Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 372/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 372
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Membri George Ciobanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Valentina
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
- Biroul Teritorial O l
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de la 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
A arătat că încheierea este netemeinică și nelegală întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra admisibilității cererii și au fost încălcate dispozițiile art. 1608aCod procedură penală, privind ascultarea inculpatului. De asemenea, nu a fost respectată ordinea în care se acordă cuvântul, încheierea fiind lovită de nulitate absolută.
În privința netemeiniciei încheierii, a arătat că actele medicale care atestă o afecțiune gravă a inculpatului, nu au fost cunoscute de instanțe.
Lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, întrucât urmărirea penală s-a terminat, au fost audiați martorii, astfel că nu mai poate fi influențată desfășurarea procesului penal.
Inculpatul nu are antecedente penale și, dacă ar fi lăsat în libertate nu ar mai săvârși alte infracțiuni.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat, încheierea fiind legală și temeinică.
Față de dispozițiile art. 1602alin.2 Cod procedură penală, nu poate fi admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, infracțiunea având un grad ridicat de pericol social.
În cadrul cercetării judecătorești nu au fost audiați toți martorii, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar îngreuna desfășurarea procesului penal.
În privința afecțiunilor medicale a arătat că acesta poate fi tratat sub pază.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un sentiment de insecuritate având în vedere infracțiunea pentru care este judecat - trafic de minori.
Recursul inculpat a solicitat judecarea sa în stare de libertate, arătând că regretă săvârșirea faptei și că își însușește concluziile apărătorului ales.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin încheierea de la 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a dispus, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul fiul lui și născut la 01.11.1984 în oraș O, jud.O, cu același domiciliu, str.-, -M2,.B,.3,.16, județul O, cetățean român, CNP -, în prezent aflat în C, ca neîntemeiată
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, din examinarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată la termenul de 7 aprilie 2009 de inculpatul, arestat preventiv în C, în raport cu actele și lucrările dosarului, următoarele:
În motivarea cererii inculpatul, prin apărătorul ales, a arătat că a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev.de art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, pornografie infantilă prev.de art.18 al.1 din Legea 678/2001 și deținere fără drept de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic, prev.de art.51 al.1 din Legea 161/2003 cu aplic.art.41 al.2 și 33 lit.a Cod Penal și, că în cauză sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru admiterea in principiu a cererii de liberare sub control judiciar prev. de art. 160/2 C.P.P. în sensul că pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat, legea nu prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani.
A mai arătat că nu este recidivist, nu are antecedente penale, aflându-se la primul conflict cu legea penală și că se angajează să respecte dispoz art. 160/2 alin 3 C.P.P. în situația admiterii cererii.
Inculpatul a considerat că cererea este îndreptățită, motivat de starea sa de sănătate care este precară, în sensul că acesta suferă de boală gravă de la vârsta de 10 ani, respectiv de aplazie medulară, boală pentru care are nevoie urgentă de transfuzii de sânge și de tratamente speciale care se efectuează doar in spitalele din B și în sistemul penitenciar nu poate fi tratat corespunzător, în dovedirea cererii inculpatul depunând acte medicale.
Instanța a constatat că prin încheierea nr. 7 pronunțată de Tribunalul O l la data de 6 martie 2009, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 06 martie 2009 până la data de 03 aprilie 2009, inclusiv, apreciind că sunt îndeplinite dispoz. art.148 lit.b și C.P.P. și cerințele prev. de art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea 30/1994, art. 136 alin 1, art. 1491.C.P.P. și art. 143.C.P.P. iar măsura arestării preventive este de natură să asigure garanția scopului măsurilor preventive.
În fapt, s-a reținut că, începând cu luna octombrie 2008, prin amenințări și violențe, inculpatul le-a obligat pe numitele, în vârsta de 17 ani, în vârsta de 16 ani și, în vârsta de 16 ani, să practice prostituția, însușindu-și sumele de bani obținute. Inculpatul le-a obligat pe minore să întrețină raporturi sexuale cu diferite persoane de sex bărbătesc contra unor sume de bani pe care și le-a însușit și că, în repetate rânduri, acesta a înregistrat cu telefonul mobil raporturile sexuale întreținute de minore cu clienți aduși de acesta, imagini pe care, ulterior, le-a transferat într-un calculator deținut la domiciliul său și cu care le șantaja pe minore, în sensul că va posta filmulețele respective pe diferite site-uri, determinându-le pe acestea să accepte în continuare traficarea lor.
S-a apreciat că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că în situația lăsării in libertate a acestuia există indicii că ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți sau a martorilor, precum și faptul că ar putea săvârși noi fapte de același gen.
Pericolul social rezultă din împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor și din întreaga activitate infracțională desfășurată în cauză de inculpat, respectiv faptul că prin amenințări și violente le-a obligat pe minorele, și să practice prostituția, însușindu-și sumele de bani obținute în urma întreținerii raporturilor sexuale cu diferite persoane.
Natura și gravitatea infracțiunilor raportat la valorile sociale ocrotite de legea penală, circumstanțele reale și durata activității infracționale, urmările acestor fapte, insecuritatea și reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor societății a unor asemenea fapte, denotă existența pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților.
Toate elementele expuse au condus instanța la aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului și a justificării măsurii arestării preventive a acestuia, măsura fiind considerată cea mai adecvată în raport cu scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel atât prevenția generală cât și specială, subzistă și în prezent.
Așa cum s-a reținut și în decizia Înaltei Curți de Casație, Completul de 9 judecători nr.210/29 iunie 2004 una din componentele noțiunii de ordine publică presupune între altele un climat social firesc în care să fie asigurată existența și menținerea unei stări de siguranță și securitate, de liniște a cetățenilor și de respectare a drepturilor acestora. Ori, în cauza de față se poate aprecia că prin faptele ce formează obiectul dosarului aflat în faza de urmărire penală, s-a produs un impact puternic asupra stării de siguranță, iar acestea denotă cu certitudine un pericol social în sensul prev. de art.148 lit.f C.P.P. care s-a statuat constant că poate rezulta, între altele, și din pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Instanța a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul este neîntemeiată pe fond, fiind incidente dispoz. art.160/2 alin.2 p Cod Penal care prevăd expres că "liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte" astfel că a fost respinsă deoarece în cauză exista date care denotă că în cazul punerii în libertate inculpatul ar putea comite alte infracțiuni și ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Astfel, din probele administrate in cauză, respectiv din depozițiile martorelor minore, și, a rezultat că acestea, după ce au fost obligate prin violentă, să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați contra unor sume de bani, au fost bătute și amenințate să nu spună ce li s-a întâmplat.
Aceste aspecte constituie indicii temeinice că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Temeiurile care au fost reținute de instanță și care au condus la aprecierea existenței pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului subzistă, nefiind justificată liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia, ținând seama de împrejurările concrete ale săvârșirii faptelor și de atitudinea inculpatului fată de martorele enunțate anterior.
Astfel, față de forma continuată a infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, de natura acestora și impactul în rândul opiniei publice, de persoana inculpatului, este evident că în cauză se regăsesc temeiurile ce au justificat arestarea preventivă, temeiuri care nu s-au schimbat și nu au încetat să existe, așa cum a apreciat atât Tribunalul Olt la data de 6 martie 2009 prin încheierea nr. 7, astfel că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Faptul că inculpatul este bolnav, nu are relevantă sub aspectul admisibilității cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Față de considerentele expuse instanța a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, este neîntemeiată și a fost respinsă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea, casarea încheierii iar în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
A arătat că încheierea este netemeinică și nelegală întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra admisibilității cererii și au fost încălcate dispozițiile art. 1608aCod procedură penală, privind ascultarea sa. De asemenea, nu a fost respectată ordinea în care se acordă cuvântul, încheierea fiind lovită de nulitate absolută.
În privința netemeiniciei încheierii, a arătat că actele medicale care atestă o afecțiune gravă, nu au fost cunoscute de instanțe, lăsarea în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, întrucât urmărirea penală s-a terminat, au fost audiați martorii, astfel că nu mai poate fi influențată desfășurarea procesului penal, nu are antecedente penale și, dacă ar fi lăsat în libertate nu ar mai săvârși alte infracțiuni.
Recursul este nefondat.
Criticile formulate de inculpat în privința nelegalității încheierii recurate sunt nefondate, întrucât au fost respectate dispozițiile prev. de art. 1608aCod procedură penală.
Din cuprinsul încheierii rezultă că instanța a acordat cuvântul inculpatului, apărătorului inculpatului și reprezentantului parchetului.
Inculpatul a arătat că își însușește cererea de liberare și a solicitat admiterea acestei cereri, precizând că nu ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că deși sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin.2 Cod procedură penală, sunt incidente dispozițiile art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, întrucât în cauză sunt date că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, având în vedere declarațiile martorelor, din care rezultă că au fost amenințate și bătute, cerându-li-se să nu spună ceea ce s-a întâmplat.
De asemenea, s-a apreciat corect că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu împrejurările în care se presupune că au fost săvârșite infracțiunile, precum și natura și gravitatea acestor infracțiuni.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul formulat ca nefondat, iar în temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de la 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, ca nefondat
Obligă recurentul la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare statului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 aprilie 2009.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.GC.
Gh.
IB/23.04.2009
10 aprilie 2009,
O va încasa de la rec.inc. suma de 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Membri George Ciobanu, Valentina
