Liberare provizorie sub control judiciar. Încheierea 389/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 10339/2/2009
2568/2009
ÎNCHEIEREA nr. 389
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
* * * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
- este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul - inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales- dl. avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile întrebate fiind de către instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică.
Solicită să se ia act de faptul că inculpatul se află în arest preventiv de la data de 5 februarie 2009, fost audiat în cauză și că nu se mai impune menținerea prevenției acestuia. Inculpatul nu este recidivist și nu există probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică ori că ar impieta buna desfășurarea a procesului penal.
Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond să fie admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Inculpatul chiar dacă nu este recidivist are antecedență penală care susține temerea că pus în libertate va săvârși noi infracțiuni. În baza art.192 Cod procedură penală, solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat aderă la solicitările apărătorului ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), în baza art. 160 ind. 8a alin. 6.C.P.P. a fost respinsă - ca nefondată - cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2.
C.P.P.Pentru a dispune astfel, prima instanță a constatat că în cauză nu erau îndeplinite condițiile de fond cerute de art.1602alin.2 Cod procedură penală pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar.
S-a reținut, în acest sens, că arestarea inculpatului a fost dispusă în temeiul art.148 lit.f Cod procedură penală, apreciindu-se că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat și modalitatea concretă în care se presupune că ar fi acționat.
S-a arătat de către prima instanță că toate aceste elemente, avute în vedere la luarea măsurii preventive, subzistă și justifică în continuare concluzia că prin lăsarea inculpatului în libertate se pune în pericol ordinea publică.
De asemenea, s-a arătat că gravitatea deosebită a infracțiunilor demonstrează o periculozitate socială sporită a inculpatului, periculozitate ce naște și justifică temerea că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea comite noi fapte de natură penală și ar încerca zădărnicirea aflării adevărului în contextul în care este imposibil de controlat accesul inculpatului la mijloacele tehnice de care acesta s-a folosit în săvârșirea infracțiunilor.
Mai mult, s-a arătat că cercetările de până în prezent au demonstrat amploarea unei activități infracționale care, prin modul de organizare, metodele și mijloacele folosite, justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului în cauză.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru greșita respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea orală a recursului, inculpatul prin apărător, arată că nu există probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică ori că ar impieta buna desfășurarea a procesului penal.
Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele argumente:
Din actele dosarului se reține că recurentul-inculpat este acuzat de săvârșirea următoarelor infracțiuni: falsificare a instrumentelor de plată electronică și punere în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate, faptă prev. de art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. deținere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, faptă prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. fiecare cu aplic, art.37 lit.b Cp, toate cu aplic, art.33 lit.a Cp.
În fapt, în ceea ce-l privește pe inculpatul - în esență se reține că inculpatul în lunile noiembrie - decembrie 2008 și ianuarie 2009 deținut și instalat dispozitive de copiere a informațiilor de pe magnetică a cardurilor bancare, a falsificat instrumentele de plată electronice și a efectuat mai multe operațiuni cu carduri, fără consimțământul titularilor.
Odată cu punerea sub acuzare a inculpatului în cauză s-a pornit cercetarea penală împotriva mai multor persoane între care existau legături în ceea ce privește săvârșirea unor acțiuni de tipul celor menționate, investigațiile efectuate de organele de urmărire penală relevând amploarea unei activități infracționale care prin modul de organizare, metodele și mijloacele folosite aduce atingere patrimoniului, dar și siguranței și încrederii cetățenilor în instituțiile statului.
Natura și gravitatea activității infracționale de care recurentul este acuzat, durata în care aceasta s-a desfășurat și, mai ales, consecințele produse asupra patrimoniului mai multor persoane și nu în ultimă instanță asupra nesiguranței cetățenilor în sistemul bancar, în mod real și repetat, reprezintă elemente suficiente și pertinente care justifică prezumția că, lăsat în libertate, inculpatul ar încerca obstrucționarea anchetei.
Aceleași elemente justifică - deopotrivă - presupunerea că acțiunile săvârșite de inculpat nu au avut caracter accidental, ci reprezentau o manifestare a unei îndeletniciri aducătoare de venituri substanțiale și într-un timp scurt, concluzie care, raportată la situația personală a inculpatului, cu referire specială la lipsa unei ocupații și a unui loc de muncă (în cauză nedovedindu-se altfel), concretizează și riscul de repetare a infracțiunilor.
Potrivit art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Ipoteza săvârșirii unor noi infracțiuni de către inculpat este justificată de împrejurarea că acesta perseverează pe cale infracțională, anterior s-a sustras de la urmărire și judecată, fugind în Franța unde a fost prins și predat autorităților române (sentința penală nr.346/12.02.2004, pronunțată de Judecătoria Giurgiu în dosarul 7394/2003, aflată la fila 134-135 vol.I dosar nr-). În același sens se reține și că, prin sentința penală nr.198/12.02.2002 a Judecătoriei Sectorului 2 B s-a reținut că inculpatul împreună cu alte trei persoane au deposedat pe cetățeanul japonez de 50.000 yeni japonezi și 1100 USD pretinzând că sunt polițiști și că efectuează un control în trafic în autoturismul părții vătămate sub pretextul că li s-a raportat deținerea de droguri ("metoda ").
Din hotărârile arătate rezultă că inculpatul are în antecedența sa infracțională numeroase infracțiuni săvârșite în concurs, toate în scopul obținerii de foloase materiale, injuste, iar apărările invocate în speță apar ca vădit neîntemeiate, față de împrejurarea că acesta a comis infracțiuni de aceeași natură, încă din anul 1999, chiar anterior acestuia, toate acțiunile sale tinzând la obținerea de bani prin diverse mijloace frauduloase.
Or, în speță, sunt îndeplinite ambele situații vizate de textul de lege enunțat, existând deopotrivă riscul influențării anchetei, cât și pericolul repetării infracțiunilor.
Pentru aceste motive, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat, iar față de soluția ce urmează a se pronunța, va face aplicarea în cauză a dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Conform art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință, pronunțată în dosarul nr-, a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, la 27 octombrie 2009.
Obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, onorariul parțial, în recurs, al avocatului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Dumitrița Piciarcă
