Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 337/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
425/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.337
Ședința publică din data de 23 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 3: Stan
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 12 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, personal, în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului D, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/23.02.2010 (fila 10 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu - dna. avocat -, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la fila 9 dosar (nr.-/22.02.2010), solicită instanței să aprecieze asupra onorariului conform dispozițiilor Protocolului privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, întrucât i-a încetat delegația, urmare a prezentării apărătorului ales al inculpatului.
Curtea ia act că a încetat delegația apărătorului din oficiu și de solicitarea acestuia privind acordarea onorariului legal și, nemaifiind cereri prealabile de formulat, acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, fiind îndeplinite condițiile cerute de art.1602Cod procedură penală.
Solicită a se avea în vedere că soluția de respingerea a cererii pe considerentul că nu a fost finalizată urmărirea penală nu mai corespunde realității, întrucât la sfârșitul acestei săptămâni urmează să fie prezentat inculpaților materialul de urmărire penală.
Mai solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv, vârsta acestuia, faptul că nu are antecedente penale și că a recunoscut și regretă săvârșirea faptei.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, precizând că o cerere de liberare provizorie sub control judiciar nu se admite în mod automat numai dacă este admisibilă în principiu, ci după ce se verifică dacă cererea este admisibilă în principiu, se apreciază asupra temeiurile arestării preventive, dacă se mențin sau nu.
Solicită a se avea în vedere că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică deoarece activitatea infracțională a inculpatului în cadrul grupului infracțional era una foarte complexă și foarte importantă, fiind cel care confecționa efectiv aparatura skimming pe care o parte dintre ceilalți inculpați din grupul infracțional o foloseau pentru a fi instalate pe bancomate atât din România, cât și din străinătate (Spania, Italia, Cipru, sau Australia), în vederea efectuării de retrageri frauduloase de numerar.
Arată că declarațiile inculpatului, în care susține, în mod constant, că nu cunoștea pentru ce făcea aparatura skimming și că nu îi cunoaște pe ceilalți inculpați, fiind greșit reținut în sarcina sa faptul că face parte dintr-un grup de criminalitate organizată, sunt contrazise de interceptările convorbirilor telefonice purtate de acesta, din care rezultă că cunoștea pe foarte mulți inculpați din dosarul de urmărire penală. De asemenea, raportat la experiența de viață a inculpatului, la experiența în muncă a acestuia, precum și la faptul că este imposibil să nu fi mers niciodată în viața sa la un bancomat să scoată bani, nu se poate reține apărarea inculpatului cum că nu ar fi avut cunoștință la ce folosea aparatura pe care o producea, mai ales că într-o declarație dată la Tribunalul Bucureștia admis că la un moment dat și-a dat seama că ar fi ceva în neregulă, întrucât îi era solicitat un număr foarte mare de piese.
Deși inculpatul are o situație personală bună așa cum au mulți dintre coinculpați, în sensul că nu are antecedente penale, că a lucrat toată viața, aceasta nu l-a împiedicat să se organizeze cu ceilalți inculpați pentru a continua activitatea infracțională, cu toții fiind motivați de faptul că sumele de bani retrase fraudulos de la bancomate erau foarte mari.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, susține că a muncit ca frezor timp de 40 ani și că, fiind în șomaj tehnic, a făcut și respectivele piese în atelier, după un model, contra unor sume de bani, fără a cunoaște la ce erau folosite, însă la acest moment cunoaște la ce sunt folosite piesele și nu ar mai face așa ceva. Solicită cercetarea sa în stare de libertate pentru a fi alături de familie. Consideră că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Tribunalul București - Secția a II-a Penală, prin încheierea din 12.02.2010 în baza art.1608aalin.6 Cod procedură penală a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța astfel tribunalul a reținut că inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 și art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, reținându-se că în cursul anului 2009 inculpatul a aderat la grupul infracțional organizat coordonat de inculpații și, sprijinindu-i pe membrii acestuia să pună în aplicare scopul pentru care a fost constituit. În acest sens, inculpatul, a confecționat carcasele din material plastic ale dispozitivelor de skimming, pe care i le-a furnizat acestuia din urmă în schimbul unor sume de bani. Pe de altă parte, inculpatul, în repetate rânduri, a confecționat și a vândut învinuiților -, -, - și A carcasele din material plastic ale dispozitivelor de schimming.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru motivele consemnate în partea introductivă.
Examinând încheierea atacată în conformitate cu art.385/6 alin.3 Cod procedură penală Curtea constată recursul declarat nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 alin.4 din CEDO Curtea constată că, orice persoană lipsită de libertatea sa, prin arestare sau deținere, are dreptul să introducă un recurs în fața unei instanțe competente pentru ca aceasta să statueze într-un termen scurt asupra legalității sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.
În art.148 Cod procedură penală se regăsesc condițiile și cazurile în care se dispune arestarea inculpatului.
Potrivit art.136 Cod procedură penală în cauzele privitoare la infracțiuni sancționate cu închisoare pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, se poate lua măsura arestării preventive a inculpatului, dacă gradul de pericol social al faptei, sănătatea, vârsta, antecedentele inculpatului impun acest lucru.
În cauză s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.207/UP/18 septembrie 2009 emis de Tribunalul București - Secția I-a Penală, inculpatul fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat și deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.
În mod corect, tribunalul a apreciat că în cauză există motive temeinice cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală constatând că temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Cât privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în temeiul prev. de art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, sigur că este admisibilă numai în condițiile în care din probatoriul administrat rezultă cert că nu există date să conducă la concluzia că inculpatul ar săvârși și alte infracțiuni.
Ori, în cauza dedusă judecății, sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, fapte de o gravitate ridicată, iar modalitatea în care acestea au fost comise, formează convingerea că lăsat în libertate inculpatul va încerca, în orice mod, să influențeze aflarea adevărului, cu atât mai mult cu cât era unul dintre liderii grupului infracțional.
Susținerea inculpatului că nu se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa, că nu a cunoscut la ce sunt folosesc piesele și că la dosar nu există probe că face parte din grupul infracțional organizat, nu sunt elemente care să formeze convingerea instanței că se impune liberarea provizorie sub control judiciar.
Așa fiind, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 23.02.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 125 lei cheltuieli judiciare statului, din care 25 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /Dact./22.03.2010/2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Viorel Adrian Podar, Stan
