Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 365/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
462/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.365/
Ședința publică din data de 26 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 22 februarie 2010 Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.372.128/26.II.2010, aflată la fila 5.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat critică încheierea de ședință pentru nelegalitate, arătând că hotărârea este nemotivată, întrucât singurul paragraf care se referă la cauză, compus din numai 13 rânduri, cuprinde elemente generale ale arestării preventive, fără legătură cu cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, instanța de fond referindu-se la natura și gravitatea infracțiunii, la modalitatea de săvârșire și faptul că activitatea infracțională, constând în retrageri frauduloase de numerar, s-a desfășurat și în alte țări precum Germania, la o generică atingere adusă ordinii publice și la stadiul procesului, considerente pentru care se impune trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond.
În subsidiar, pe fondul recursului, arată că inculpatul a fost arestat pentru săvârșirea a patru infracțiuni, anume: aderarea la un grup infracțional organizat, complicitate la falsificarea instrumentelor de plată electronică, deținere de echipamente în vederea falsificării de card-uri bancare și complicitate la efectuarea de operațiuni financiare frauduloase, însă din actele dosarului nu rezultă care este ierarhia grupului organizat, în condițiile în care se reține că acesta ar fi fost compus din trei persoane, din care una arestată în lipsă.
Pe de altă parte, nu este clar cum ar putea zădărnici aflarea adevărului și influențarea martorilor sau a experților de vreme ce probele au fost în mare parte deja administrate și depuse la dosar, în acest sens fiind procesele-verbale de filaj și supraveghere, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, adresele de la unitățile bancare, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că retragerile de numerar au fost frauduloase.
În fine, în cele câteva rânduri, instanța de fond a redat unele teze generale referitoare la luarea și prelungirea duratei măsurii arestării preventive și care nu se aplică instituției liberării provizorii sub control judiciar, care, potrivit art.1602alin.2 Cod procedură penală, nu se acordă atunci când există date că inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea probatoriului, iar din actele dosarului nu reiese cum ar putea influența relațiile ce urmează a fi comunicate de bănci sau efectuarea celorlalte acte pentru finalizarea urmăririi penale, în condițiile în care în privința sa nu există nici măcar convorbiri telefonice.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar, în subsidiar, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu stabilirea unor obligații care să ofere garanții procesuale suplimentare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că încheierea de ședință este motivată și cuprinde argumentele pentru care instanța de fond a considerat neoportună acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar, cererea inculpatului fiind analizată prin prisma oportunității și a datelor sale personale, în condițiile în care este cercetat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, constând, în esență, în clonarea de card-uri bancare și retragerea frauduloasă de numerar, alături de alți inculpați, fiind avute în vederenu numai natura și gravitatea acestora, dar și atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, considerente în raport cu care apreciază că nu poate beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, cu atât mai mult cu cât, prin apărarea formulată, inculpatul a solicitat mai degrabă revocarea măsurii arestării preventive.
Recurentul-inculpat, personal, solicită să fie cercetat în stare de libertate, arătând că nu este autorul infracțiunilor, fiind, la rândul său, indus în eroare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință publică din 22.02.2010 a Tribunalului București - Secția I Penală a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.02.2010, cu nr-, inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii, s-a arătat că sunt întrunite cerințele art.1602Cod procedură penală, pentru a se dispune liberarea provizorie, în cauză neexistând date, indicii sau probe din care să rezulte că inculpatul lăsat în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
S-a mai arătat că probele administrate în cauză până în acest moment nu sunt de natură a contura un indiciu temeinic care să justifice imposibilitatea liberării inculpatului, acesta fiind necunoscut cu antecedente penale și având un copil minor în întreținere și o familie bine închegată, lăsarea sa în libertate neprezentând un pericol pentru ordinea publică.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, complicitate la falsificarea instrumentelor de plată electronică, deținere de echipamente în vederea falsificării de cârduri bancare și complicitate la efectuarea de operațiuni financiare frauduloase prin utilizarea de cârduri contrafăcute, prev. de art. 7 al. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 26 Cod penal rap. la art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, art. 25 din Legea nr. 365/2002 și art. 26 Cod penal rap. la art. 27 pct. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, reținându-se, în fapt, că în perioada noiembrie 2009 - ianuarie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a aderat la gruparea constituită de inculpații și, a procedat la instalarea de echipamente artizanale pe -uri din Germania, a desfășurat acte de complicitate la falsificare de cârduri bancare și a pus la dispoziție datele obținute fraudulos în același scop și totodată a înlesnit efectuarea de operațiuni financiare frauduloase cu cârduri contrafăcute la bancomate aparținând unor bănci comerciale de pe raza municipiului B, împărțind beneficiul infracțional cu ceilalți membrii ai grupării.
Potrivit art. 1601Cod procedură penală în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Liberarea provizorie sub control judiciar poate fi dispusă, conform art. 1602Cod procedură penală în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă ori prin alte asemenea fapte.
În conformitate cu art.160 alin.6 Cod procedură penală, instanța respinge cererea în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost făcută de către o altă persoană și nu a fost însușită de învinuit sau de inculpat.
Tribunalul a apreciat că, în cauză, deși formal sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar (pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu depășește limita de 18 ani închisoare și nu există date că lăsat în libertate inculpatul ar avea conduita negativă la care se referă art.1602alin.2 Cod procedură penală), cererea este neîntemeiată, față de gravitatea, natura și modalitatea concretă de comitere a faptei cercetate, desfășurarea activității infracționale și pe teritoriul altui stat, Germania, precum și amploarea acesteia, concretizată în numărul mare de retrageri frauduloase de numerar, de atingerea adusă ordinii publice și stadiul în care se află procesul penal și pentru o mai bună înfăptuire a justiției, neimpunându-se punerea în libertate a inculpatului.
În consecință, Tribunalul în baza art.1608aalin.6 Cod procedură penală a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
În baza art.192 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs recurentul inculpat criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând Curții casarea încheierii cu consecința punerii sale în libertate, cu instituirea controlului judiciar.
S-a arătat de către apărătorul recurentului că atât prezumția de nevinovăție, cât și circumstanțele reale ale acestuia - tânăr necunoscut cu antecedente penale - sunt elemente care justifică aspectul că lăsarea în libertate a inculpatului nu este de natură a influența aflarea adevărului prin mijloacele prevăzute în art. 1602Cod procedură penală, astfel încât în cauză sunt îndeplinite condițiile de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar. S-a mai invocat, în susținerea recursului promovat, aspectul că încheierea nu a fost motivată corespunzător, ci foarte succint și fără legătură cu obiectul cererii, prin folosirea unor elemente de ordin general privitoare la măsura arestării preventive.
Examinând încheierea atacată, prin prisma criticilor aduse, dar și în conformitate cu disp. art.3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază ca nefondat recursul promovat, în virtutea considerentelor ce vor fi înfățișate:
Inculpatul este cercetat penal sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, complicitate la falsificarea instrumentelor de plată electronică, deținere de echipamente în vederea falsificări de carduri bancare și complicitate la efectuarea de operațiuni financiare frauduloase prin utilizarea de carduri contrafăcute, infracțiuni incriminate și pedepsite în art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 26 rap. la art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, art. 25 din Legea nr. 365/2002 și art. 26 rap. la art. 27 pct. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu art. 33 lit. a Cod penal.
Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive în baza mandatului de arestare preventivă nr. 15/UP din 25.01.2010, constatându-se satisfăcute cerințele reglementate în art. 148 lit. f Cod procedură penală și reținându-se, în fapt că, în perioada noiembrie 2009 - ianuarie 2010 inculpatul,în baza aceleiași rezoluții infracționale, a aderat la gruparea constituită de inculpatul și, procedând la instalarea de echipamente artizanale pe - uri din Germania, desfășurând acte de complicitate la falsificarea de carduri bancare și punând la dispoziție datele obținute fraudulos în același scop și înlesnind, totodată, efectuarea de operațiuni financiare frauduloase cu carduri contrafăcute la bancomate, aparținând unor bănci comerciale din B, împărțind beneficiul infracțional cu ceilalți membri ai grupării.
Inculpatul a solicitat judecătorului fondului, liberarea sa provizorie sub control judiciar, arătând că îndeplinește condițiile cerute de lege, iar probele administrate până la acest moment procesual nu sunt de natură a contura un indiciu temeinic care să justifice imposibilitatea liberării sale sub control judiciar, în contextul în care până în prezent nu a mai avut conflict cu legea penală și este tatăl unui copil minor.
S-a apreciat că, deși inculpatul îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu a cererii formulate, aceasta este neîntemeiată față de gravitatea, natura și modalitatea concretă de comitere a faptelor ce fac obiectul cercetării, desfășurarea activităților infracționale și pe teritoriul altui stat, precum și amploarea concretizată în numărul mare de retrageri frauduloase de numerar, de atingerea adusă ordinii publice și stadiul în care se află procesul penal. Referitor la argumentele aduse de judecătorul fondului în sprijinul respingerii ca neîntemeiate a cererii de liberare provizorie, Curtea constată că evaluarea făcută nu corespunde specificului acestei instituții de drept procesual penal, din perspectiva analizei condițiilor ce se cer a fi îndeplinite, încheierea prezentând deficiențe în planul motivării.
Curtea, în urma propriului examen, aduce următoarele argumente în vederea respingerii cererii de libertate provizorie sub control judiciar.
Este adevărat că rațiunea liberării provizorii sub control judiciar constă în garantarea libertății individuale în procesul penal și presupune adoptarea unor măsuri care, fără a fi privative de libertate, pot asigura desfășurarea normală a procesului penal, în condițiile în care se apreciază că, deși temeiurile pentru luarea măsurii arestării preventive subzistă, totuși, din cauza unor împrejurării legate în special de persoana învinuitului ori inculpatului și de comportarea sa în proces și față de victimă eventual, nu mai este necesară privarea de libertate, prevenția putând fi realizată prin restrângerea unor drepturi.
Instituția de drept procesual a liberării provizorii își păstrează caracterul provizoriu și facultativ, astfel încât ea nu reprezintă un drept al învinuitului sau al inculpatului, ci doar o eventuală vocație a acestuia, împrejurare în care instanța, în urma evaluării asupra faptelor pretins a fi fost săvârșite, dar mai ales a datelor ce caracterizează persoana inculpatului, ar concluziona cu privire la temeinicia cererii.
Raportându-se la speța de față, Curtea constată că o mare pondere în aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie trebuie să o aibă datele ce țin de circumstanțierea persoanei și mai ales oportunitatea unei astfel de cereri, la acest moment procesual, din perspectiva necesității unei normale, corespunzătoare desfășurării a fazei de urmărire penală, a îndeplinirii obiectivelor acestei faze a procesului penal, a adunării probelor.
Prin urmare, liberarea provizorie a inculpatului la acest stadiu procesual, chiar cu instituirea unui control judiciar, nu și-ar putea justifica oportunitatea, îndeosebi din perspectiva îndeplinirii sarcinilor de către organul judiciar în planul strângerii probelor conform art. 200 Cod procedură penală, în condițiile în care există, în mod real, riscul influențării în mod negativ a derulării procedurilor judiciare, în ipoteza punerii în libertate a inculpatului, în privința căruia s-au conturat cu suficiență și pertinență indicii temeinice că ar fi săvârșit infracțiunile caracterizate de un grad ridicat de pericol social, în mod repetat,cu consecința unor prejudicii semnificative.
În virtutea considerentelor ce preced, Curtea va respinge, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, ca nefondat recursul promovat.
Se va dispune cu privire la cheltuielile judiciare conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat împotriva încheierii din 22.02.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- -
GREFIER
-
Red. - 01.03.2010
Dact./ 03.03.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Cristina Carmen CraiuJudecători:Cristina Carmen Craiu, Magdalena Iordache, Ioana
