Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 35/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 35/
Ședința publică din 15 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Doru Mercan președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
-Serviciul Teritorial Pitești -
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ICCJ B-DIICOT -SERVICIUL TERITORIAL, împotriva încheierii din 12.01.2010, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului intimatului inculpat să ia legătura cu acesta în vederea pregătirii apărării.
Reprezentantul parchetului și apărătorul intimatului inculpat, precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii tribunalului și pe fond respingerea cererii formulată de inculpat, ca neîntemeiată. Pe lângă condițiile prevăzute de art. 1601al.1 din Codul d e procedură penală, art. 1608din Codul d e procedură penală prevede că cererea trebuie să fie întemeiată. Raportat la natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, la amploarea fenomenului infracțional, impactul și rezonanța negativă în rândul societății civile, toate conduc la concluzia că cererea este neîntemeiată. Apreciază că nu sunt suficiente garanții că lăsat în libertate inculpatul nu ar mai săvârși infracțiuni de același gen.
Apărătorul intimatului inculpat solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii tribunalului ca fiind legală și temeinică. Arată că inculpatul a săvârșit o fapta gravă pentru care legea prevede o pedeapsă de până la 15 ani. Susține că trebuie avute în vedere și prevederile art.1608Cod procedură penală, care permite punerea în libertate sub control judiciar pentru infracțiuni ce prevăd o limită de pedeapsă până la 18 ani. Inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, a denunțat un alt inculpat care se află în arest, în urma flagrantului realizat cu ajutorul acestuia și apreciază că acest denunț poate duce la aplicarea unei diminuări a limitelor speciale a pedepsei. Arată că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei și va colabora în continuare cu organele de urmărire penală. Apreciază că motivele ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă în prezent.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 12 ianuarie 2010, Tribunalul Argeșa admis cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul fiul lui și, născut la data de 07.10.1980, CNP - în prezent deținut în Penitenciarul Colibași.
A dispus liberarea provizorie sub control judiciar a petentului - inculpat, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr- din 21.10.2009.
A Instituit în sarcina inculpatului obligațiile prevăzute de art. 160/2 alin. 3 Cod procedură penală:
- să nu depășească limita teritorială a orașului;
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție de la domiciliu conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
A obligat pe inculpat să nu se apropie de ceilalți inculpați, martori sau familiile acestora, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
A atras atenția asupra dispozițiilor art. 160/10 Cod procedură penală.
Conform art. 160/2 alin. 4 rap. la art. 145 alin. 2/1 Cod procedură penală, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a dispus comunicarea acesteia la poliția de domiciliu, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr.88/CC/21.10.2009 a Tribunalului Argeș în temeiul art.148 lit.f Cod pr.penală, măsură menținută de instanță prin încheierea din 10.12.2009, conform art.3001rap.la art.160 cod pr.penală.
Cererea a fost admisă în principiu conform art.1608Cod pr.penală.
Potrivit art.136 alin.2 Cod pr.penală scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sau pe cauțiune.
Liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar instanța apreciază că menținerea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
Infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, cu aplic.disp.art.16 din Legea 143/2000 (urmare formulării denunțului împotriva inculpatului - arestat prin încheierea nr.102/CC/25.10.2009 a Tribunalului Argeș ).
Gradul de pericol social concret al acestor infracțiuni este ridicat și este determinat și de rezonanța în colectivitate a acestora și urmările produse, dar față de actualul stadiu al procesului penal, urmărirea penală fiind finalizată, instanța apreciază că inculpatul nu poate perturba buna desfășurare a procesului penal, zădărnicind aflarea adevărului prin influențarea celorlalte părți sau martori și nici nu există date că acesta ar putea comite alte infracțiuni.
Dreptul la libertate, consacrat de art.5 din CEDO este un drept inalienabil, reprezentând unul dintre cele mai importante drepturi consacrate de convenție, iar prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, în circumstanțe excepționale, în raport cu anumite infracțiuni se poate lua și menține detenția inculpatului pentru un anumit timp.
Chiar dacă cercetarea judecătorească nu a început în cauză conform art.322 Cod pr.penală, instanța apreciază temeinicia cererii formulate prin prisma considerentelor expuse mai sus, și în plus și pentru egalitate de tratament juridic cu coinculpatul, trimis în aceeași cauză în judecată, pentru comiterea acelorași infracțiuni, în stare de libertate.
Trebuie menționat și faptul că, într-o cauză similară, cu privire la inculpatul - - denunțătorul inculpaților și judecat în dosarul nr- al Tribunalului Argeș, arestat la rândul său pentru același gen de infracțiuni, a fost liberat provizoriu sub control judiciar prin decizia penală nr.728/R/02.12.2009 a Curții de Apel Pitești.
Toate aceste circumstanțe, coroborat cu faptul că inculpatul nu are antecedente penale, are în întreținere un copil minor, îndreptățesc instanța în a aprecia temeinicia cererii și în consecință, admiterea acesteia.
S-a instituit în sarcina inculpatului obligațiile prev.de art.1602alin.3 Cod pr.penală și s-a atras atenția acestuia asupra disp.art.16010Cod pr.penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs parchetul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța în mod greșit a dispus liberarea inculpatului sub control judiciar, deoarece există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni de acest gen și că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod procedură penală, curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerente ce vor fi expuse, în continuare:
Potrivit art.1601Cod pr.penală în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar.
Alineatele 1 și 2 ale art.160/2 Cod procedură penală reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar care se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a- împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, modificată prin Legea nr.522/2004 cu aplic.art.41 Cod penal, art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, modificată prin Legea nr.522/2004, constând în aceea că în perioada iulie - octombrie 2009, împreună cu inculpatul, a vândut sau oferit spre vânzare droguri de risc mai multor consumatori argeșeni, precum și colaboratorilor autorizați, fiind surprinși în flagrant de către organele de anchetă și, totodată, au deținut în vederea consumului propriu același gen de droguri.
Se constată, de asemenea, că de-a lungul activității infracționale a colaborat și cu alte persoane pentru care, prin actul de sesizare, s-a dispus disjungerea cauzei în scopul continuării cercetărilor penale pentru a se stabili întreaga activitate infracțională.
Prin încheierea nr.88/CC/21.10.2009 a Tribunalului Argeș, în temeiul art.148 lit.f Cod procedură penală, inculpatul a fost arestat preventiv, măsura fiind menținută ulterior, prin încheierea din 10.12.2009 în baza art.300 rap.la art.160 Cod procedură penală.
Curtea apreciază că simpla îndeplinire a condițiilor formulate prevăzute de lege cu privire la liberarea provizorie nu poate duce automat la admiterea ei.
În speță, aprecierea temeiniciei cererii trebuie raportată la natura și gravitatea faptelor de săvârșirea cărora inculpatul este bănuit.
Infracțiunea de trafic de droguri pentru săvârșirea căreia este cercetat inculpatul reprezintă una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate, iar liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului ar echivala cu încurajarea tacită a ei și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției.
În plus, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține elementul infracțional și ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea legii.
Este adevărat că numai gravitatea faptelor comise nu poate fi socotită în sine ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat faptul că inculpatul s-a asociat cu alți inculpați în vederea comiterii unei infracțiuni grave, de mare rezonanță în zona în care s-au produs.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Curtea constată astfel că, motivele care au determinat luarea și apoi menținerea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și nici nu au apărut împrejurări noi care să justifice admiterea cererii.
În condițiile reținute, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Pitești, va casa în parte încheierea atacată și rejudecând, va respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii.
, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIICOT-SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI, împotriva încheierii din 12.01.2010, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea și pe fond, respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 07.10.1980, aflat în Penitenciarul Colibași,
Menține restul dispozițiilor hotărârii.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Obligă intimatul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare în primă instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
dr.- dr.-
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./26.01.2010.
Jud.fond.:
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
