Liberare provizorie sub control judiciar. Încheierea 386/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2523/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.386
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER:
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 28.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează atașarea dosarului de urmărire nr.78/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului:
Apărătorul ales al inculpatului, arată că a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, iar prima instanță a admis în principiu această cerere, dar pe fond a fost respinsă, motivând că există indicii privind săvârșirea infracțiunii, astfel cum rezultă din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și alte probe. Apreciază că în afara proceselor-verbale, nu există nici un fel de indiciu sau vreo probă care să-l încrimineze pe inculpat. Precizează că instanța de fond a mai apreciat că munca laborioasă și numărul mare de inculpați justifică starea de arest a inculpatului, întrucât urmărirea penală s-ar desfășura în bune condiții, cu inculpatul în stare de arest. De asemenea, mai arată că din numărul mare de inculpați, 24 dintre aceștia au fost puși în libertate. Instanțele au mai apreciat că munca laborioasă trebuia efectuată înainte de a se lua vreo măsură restrictivă de libertate asupra unei persoane, acesta nefiind un motiv pentru menținerea stării de arest.
Consideră că în cauză nu există date din care să rezulte că inculpatul, pus în libertate, va încerca să săvârșească vreo infracțiune sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor martori, părți sau experți.
Susține că nu se poate impune menținerea stării de arest și respingerea cererii de liberare sub control judiciar, motivând doar că inculpatul ar putea să distrugă procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, solicitând, în consecință, admiterea recursului și casarea încheierea recurată, iar pe fond să se admită cererea de liberare sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra recursului declarat de către inculpat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de liberare sub control judiciar, solicită a se avea în vedere că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, a avut în vedere nu numai cerințele art.160/2 dar C.P.P. și scopul măsurilor preventive. De asemenea, în mod corect a apreciat instanța de fond, că inculpat, lăsat în libertate ar influența buna desfășurare a procesului penal, aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, având în vedere și poziția procesuală a acestuia.
Mai mult, astfel cum a statuat și practica, liberarea provizorie este la latitudinea instanței de judecată, nu este o obligație pentru instanță, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în conformitate cu prevederile art.160/2
C.P.P.Față de aceste aspecte, solicită respingerea recursului declarat de către inculpat, ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, personal arată că este de acord cu cele susținute de către apărătorul său și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 28 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), a fost respinsă, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a constatat că în cauză nu erau îndeplinite condițiile de fond cerute de art.1602alin.2 Cod procedură penală pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar.
S-a reținut, în acest sens, că arestarea inculpatului a fost dispusă în temeiul art.148 lit.f) Cod procedură penală, apreciindu-se că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat și modalitatea concretă în care se presupune că ar fi acționat.
S-a arătat de către prima instanță că toate aceste elemente, avute în vedere la luarea măsurii preventive, subzistă și justifică în continuare concluzia că prin lăsarea inculpatului în libertate se pune în pericol ordinea publică.
De asemenea, s-a arătat că gravitatea deosebită a infracțiunilor demonstrează o periculozitate socială sporită a inculpatului, periculozitate ce naște și justifică temerea că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea comite noi fapte de natură penală și ar încerca zădărnicirea aflării adevărului în contextul în care este imposibil de controlat accesul inculpatului la mijloacele tehnice de care acesta s-a folosit în săvârșirea infracțiunilor.
Mai mult, s-a arătat că cercetările de până în prezent au demonstrat amploarea unei activități infracționale care, prin modul de organizare, metodele și mijloacele folosite, justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului în cauză.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru greșita respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
S-a arătat de către inculpat că soluția primei instanțe s-a întemeiat, în principal, pe existența pericolului pentru ordinea publică prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală, avut în vedere ca temei al arestării sale, fără a se acorda însă importanța cuvenită criteriilor în raport de care se examinează cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
S-a mai arătat și că, față circumstanțele personale favorabile, nu există probe care să confirme riscul că, lăsat în libertate, ar comite noi fapte prevăzute de legea penală ori ar încerca obstrucționarea anchetei.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele argumente:
Din actele dosarului se reține că recurentul-inculpat este acuzat de săvârșirea următoarelor infracțiuni:
-complicitate la infracțiunea de punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 7 alin. 2 din Legea nr.241/2005;
-complicitate la infracțiunea de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961lit. h din Legea nr.571/2003 cu modific. și complet. ulterioare (Codul Fiscal);
-complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961alin. 1 lit. b din Legea nr.571/2003 cu modific. și complet. ulterioare (Codul Fiscal);
-complicitate la infracțiunile de folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 5 lit. a și b din Legea nr. 11/1991 modific. și republic.;
-complicitate la infracțiunile de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. a și b din Legea nr.84/1998 modific. și republicată.;
-complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal;
-infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 656/2002;
-infracțiunea de aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cod penal, toate cu aplicarea art. 13 Cp
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că a aderat la grupul de criminalitate organizată inițiat și constituit de inculpatul împreună cu inculpatul, inculpatul și inculpatul - zis "", în scopul obținerii unor importante resurse financiare, prin operațiuni de spălare a banilor, contrafacere și punere în circulație de produse contrafăcute, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor și prin folosirea de marcaje false la marcarea produselor accizabile supuse marcării.
În derularea activității infracționale, inculpatul a achiziționat alcoolul de la inculpații, și G, pe care ulterior l-a revândut vrac - către procesatorii clandestini, sau îmbuteliat la pet-uri de diferite litraje, către diverse persoane fizice, profitul său rezultând din diferența dintre prețul de vânzare și cel de cumpărare.
Odată cu punerea sub acuzare a inculpatului în cauză s-a pornit cercetarea penală împotriva mai multor persoane între care existau legături în ceea ce privește săvârșirea unor acțiuni de tipul celor menționate, investigațiile efectuate de organele de urmărire penală relevând amploarea unei activități infracționale care prin modul de organizare, metodele și mijloacele folosite aduce atingere patrimoniului, dar și siguranței și încrederii cetățenilor în instituțiile statului.
Natura și gravitatea activității infracționale de care recurentul este acuzat, durata mare în timp în care aceasta s-a desfășurat și, mai ales, consecințele produse asupra bugetului de stat și nu în ultimă instanță asupra sănătății sau chiar a vieții cetățenilor, în mod real și repetat, elemente suficiente și pertinente care justifică prezumția că, lăsat în libertate, inculpatul ar încerca obstrucționarea anchetei.
Aceleași elemente justifică - deopotrivă - presupunerea că acțiunile săvârșite de inculpat nu au avut caracter accidental, ci reprezentau o manifestare a unei îndeletniciri aducătoare de venituri substanțiale și într-un timp scurt, concluzie care, raportată la situația personală a inculpatului, cu referire specială la lipsa unei ocupații și a unei pregătiri profesionale (în cauză nedovedindu-se altfel), concretizează și riscul de repetare a infracțiunilor.
Potrivit art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Or, în speță, sunt îndeplinite ambele situații vizate de textul de lege enunțat, existând deopotrivă riscul influențării anchetei, cât și pericolul repetării infracțiunilor.
Pentru aceste motive, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat, iar față de soluția ce urmează a se pronunța, va face aplicația în cauză a dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În majoritate:
Respinge recursul inculpatului împotriva încheierii de ședință din data de 28 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), ca nefondat.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2009.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
OPINIE SEPARATĂ
Apreciez că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală în sensul că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile reținute nu depășesc 18 ani și nu există date certe din care rezultă că inculpatul va încerca să săvârșească alte infracțiuni, să zădărnicească aflarea adevărului sau să încerce să distrugă mijloacele de probă.
În aceste sens, nu există niciun martor, parte vătămată sau coinculpat care să îl incrimineze pe inculpat și împotriva cărora ar putea să încerce să exercite influențe.
Totodată, nu există niciun înscris incriminator la adresa inculpatului și nu s-a găsit nicio probă la percheziția domiciliară efectuată.
Așa fiind, se impune admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian
