prelungirea măsurii arestării preventive, și pe presupunere rezonabilă, care se ia în discuție la luarea măsurii arestării preventive.
Învederează că dintr-un număr de 66 de inculpați, 35 au fost aduși la parchet, unde au fost împărțiți în două loturi -24 și 11-, 24 de inculpați fiind puși în libertate de tribunal prin neprelungirea mandatului de arestare, soluție menținută de Curtea de APEL BUCUREȘTI, deși mulți dintre aceștia erau recidiviști, iar din lotul de 11 inculpați doar 3 au mai rămas în stare de arest.
Susține că inculpatul, absolvent al Facultății de Psihologie, a înțeles gravitatea situației în care se află, regretă tot ceea ce s-a întâmplat și înțelege să se prezinte ori de câte ori va fi chemat așa cum se prezintă și ceilalți 24 de inculpați liberi.
Mai precizează că inculpatul, lăsat în stare de libertate, nu poate influența ancheta deoarece au mai rămas de efectuat numai acte de urmărire penală care incumbă activitatea unor specialiști.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște gradul său de vinovăție, a făcut niște facturi pentru niște băuturi, la solicitarea vărului său, nu pentru alcool așa cum se susține. Arată că după ce a executat pedeapsa pentru infracțiunea de furt, vărul său l-a ajutat, oferindu-i un loc de muncă. A încercat să se reintegreze social, a absolvit o facultate, susținut de vărul său, a muncit din greu ca șofer și, ulterior, și-a înființat propria firmă de transport pentru că dorea să fie independent. Nu a avut nici un moment conștiința faptului că mai săvârșește vreo infracțiune, a căutat numai să muncească cinstit. Consideră că acuzațiile că ar fi făcut parte dintr-un grup infracțional organizat nu sunt fondate, întrucât el nu îl cunoștea decât pe vărul său, față de care avea și o datorie morală, pentru că l-a ajutat cu bani atunci când era închis, atât pe el, cât și pe mama sa. Consideră că lăsat în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu împiedică buna desfășurare a anchetei. Precizează că etichetele au fost găsite în apartamentul vărului său, în care locuia deoarece își construia casă, din apartament nu îi aparținea decât dulapul cu haine. De asemene, butoiul găsit în mașina sa nu îi aparținea, ci era tot al vărului său, pe care l-a rugat de două ori să și-l ia. Mai arată că mama sa este grav bolnavă. Arată că a avut intenția să își refacă viața, în sensul că a terminat o facultate, s-a angajat, dorea să se căsătorească, soția sa fiind însărcinată, însă a fost arestat cu trei săptămâni înainte de nuntă, ajungând iar de unde a plecat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Tribunalul București - Secția a II-a Penală prin încheierea din 18.01.2010 în baza art.1608apct.6 Cod procedură penală a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul -, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța astfel tribunalul a reținut că inculpatul -, este trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea următoarelor infracțiunilor:
-instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp. rap la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 241/2005,
-infracțiunea de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Legea nr. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal),
-infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 2961 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal),
-infracțiunile de folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Legea nr. 11/1991 modific, și republic,
-infracțiunile de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, iară drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Legea nr. 84/1998 modific, și republicată,
-infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.
-infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 656/2002;
- infracțiunea de constituire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003,
- toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cod penal, constând în aceea că:
Inculpatul -, la începutul anului 2008, inițiat și constituit un grup de criminalitate organizată împreună cu inc., inc. - și înv. - zis "", în scopul obținerii unor importante resurse financiare, prin operațiuni de spălare a banilor, contrafacere și punere în circulație de produse contrafăcute, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor și prin folosirea de marcaje false la marcarea produselor accizabile supuse marcării.
Astfel, inc. -, vărul inculpatului, l-a ajutat pe acesta să înființeze o secție clandestină în care se procesează și îmbuteliază alcoolul achiziționat "la negru", care în prezent funcționează din strada - din alcoolice obținute aici sunt livrate, fără întocmirea de documente fiscale, sau cu întocmirea unor facturi false, către o adevărată rețea de beneficiari - persoane fizice, special constituită în acest sens, care asigură distribuția produselor contrafăcute la nivelul întregii țări. De asemenea, inculpatul se ocupă și cu procurarea ambalajelor pentru lăuturile alcoolice contrafăcute, între care și.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, sub aspectul greșitei respingeri a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Examinând încheierea atacată în conformitate cu art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul declarat ca nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 alin.4 din CEDO Curtea constată că, orice persoană lipsită de libertatea sa, prin arestare sau deținere, are dreptul să introducă un recurs în fața unei instanțe competente pentru ca aceasta să statueze într-un termen scurt asupra legalității sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.
În art.148 Cod procedură penală se regăsesc condițiile și cazurile în care se dispune arestarea inculpatului.
Potrivit art.136 Cod procedură penală în cauzele privitoare la infracțiuni sancționate cu închisoare pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, se poate lua măsura arestării preventive a inculpatului, dacă gradul de pericol social al faptei, sănătatea, vârsta, antecedentele inculpatului impun acest lucru.
În cauză s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.237/UP din 10.10.2009 emis de Tribunalul București - Secția I-a Penală, inculpatul - fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor mai sus menționate.
În mod corect, tribunalul a apreciat că în cauză există motive temeinice cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală constatând că temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Cât privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în temeiul prev. de art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, sigur că este admisibilă numai în condițiile în care din probatoriul administrat rezultă cert că nu există date să conducă la concluzia că inculpatul ar săvârși și alte infracțiuni.
Ori, în cauza dedusă judecății, sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, faptele sunt de o gravitate ridicată, iar modalitatea în care acestea au fost comise, formează convingerea că lăsat în libertate inculpatul va încerca, în orice mod, să influențeze aflarea adevărului.
Susținerea inculpatului că nu se face vinovat de infracțiunile reținute în sarcina sa, că nu a recunoscut falsificarea etichetelor și a facturilor fiscale și că la dosar nu există probe că face parte din grupul infracțional organizat, nu sunt elemente care să formeze convingerea instanței că se impune liberarea provizorie sub control judiciar.
Așa fiind, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din 18.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr.894/-.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./24.03.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Viorel Adrian Podar, Stan
