Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 372/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 372/
Ședința publică din 01 iunie 2009
Curtea constituit din:
Complet specializat anticorupție
Președinte: dr.- -, președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan dr.- -
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, în prezenta aflat în Arestul A, împotriva încheierii nr.199 din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocații și, conform delegațiilor avocațiale, depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se depun la dosar delegațiile avocațiale, pentru recurent.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, permite apărătorilor recurentului, să ia legătura cu acesta.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului, acordând părților prezente cuvântul asupra acestuia.
Avocat, depune la dosar acte, pentru inculpat.
Avocat pentru recurentul inculpat arată că, a declarat recurs împotriva încheierii tribunalului pentru motivele pe care le va expune:
Din motivarea instanței de fond rezultă că, își circumscriu motivarea pe 4 elemente și respectiv: pericolul social pentru ordinea publică. Instanța de fond este în eroare și face confuzie între pericolul concret al infracțiunii și pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul. Inculpatul are reținute în sarcina sa două fapte, din care una este pedepsită cu închisoarea de la 1 an la 5 ani și cealaltă infracțiune cu pedeapsa închisorii de la 1 an la 4 ani.
Pericolul social este extrem de scăzut pentru că, legea a prevăzut la art. 1602alin 1 Cod procedură penală că, "liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru acre legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani". Mai face referire la prevederile art. 136 alin. 8 din Codul d e procedură penală, care prevede că, "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura". Dar instanța de fond s-a raportat, așa cum a reținut în motivare, "și la gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, gravitate determinată de natura și împrejurările săvârșirii faptelor, repetabilitatea acestora, numărul mare al persoanelor despre care există indicii temeinice că au participat în activitatea infracțională, de amploarea pe care aceste fapte de corupție au căpătat-o în prezent și implică cu necesitate, o reacție promptă și eficientă a organelor judiciare, inclusiv prin menținerea în stare de arest a inculpatului".
Instanța de fond, înlătură tocmai criteriile care trebuiau avute în vedere la liberarea provizorie sub control judiciar, alături de celelalte criterii.
Instanța de fond face gravă eroare cu privire la existența pericolului. Rostul liberării provizorii este privită ca și o alternativă la arestarea preventivă. Apărătorii inculpatului nu solicită înlăturarea motivelor avute în vedere inițial la luarea măsurii arestului preventiv, care se mențin, ci solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura de a nu părăsi localitatea. Scopul măsurii va fi atins și dacă inculpatul va fi pus în libertate. Cererea formulată de inculpatul, este admisibilă, în principiu, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, pentru aceasta. De asemenea, nu există date că, dacă inculpatul ar fi pus în libertate va mai săvârși alte infracțiuni. Este adevărat că, inculpatul formulat mai multe cereri, întemeiate pe starea în care se află familia sa, respectiv tatăl este handicapat și aproape imobilizat la pat, iar fiica este elevă în clasa XII-a, urmând ca în iulie să susțină examenul de bacalaureat. În sensul acesta a și depus acte la dosar.
Precizează că, inculpare nu are antecedente penale, are studii superioare și înțelege rigorile legii vis-a-vis de nerespectarea obligațiilor impuse de instanță.
În continuare, face referire la practica CEDO care statuează că, față de inculpat, trebuie să se ia o altă măsură, deoarece odată cu trecerea timpului nu mai prezintă același pericol, acesta diminuându-se. excesivă a adus pe prima pagină a presei acest dosar. Dar opinia publică nu este interesată de inculpatul. Este complice, așa cum s-a reținut și în cazul inculpatului G, inculpat care a fost eliberat, cu toate că, în sarcina sa s-au reținut aceleași acte materiale ca și la inculpatul.
Solicită admiterea recursului inculpatului, casarea încheierii atacate și pe fond, admiterea cererii de liberare.
Avocat, pentru inculpatul, critică încheierea, făcând referire la art. 5 din CEDO și la drepturile inculpatului. Consideră că, detenția provizorie a inculpatului va până la soluționarea cauzei în primă instanță.
Din toate actele dosarului, nu există date că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni dacă ar fi pus în libertate. De asemenea, acesta nu va zădărnici aflarea adevărului.
Din motivarea instanței de fond rezultă că, s-a respins cererea de liberare, având în vedere amploarea fenomenului de corupție. Dar arată că, de când inculpatul este arestat, nu s-a micșorat infracționalitatea cu privire la corupție. Redă din încheierea tribunalului referitor la acest aspect, "corupția constituie un fenomen care determină consecințe negative deosebite. Este un fenomen care prăbușește încrederea în instituțiile statului și autoritățile publice, în condițiile în care activitățile organelor competente, de prevenire și contracacare a fenomenului nu se bucură de un succes vizibil".
Liberarea provizorie nu se raportează la arestare ci, se presupune că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării inculpatului.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare a inculpatului, avându-se în vedere situația specială a acestuia și mai ales sprijinul moral pe care îl are de acordat fiicei sale, care va susține în iulie 2009 examenul de bacalaureat.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat. Încheierea tribunalului este legală și temeinică. S-a pus în mișcare acțiunea de dare de mită în formă continuată, existând mai multe acte materiale, pentru 3 infracțiuni de dare de mită, din care 2 în formă continuată. Cererea de liberare formulată este neîntemeiată. Susține că, în cauză s-au formulat multe cereri de acest gen, toate dintre ele rămase definitive prin hotărâri ale Curții de APEL PITEȘTI, cu consecința respingerii cererilor de liberare ale inculpatului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Arată că, acum două luni era un simplu angajat și că nu și-ar fi imaginat că va ajunge în această situație. Și-a crescut copilul singur și a avut grijă și de tatăl său, care este bolnav. A încercat să explice instanței cum s-au întâmplat lucrurile dar nu a fost ascultat. Mai susține și că, tatăl său fiind bolnav ar vrea să fie liberat pentru a-l putea întreține și a avea grijă de acesta. Solicită aceasta deoarece cu trecerea timpului, când va fi eliberat, nu știe dacă tatăl său va mai fi în viață. Totodată, mai precizează că, arbitri au fost cu el în arest, chiar în aceeași cameră, dar ei au fost eliberați, pe când el nu. Ca și încheiere susține că, nu este și nu prezintă un pericol pentru nicio altă persoană.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea nr.199 din 26 mai 2009, Tribunalul Argeș în baza art.1608aalin.6 Cod pr.penală, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 20 iulie 1967, în prezent în stare de arest preventiv în Arestul A, ca neîntemeiată.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că simpla îndeplinire a condițiilor prev. de art. 160/2 Cod pr. penală nu conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, aceasta rezultând chiar din formularea alin 1, care prevede că "liberarea se poate acorda", nefiind deci un drept al inculpatului ci doar o vocație a acestuia, așa încât urmează a analiza temeinicia unei astfel de cereri.
Din analiza coroborată dispozițiilor art. 160/2 Cod pr. penală și prevederilor art. 136 Cod pr. penală, care reglementează în general scopul măsurilor preventive, fie că este vorba de arestarea sau punerea în libertate a unei persoane instanța apreciază că, la soluționarea cererii urmează a se ține seama de circumstanțele cauzei, datele care îl caracterizează pe inculpat dar și pericolul social concret pe care acesta îl reprezintă pentru ordinea publică, având în vedere că, în speță, unul din motivele care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului este cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod pr. penală.
Raportându-se la gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, gravitate determinată de natura și împrejurările săvârșirii faptelor, repetabilitatea acestora, numărul mare al persoanelor despre care există indicii temeinice că au fost participanți în activitatea infracțională, de amploarea pe care aceste fapte de corupție au căpătat-o în prezent și care implică cu necesitate, tribunalul a apreciat că, aspectele de ordin personal invocate în cuprinsul cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu au relevanță covârșitoare față de gradul ridicat de pericol social pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului și nu se impune pentru aceste considerente admiterea cererii și punerea în libertate a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererii, solicitând liberarea sa provizorie sub control judiciar.
În favoarea acestei idei, inculpatul a invocat următoarele argumente:
- starea de sănătate tatălui recurentului care este paralizat;
- necesitatea întreținerii acestuia de către inculpat;
- starea de sănătate a inculpatului; lipsa antecedentelor penale;
- starea psihică a fiicei inculpatului care va susține examenul de bacalaureat.
- estomparea pericolului social pentru ordinea publică.
Concluzionând, inculpatul solicită liberarea sa sub control judiciar
din rațiuni umanitare.
A mai arătat inculpatul că, din probele dosarului, nu rezultă că ar fi săvârșit faptele imputate că nu va zădărnici aflarea adevărului.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod procedură penală, curtea constată caracterul nefondat al recursului care va fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Curtea reamintește că simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de art.160/2 Cod procedură penală nu determină admiterea automată a cererii, aprecierea temeiniciei acesteia trebuind raportată la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este judecat.
Liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului este în acest moment o măsură inoportună care nu servește scopului măsurii preventive la care acesta este supus în momentul de față.
Din această perspectivă, curtea mai relevă că temeiurile care au determinat arestarea lor justifică și pentru viitor această măsură față de inculpat.
Aceasta, deoarece pericolul concret pentru ordinea publică ce a fost avut în vedere în momentul arestării preventive a inculpatului, este generat de încălcarea ordinii de drept și social datorită rezonanței faptelor pretins a fi fost comise în mediul public în contextul generat al creșterii alarmante a infracționalității.
Prin urmare, chiar și în prezența condițiilor prevăzute de lege pentru liberarea provizorie a inculpatului, această măsură este totuși exclusă în cazul în care temeiurile arestării preventive impun în continuare privarea lui de libertate datorită faptului că, așa cum s-a arătat mai înainte, scopul în sine al prevenției nu se poate asigura prin liberarea provizorie.
În raport de toate acestea, circumstanțele personale favorabile inculpatului nu sunt suficiente pentru admiterea cererii.
Într-adevăr, procesul penal este generat de principiul umanismului și la adoptarea unei hotărâri, trebuie să-l avem în considerare, însă, în speța de față, în prezența argumentelor care justifică respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, este necesară continuarea detenției preventive de către inculpat.
În altă ordine de idei, durata relativ scurtă a detenției preventive dar și intervalul relativ mare de timp în care se bănuiește că au fost săvârșite infracțiunile imputate, sunt argumente care combat opinia inculpatului în sensul estompării pericolului social pentru ordinea publică.
În fine, în legătură cu ultima critică adusă hotărârii recurate, curtea reamintește că, în această procedură, nu este necesar a se face o analiză a probelor administrate până la data introducerii prezentei cereri, cu privire la vinovăția inculpatului, sau lipsa de temeinicie a acuzațiilor, știut fiind că, până la judecarea cauzei, operează prezumția de nevinotăție este suficient să se examineze dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege care să justifice menținerea acestei măsuri.
Deși inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o alta, dar restrictivă de libertate, curtea ține să precizeze că această cerere excede codului procesual fixat de însuși inculpatul care s- adresat primei instanțe printr-o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, investind-o în acest sens, în baza art.160/2 Cod procedură penală.
În raport de considerentele ce preced, s-a reliefat, cu prisosință, necesitatea menținerii, în detenție preventivă a inculpatului și implicit a respingerii cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Prin urmare, în baza art.385/15 pct.1 lit. Cod procedură penală, va fi respins recursul declarat de inculpatul și obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului, conform aqrt.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, în prezent aflat în arestul INSPECTORATULUI DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A, împotriva încheierii nr. 199 din data de 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./ 19.06.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Raluca Elena
