Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 357/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALA NR. 357/
Ședința publică din 1 iunie 2009
Instanța compusă din
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE- SERVICIUL TERITORIAL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR-
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale fără număr din data de 25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, prin care s-au respins cererile de liberare sub control judiciar formulate de inculpați.
La apelul nominal se prezintă inculpatul în stare de arest, deținut în Penitenciarul Gherla, asistat de apărători aleși, av. și și inculpatul în stare de arest, deținut în Penitenciarul Gherla, asistat de apărător ales, avocat, toți avocații din cadrul Baroului C, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpații, întrebați fiind, arată că sunt de acord să dea o declarație în fața instanței de recurs.
S-a procedat la audierea inculpaților, cele declarate fiind consemnate în procesele verbale atașate dosarului cauzei.
Nefiind cereri sau excepții, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca fiind netemeinică și nelegală și în urma rejudecării să se dispună admiterea cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpat și punerea acestuia în libertate.
Susține în totalitate cererea formulată la Tribunalul Cluj și apreciază că instanța de fond greșit a apreciat că cererea nu este temeinică deoarece la termenul anterior s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei, invocându-se în același sens și practica judiciară. Solicită să se rețină că instituția luării și prelungirii măsurii arestării preventive nu se suprapune asupra instituției liberării provizorii care are un rol bine definit. Apreciază că în afară de pericolul social al faptei toate celelalte condiții prev. de art. 136 al. ultim proc.pen. pledează pentru temeinicia cererii, respectiv vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră, declarația inculpatului se coroborează cu declarațiile părților vătămate. Mai mult, din probele administrate în fața instanței până în acest moment lucrurile tind în altă direcție decât cea menționată în actul de sesizare conturându-se o altă stare de fapt care nu mai are aceeași lumină asupra inculpatului ca și la început și o altă încadrare juridică a faptei. Procesul va mai încă cel puțin două termene în vederea audierii martorilor.
Apărătorul inculpatului, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând cauza admiterea cererii de liberare sub control judiciar, apreciind că condițiile de formă prev. de art. 1602.proc.pen. sunt întrunite în totalitate și arată că inculpatul este o dublă victimă a propriei inconștiențe și a inculpatului.
Solicită să se rețină că inculpatul a dat declarații extrem de sincere și consecvente pe tot parcursul urmăririi penale, nu posedă antecedente penale, iar starea de fapt reținută în rechizitoriu este discutabilă raportat la încadrarea juridică. Invocă aplicarea unui tratament echitabil și consideră că soluția corectă este ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate. Nu există traficanți de influență fără cumpărători de influență care au și ei partea lor de vină, văzându-și fiecare de propriul interes. Părțile vătămate au denunțat pentru a nu fi trași la răspundere penală pentru dare de mită. Pe de altă parte este evident că dacă vor fi puși în libertate vor face tot posibilul să achite prejudiciul părților vătămate. Nu profită și nu ajută nimănui menținerea stării de arest, cele 4 luni petrecute în arest contează ca și o pedeapsă măsurabilă în ani de zile.
Apărătorul ales al inculpatului menține recursul formulat, precum și considerentele formulate în scris în cerere și apreciază că, condițiile prev. de art. 1602alin. 1 și 2.proc.pen. sunt îndeplinite, cererea este admisibilă. Încheierea recurată este criticabilă având în vedere că motivarea s-a bazat pe temeiuri care exced instituției liberării provizorii. Nu trebuie confundate cele două instituții de drept chiar dacă unele situații de fapt trebuie analizate în ambele situații.
Solicită să se rețină că inculpatul nu a avut, ab initio, reprezentarea faptului că ceea ce face depășește sfera legalului, că doar trei sau patru persoane au fost autodenunțătoare, restul au fost convocate la DNA pentru a formula denunțul, părțile vătămate au arătat cursul evenimentului, cu cine s-au întâlnit, cui au dat banii, față de s-au constituit părți civile doar două persoane care nu l-au cunoscut direct pe inculpat, prejudiciul față de inculpatul este mult inferior sumei de 3000 de euro, prejudiciu care nu este posibil să fie achitat cu inculpatul în stare de arest.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului pentru a achita prejudiciu.
Reprezentantul Parchetului apreciază criticile aduse încheierii recurate sunt neîntemeiate. Chiar dacă cele două instituții, verificarea legalității și temeiniciei și liberarea sub control judiciar, nu se confundă, analizarea temeiniciei unei cereri nu poate fi făcută fără analizarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Raportat la solicitarea inculpaților de a fi lăsați în libertate pentru a putea recupera prejudiciul, solicită să se constate că nu există nici o garanție, chiar prin prestarea unor activități licite, acest lucru nu se poate realiza raportat la cuantumul ridicat al prejudiciului.
Faptul că inculpații au recunoscut fapta, sunt tineri pot constitui circumstanțe atenuate la individualizarea pedepsei, dar nu pot să justifice cererea de liberare provizorie.
În concluzie solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, menținerea încheierii Tribunalului Cluj și pe cale de consecință obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că i se pare paradoxală poziția procurorului exprimată la acest termen și poziția de la instanța de fond unde a solicitat respingerea cererilor inculpaților întrucât aceștia nu și-au manifestat disponibilitatea de a achita prejudiciu.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate pentru a avea posibilitatea de a achita prejudiciu. Totodată, solicită să se țină seama și de atitudinea pe care a avut-o față de anchetatori, precum și faptul că nu vrea să influențeze martorii.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare întrucât ar avea șanse mari pentru recuperarea prejudiciului dacă ar fi lăsat în libertate.
CURTEA
Deliberând reține că prin încheierea penală nr. 6/C/03.02.2009 a Tribunalului Cluj în baza art. 160/8a al. 6.proc.pen. rap. la art.160/2 proc.pen. s-au respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații (fiul lui și, născut la 09.09.1983 în C-N, domiciliat în C-N,-, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla ) și (fiul lui și, născut la 03.11.1983 În., jud. C, domiciliat În C-N,-, judo C, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla ).
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor cereri au fost avute în vedere la soluționarea fondului cauzei.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, inculpații și au solicitat instanței, în baza art.160/2 și urm. proc.pen. să dispună liberarea sa provizorie sub control judiciar și, pe cale de consecință, să dispună cercetarea lor în continuare în stare de libertate, arătând în motivare, în esență, că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererilor, iar acestea sunt întemeiate.
Analizând cererile formulate de inculpați, în raport cu dispozițiile legale în materie, cu actele și lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1/P/2009 al DNA - Serviciul TERITORIAL CLUJ au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 modif. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal. Prin același rechizitoriu a fost trimis În judeca!ă pentru aceeași infracțiune inculpatul, arestat în lipsă.
În sarcina celor trei s-a reținut că în perioada septembrie-noiembrie 2008, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună, au pretins direct sau indirect suma totală de 54.150 euro, din care s-a primit suma de 48.950 euro și 7.760 lei, -i pe denunțători să înțeleagă că au influență asupra unor funcționari din primărie pentru a determina atribuirea de locuințe sociale construite din fondurile acestor instituții.
La termenul de judecată din data de 2.03.2009, instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în temeiul dispozițiilor art. 300/1 proc.pen. măsura arestării preventive fiind succesiv menținută până în prezent și în baza art. 300/2 proc.pen.
Potrivit dispozițiilor art.160/2 alin. 1 și 2.proc.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și doar dacă nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau date că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți etc. în plus instanța de judecată învestită cu soluționarea cererii trebuind să aprecieze și asupra temeiniciei acesteia, conform dispozițiilor art.160/8a alin.2 și 6.proc.pen. temeinicie care se apreciază în funcție de gradul de pericol social al faptelor comise și, bineînțeles, de pericolul pe care l-ar putea reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.
Așa fiind, chiar dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/2 alin. 1 și alin.2 proc.pen. (referitoare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile comise și la inexistența unor date din care să rezulte că inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți etc. precum și la inexistența unor date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni), tribunalul apreciază că, raportat la materialul probator administrat până în prezent în cauză la acest moment cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați sunt neîntemeiate.
Aceasta deoarece, tribunalul a considerat că lăsarea inculpaților în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, probele în acest sens rezultând din gradul de pericol social concret, ridicat, al faptelor comise, modul și împrejurările în care acestea au fost săvârșite și prejudiciul mare cauzat părților vătămate, prejudiciu care nu a fost recuperat nici măcar în parte până la acest moment, deși unele din părțile civile se confruntă și în prezent cu dificultăți materiale generate de contractarea unor împrumuturi pentru a plăti sumele solicitate de inculpați.
Pe de altă parte, împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică a fost constatată și prin deciziile penale ale Curții de APEL CLUJ, în baza cărora s-au respins până în prezent recursurile declarate de inculpați împotriva încheierilor prin care s-a menținut starea de arest a acestora, de la data ultimei decizii și până în prezent neintervenind vreo modificare a temeiurilor care au justificat adoptarea soluțiilor menționate mai sus.
Pentru aceste motive, în baza art.160/8a alin.6 proc.pen. tribunalul a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor cereri urmând a fi avute în vedere la soluționarea fondului cauzei.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, criticând soluția atacată ca fiind nelegală și netemeinică și au solicitat casarea încheierii pronunțată de către instanța de fond și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, cu consecința punerii lor în libertate.
În motivarea recursurilor inculpații au arătat că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru admiterea cererilor și că prin judecarea lor în stare de libertate se creează condiții favorabile recuperării prejudiciului.
Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 6/C/03.02.2009 a Tribunalului Clujs -a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de inculpații și, fiecare sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257.pen. rap. la art. 6 din Lg. nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 al. 2.pen. fapte pentru care s-a dispus apoi trimiterea în judecată a inculpaților prin rechizitoriul nr. 1/P/2009 al DNA - Serviciul TERITORIAL CLUJ.
În sarcina inculpaților s-a reținut prin actul de inculpare că în perioada septembrie-noiembrie 2008, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună, au pretins direct sau indirect suma totală de 54.150 euro, din care s-a primit suma de 48.950 euro și 7.760 lei, -i pe denunțători să înțeleagă că au influență asupra unor funcționari din primărie pentru a determina atribuirea de locuințe sociale construite din fondurile acestor instituții.
Ulterior, măsura arestului preventiv a fost verificată de către instanța de fond sub aspectul temeiniciei și legalității, fiind menținută în continuare ca atare.
Din analiza prevederilor art. 160/2 proc.pen. rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Într-adevăr, formal, toate condițiile prev. de art.160/2 proc.pen. privind liberarea provizorie sub control judiciar sunt îndeplinite în cauză, însă potrivit art. 160/8 și art. 160/8a proc.pen. instanța admite o asemenea cerere când constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea provizorie: riscul că acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiune, ori să ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra Rusiei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza MATznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991).
Având în vedere pericolul social concret al faptelor comise de inculpați, de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, de multitudinea părților implicate în cauză, care denotă o amploare deosebită a activității infracționale, de valoarea ridicată a prejudiciului, curtea apreciază că în această fază a procesului penal și, în pofida poziției sincere avută de inculpați și a împrejurării că, formal, cererile acestora îndeplinesc condițiile legale, eliberarea recurenților, chiar subsumată unor obligații sau garanții, ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.
Așa fiind, Curtea conchide că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților și, pe cale de consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 189.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art. 192 al. 2.proc.pen. se va dispune obligarea fiecărui inculpat la plata în favoarea statului a sumei de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care câte 25 lei reprezentă onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații - fiul lui și, născut la 09.09.1983 în C-N și - fiul lui și, născut la 03.11.1983 în., jud. C, ambii arestați în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale nr. din 25 mai 2009 Tribunalului Cluj, in dosarul nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care câte 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
2 ex./16.06.2009
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Monica Rodina Luminița Hanzer
