Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 341/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 341/
Ședința publică din 19 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel
Judecător: - -
Judecător: G-
Grefier: -
Parchetul de pe lângă înalta curte de casație și justiție - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - Serviciul Teritorial Pitești este reprezentat prin Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, împotriva încheierii nr. 180 din data de 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimatul inculpat G, în stare de arest și asistat de avocat, conform delegației avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Grefierul de ședință învederează faptul că magistratul
Gaf ormulat cerere de abține, care a fost respinsă prin încheierea din 19 mai 2009.
Se depune la dosar delegație avocațială din partea apărătorului, pentru intimatul inculpat.
În baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, apărătorul ales, a luat legătura cu intimatul inculpat
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului arată că, recursul vizează două aspecte respectiv:
Un prim aspect este acela că, în mod greșit instanța a admis cererea de liberare, în condițiile în care aceasta nu fusese făcută de către una din persoanele prevăzute la art. 1606Cod procedură penală. Potrivit acestui text de lege, cererea de liberare provizorie putea fi făcută de către învinuit sau inculpat, soțul ori rudele apropiate ale acestuia. În cazul de față, cererea de liberare nu a fost formulată de niciuna dintre persoanele enumerate anterior. Din cuprinsul cererii, care este formulată în numele inculpatului, nu rezultă că aceasta ar fi formulată de unul dintre apărătorii din faza de urmărire penală. În aceste condiții prima instanță trebuia să respingă cererea fără a trece la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege. De asemenea, instanța, din oficiu, a solicitat apărătorului inculpatului să precizeze cine a formulat cererea de liberare sub control judiciar, având în vedere că pe cerere nu se afla nicio ștampilă, iar în urma verificării s-a constatat că semnătura de pe cerere nu este aceeași semnătură de pe împuternicirea avocațială. . cererii de inculpat, în condițiile în care această cerere nu a fost formulată de soț ori rude apropiate, așa cum se prevede expres la art. 1607alin. 2 Cod procedură penală, nu este de natură a duce la concluzia că, cererea a fost formulată în condițiile legii.
Un al doilea aspect vizează faptul că, instanța a admis cererea de liberare, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și că, cererea este întemeiată, deși, raportat la multitudinea infracțiunilor săvârșite, natura și gravitatea acestora, numărul mare al actelor materiale săvârșite pe o perioadă lungă de timp pentru unele infracțiuni, astfel că se impunea ca cererea să fie respinsă. Inițial la data de 14 aprilie 2009, în dosarul nr-, tribunalul a admis propunerea DNA - Serviciul Teritorial Pitești și a dispus arestarea inculpatului G pentru săvârșirea unor infracțiuni.
Apreciază că, nu se justifică în cauză, liberarea sub control judiciar a inculpatului, neexistând garanția că, lăsat în libertate, nu va săvârși și alte infracțiuni, și își va îndeplini obligațiile ce i se impun. Mai mult, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1608aCod procedură penală, simpla îndeplinire, formală a condițiilor prevăzute de lege nu poate duce automat la admiterea cererii de liberare provizorie, cererea trebuind să fie și întemeiată, fapt neregăsit în speță.
Motivarea instanței în sensul că menținerea arestului inculpatului are concesințe negative asupra activității economice a societăților în care inculpatul este acționar, cât și asupra mediului de afaceri argeșean, excede cadrului procesual, în cauza nefiind vorba despre o cerere întemeiată pe prevederile art. 453 și urm. Cod procedură penală.
Avocat pentru intimatul inculpat, precizează că, în materia substituirii, titularul cererii trebuie întrebat dacă își însușește acea cerere. Intimatul inculpat atât la urmărirea penală cât și la instanță a avut mai mulți avocați angajați. Unul dintre aceștia a formulat cererea de liberare, pe care inculpatul și-a însușit- Mai mult, avocatul, cel care a formulat această cerere de liberare în numele inculpatului este prezent în sala de judecată, și acestuia i se pot pune întrebări pentru a se lămuri acest aspect.
Potrivit alin. 10 al art. 23 din Constituția României, "ersoana p. arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune". În aliniatul 2 al art. 136 din Codul d e procedură penală, se prevede că "scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune". Având în vedere aceste texte de lege cât și cele ale art. 1602Cod procedură penală, arată că inculpatului i se poate admite cerea de liberare sub control judiciar.
Parchetul în motivele de recurs a susținut că, nu se justifică în cauza de față liberarea sub control judiciar a inculpatului, neexistând garanția că lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și nu își va îndeplini obligațiile ce i se vor impune. Dar nu sunt date concrete în acest sens.
Referitor la liberarea provizorie sub control judiciar arată că, aceasta se poate acorda și în cazurile în care se mențin temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii. Mai arată și că, parchetul a preluat în motivele de recurs, majoritatea propunerii prelungirii arestării inculpatului.
În continuare, face referire la consecințele rămânerii în arest a inculpatului, atât față de societatea civilă cât și față de familie. acest aspect precizând că, inculpatul deține mai multe societăți comerciale și are un număr de aproximativ 4.000 de salariați, ce vor fi afectați prin pierderea locului de muncă, dacă firmele respective vor fi în faliment. Un prim semnal este acela că, în perioada 15 aprilie - 15 mai 2009, pe rolul instanțelor din A sunt deja 35 de dosare comerciale, având ca obiect somație de plată, în care diverse societăți comerciale, cu care firmele inculpatului colabora își solicită plata contravalorii unor facturi. Și aceasta deoarece, s-a creat o generală, generată de arestarea inculpatului. Având în vedere această situație, în cazul în care inculpatul va fi în continuare arestat, este iminentă insolvența societăților inculpatului.
Referitor la susținerea parchetului, cum că "în cauză nu este vorba despre o cerere întemeiată pe prevederile art. 453 și urm. Cod procedură penală" precizează că, parchetul a confundat cererea de liberare provizorie formulată de inculpat, cu o cerere de întrerupere a executării pedepsei, nefiind vorba despre asta în speța de față.
Mai arată că, de la data ultimei admiteri a propunerii de prelungire a duratei arestării preventive a inculpatului s-au mai efectuat numeroase activități de cercetare penală, astfel că, inculpatul lăsat în libertate nu ar mai putea împiedica aflarea adevărului. S-a efectuat percheziția electronică, s-au ridicat înscrisuri de la firmele inculpatului, s-au audiat martori și coinculpați, așa încât au fost deja realizate majoritatea actelor de urmărire.
Obligațiile prevăzute la art. 145 din Codul d e procedură penală, impuse când se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, se înfățișează ca o alternativă la măsura arestării preventive. Astfel, obligațiile prevăzute la art. 145 Cod procedură penală încorsetează posibilitatea inculpatului de a împiedica în vreun fel procesul penal. Aceasta pentru că, în cazul încălcării vreuneia dintre obligațiile impuse de instanță, inculpatul este arestat preventiv, așa cum prevăd dispozițiile art. 1602Cod procedură penală.
Revine la situația societăților comerciale deținute de inculpat, și la faptul că, acesta va respecta cu strictețe obligațiile ce i se vor impune.
Solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea hotărârii tribunalului prin care s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul parchetului arată că, la art. 1607și respectiv la art. 1606alin. 1 Cod procedură penală, se prevede expres cazurile în care inculpatul își poate însuși cererea, formulată în numele său, dar numai de inculpat, soțul ori rudele apropiate ale acestuia. Ori, în cauză nu este vorba despre niciuna dintre persoane menționate anterior, cererea de liberare fiind formulată în numele inculpatului, de un avocat.
Este adevărat că s-a creat o situație deosebită dar instanța nu trebuie să admită cererea de liberare numai pentru faptul că, inculpatul are mai multe societăți comerciale și acestea intră în procedura insolvenței.
Avocat pentru intimatul inculpat, face referire la practica judiciară și la faptul că, nu a solicitat și formulat cererea de liberare provizorie sub control judiciar pentru că deține mai multe societăți comerciale, ci a susținut că, datorită situației create prin arestarea inculpatului s-a ajuns la consecința amintită anterior.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, face referire la grupul de firme și la faptul că, colaboratorii săi nu mai au încredere și își cer restituirea banilor investiți. Consideră că, punerea sa în libertate ar fi un semn bun pentru colaboratori și pentru opinia publică. Precizează că, va respecta întocmai condițiile impune de instanță și chiar va ajuta ancheta.
CURTEA:
Din actele dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea nr.180 din 15 mai 2009, Tribunalul Argeșa admis cererea și a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului G, fiul lui și, născut la 14.08.1967 în Pădureți, A, domiciliat în Mun. Pitești,-, județul A, CNP - -, în prezent în stare de arest preventiv în Arestul
A instituit în sarcina inculpatului obligațiile prev. de art. 160/2 al. 3 respectiv C.P.P.:
- să nu depășească limita teritorială a localității de domiciliu, a municipiului Pitești;
- să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție din localitatea de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de acesta
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme
Conform art. 160/2 alin. 3/1 C.P.P. a obligat pe inculpat să nu se apropie de ceilalți inculpați, membrii familiilor acestora și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 160 alin. 3/2
C.P.P.La rămânerea definitivă a încheierii se va comunica dispozitivul acesteia secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașapoarte, organelor de frontieră.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea nr.23/CC/14.04.2009 a Tribunalului Argeș, definitivă prin încheierea nr.29/R/17.04.2009 a Curții de Apel Pitești, în baza art.1491rap.la art.148 lit."f" proc.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G, pentru 29 de zile.
S-a reținut în fapt, că inculpatul în calitate de asociat al SC""SA Pitești și SC" ALIMENT"SRL, cât și de acționar majoritar al Clubului de FC"A", a remis, prin intermediul inculpatului - director al SC"" SA, sume de bani în valută mai multor arbitrii de fotbal (inculpați și aceștia) pentru a favoriza echipa sa în sezonul 2008-2009.
Prin încheierea nr.36/CC/11 mai 2009 Tribunalului Argeș, rămasă definitivă prin încheierea nr. 41/R/12.05.2009 a Curții de Apel Pitești, s-a admis propunerea de prelungire a arestului preventiv pentru inculpat, cu încă 30 de zile.
La termenul de judecată din data de 15 mai 2009 cererea formulată prin apărător a fost însușită de către inculpat conform art.1607alin.2 proc.pen. și a fost admisă în principiu conform art.1608proc.pen.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii, motivat de faptul că aceasta nu a fost făcută de persoanele indicate de art.1606alin.1 proc.pen. sau de apărător, întrucât nu este identificat acesta și nici nu s-a aplicat ștampila cabinetului de avocatură.
Într-adevăr, lecturând cererea se poate observa că aceasta nu a fost formulată de către inculpat, soția sa sau rudele apropiate ale acestuia, ci de către apărător. În cursul urmăririi penale și/sau instanță, inculpatul a beneficiat de asistența juridică a mai multor apărători și chiar dacă cel care a susținut cererea în fața instanței - av., nu a formulat-o conform propriilor susțineri, aceasta nu înseamnă că este inadmisibilă, neputându-se stabili identitatea celui care a formulat-o, în condițiile în care inculpatul a precizat că și-o însușește nu va proceda la constatarea inadmisibilității cererii, aceasta cuprinzând mențiunile prevăzute în art. 1606alin.2 proc.pen.
Întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul d e procedură penală a prevăzut regula ca în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă condițiile legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune (art.5 alin.5 proc.pen.).
Pe de altă parte, dispozițiile art.136 alin.2 proc.pen. prevăd că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sau pe cauțiune.
Liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că menținerea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
Plecând de la infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat, de la conținutul concret al acestora, precum și de la stadiul efectuării urmăririi penale, respectiv al administrării mijloacelor de probă - o parte dintre activitățile de urmărire penală invocate ca motive de prelungire a arestării, fiind efectuate - instanța apreciază că în acest stadiu procesual inculpatul nu poate perturba desfășurarea procesului penal, zădărnicind aflarea adevărului prin influențarea celorlalte părți sau martori și nici nu există date că acesta ar putea comite alte infracțiuni.
Cu privire la acest aspect, dacă existau date în acest sens, arestarea preventivă ar fi putut fi cerută și luată și în temeiul art.148 lit."b" proc.pen. iar cu privire la cel de-al doilea aspect nu există probe din care să rezulte faptul că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea să săvârșească alte infracțiuni de același gen.
Pe de altă parte, menținerea măsurii arestului inculpatului are consecințe negative asupra activității economice a societăților în care inculpatul este acționar, cât și asupra mediului de afaceri argeșean.
Astfel, inculpatul, în firmele sale, a reușit să creeze peste 4.000 locuri de muncă, în prezent acestea confruntându-se cu probleme financiare, urmare arestării inculpatului care a determinat în mediul economic, iar Asociația de A, unde inculpatul este președinte al Consiliului Director, este în imposibilitate de a desfășura acțiuni importante cu implicații asupra celor 240 de societăți comerciale membre (adresele nr.50/23.04.2009 și 57/14.05.2009 aflate la dosar).
Toate aceste considerente au fost avute în vedere de prima instanță în a aprecia temeinicia cererii formulate de inculpat.
Conform art.192 alin.3 proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În recursul promovat împotriva hotărârii primei instanțe de către DNA - Serviciul Teritorial Pitești au fost aduse critici de netemeinicie și nelegalitate a acesteia, după cum urmează:
1.- În primul rând parchetul este de părere că cererea privind liberarea provizorie a inculpatului nefiind întocmită de către unul dintre subiecții procesuali menționați la art.1606chiar și în ipoteza însușirii de către inculpat s-ar fi impus respingerea ei ca inadmisibilă.
În susținerea ideii, parchetul opinează că nu poate fi însușită decât o cerere întocmită potrivit condițiilor legale sub aspectul persoanelor care au această posibilitate, potrivit legii.
2.-Cea de a doua critică avansată de parchet se referă la lipsa de temeinicie a hotărârii recurate, deoarece având în vedere multitudinea infracțiunilor comise, natura și gravitatea lor, numărul mare de acte materiale și perioada lungă de timp în care s-au succedat, ar fi trebuit să susțină ideea menținerii în continuare în stare de arest a inculpatului datorită faptului că temeiul care a justificat detenția acestuia este în continuare operațional.
În opinia parchetului, faptul că firmele conduse de inculpat fac obiectul unor procese care vizează recuperarea sumelor bănești datorate de acesta partenerilor de afaceri, excede cadrului procesual de față, nefiind vorba de o cerere care vizează amânarea ori întreruperea executării pedepsei.
Asupra recursului formulat de parchet, curtea a constatat următoarele:
1.-În legătură cu primul motiv de recurs curtea reține că potrivit dispozițiilor art.1606, art.1607alin.2 Cod procedură penală, cererea de liberare provizorie se poate face de către învinuit sau inculpat, soțul ori rudele apropiate ale acestuia și când este întocmită de altă persoană decât inculpatul, însușirea ei de către inculpat este obligatorie.
Textul de lege precizat stabilind cadrul subiecților care au posibilitatea legală de a promova o astfel de cerere în fața instanței, nu exclude în același timp împrejurarea ca și o altă persoană să se adreseze instanței în numele inculpatului.
O asemenea concluzie se impune cu necesitate în opinia curții, în caz contrar, aducându-se atingere drepturilor pe care le are învinuitul sau inculpatul în procesul penal privind asistența juridică și reprezentarea statornicite prin dispozițiile art.171 și următoarele din Codul d e procedură penală.
Din această perspectivă, agreând opinia parchetului, ar însemna că avocatul inculpatului de exemplu, nefăcând parte dintre persoanele menționate în art.1606Cod procedură penală, nu poate să promoveze în numele clientului său inculpat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
În altă ordine de idei, sensul dispozițiilor art.1607Cod procedură penală, este de a asigura inculpatului posibilitatea exclusivă de a dispune de asemenea cereri prin însușirea sau dimpotrivă opoziția față de acestea.
Curtea apreciază așadar, că cererea de liberare provizorie formulată de subiecții menționați în art.1606Cod procedură penală, cât și de alte persoane mandatate de învinuit sau inculpat în condițiile în care este însușită de acesta, nu poate fi privită ca inadmisibilă, așa cum susține parchetul.
2.- În ce privește al doilea motiv de recurs, curtea constată că liberarea provizorie sub control judiciar ori pe cauțiune sub aspectul naturii sale juridice a fost și este în continuare obiect de controversă în literatura de specialitate cât și în practica judiciară.
Nefiind reglementată în cadrul măsurilor preventive, liberarea provizorie este totuși o măsură procesuală care vizează în mod direct starea de libertate a persoanei, și are ca situație premisă o detenție preventivă anterioară la care este supus învinuitul sau inculpatul.
Aceste particularități reprezintă suficiente motive în opinia curții ce ne îndreptățesc să recunoaștem că analiza condițiilor liberării provizorii nu este posibilă în afara unui examen al temeiurilor care au justificat inițial arestarea preventivă a inculpatului.
Curtea arată pe de altă parte, că îndeplinirea condițiilor menționate în art.1602Cod procedură penală, nu determină obligatoriu acordarea liberării provizorii, măsura fiind lăsată la aprecierea exclusivă a instanței de judecată.
Acest lucru este posibil în accepțiunea dispozițiilor art.136 pct.2 Cod procedură penală, numai dacă scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar ori pe cauțiune.
Prin urmare, chiar și în prezența condițiilor prevăzute de lege pentru liberarea provizorie a învinuitului sau inculpatului, această măsură este totuși exclusă în cazul în care temeiurile arestării preventive justifică în continuare privarea sa de libertate, datorită faptului că așa cum s-a arătat mai sus, scopul în sine al prevenției nu se poate asigura prin liberarea provizorie.
În cauză, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 14.04.2009 în dosarul nr- de Tribunalul Argeș în temeiul art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, fiind cercetat de parchet pentru comiterea unor infracțiuni de corupție în formă continuată incriminate prin dispozițiile art.255 rap. la art. 5 și 6 din Legea nr.78/2000, art.255 rap.la art.5, 6 și 7 alin.2 din Legea nr.78/2000, ambele cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
Pericolul social pentru ordinea publică, care a justificat arestarea inculpatului este determinat de încălcarea ordinii de drept și sociale datorită rezonanței faptelor comise în mediul public în contextul general al creșterii alarmante a infracționalității de corupție la toate nivelurile societății.
Acesta se diminuează și dispare odată cu trecerea timpului făcând posibilă aplicarea unor alte măsuri de prevenție și instanța are obligația să-l examineze din oficiu.
În același mod ar fi trebuit să procedeze și prima instanță, având în vedere că liberarea provizorie a fost solicitată de către inculpat la o lună de la data arestării sale, fiind puțin probabil că fapte de asemenea rezonanță să se diminueze într-o asemenea măsură încât nu mai este necesară privarea de libertate a inculpatului.
Curtea nu agreează opinia primei instanțe potrivit cu care declinul economic al societăților patronate de inculpat reprezintă un motiv serios care pledează pentru punerea sa în libertate deoarece dispozițiile art.136 alin.8 Cod procedură penală, stabilind anumite coordonate pentru alegerea măsurii preventive ce urmează a fi luată, se referă la alte situații privind persoana față de care se ia măsura și nu la situația financiară a acesteia.
Acest raționament în dezacord cu toate dispozițiile art.136 și următoarele Cod procedură penală privind măsurile preventive, ar presupune ca un om de afaceri suspectat de comiterea unor infracțiuni de omor deosebit de grav, nu poate fi supus arestării preventive, datorită riscului de faliment al firmelor sale.
În concluzie, având în vedere că argumentele de mai sus, curtea apreciază că liberarea provizorie a inculpatului este în acest moment o măsură inoportună care nu servește scopului măsurii preventive la care acesta este supus în momentul de față, iar temeiurile care au determinat arestarea sa justifică și pentru viitor această măsură față de inculpat, astfel încât în conformitate cu disp.art.38515pct.2 Cod procedură penală, urmează să admită recursul parchetului, va casa în totalitate hotărârea recurată, și rejudecând va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie formulată de inculpat.
Conform art.192 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat în primul ciclu procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, împotriva încheierii nr. 180 din data de 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
Casează, în totalitate, încheierea recurată și, rejudecând, respinge, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G.
Obligă pe recurent să plătească 100 lei cheltuieli judiciare către stat, efectuate în primă instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
3 ex./ 9.06.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Marius Gabriel
