Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 398/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.398/R/2009
Ședința publică din 17 iunie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Săndel Macavei
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin procuror:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale din 11 iunie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar, cu consecința punerii în libertate a inculpatului și cu indicarea obligațiilor pe care acesta va trebui să le respecte. În ceea ce privește prima condiție prevăzută de lege, și anume ca pedeapsa să nu depășească 18 ani este îndeplinită, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, complicitate la dare de mită și fals în înscrisuri sub semnătură privată. Prima instanță nu trebuia să analizeze cazurile prev.de art.148 pr.pen. deoarece acest text de lege stă la baza luării măsurii arestării preventive. Pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului a fost deja analizat la momentul când s-a luat măsura arestării preventive și când această măsură a fost menținută și prelungită. Inculpatul a fost cercetat inițial pentru o infracțiune mai gravă și anume complicitate la luare de mită, unde limitele de pedeapsă sunt mai mari, dar în urma audierii inculpatului și a administrării unor probe, a rezultat că fapta nu poate fi susținută de acest material probator și că inculpatul poate fi trimis în judecată eventual, pentru complicitate la dare de mită. Cu alte cuvinte, situația juridică a inculpatului s-a schimbat de la momentul când s-a luat față de acesta măsura arestării preventive. Au fost administrate toate probele în faza de cercetare penală, fiind sesizată instanța cu rechizitoriu, iar inculpatul nu a zădărnicit aflarea adevărului și nu a influențat cercetările în acest dosar. Deși au fost trimise în judecată și alte persoane, tocmai cei care au beneficiat de serviciile inculpaților nu au fost trimiși în judecată. Inculpatul nu mai poate influența aflarea adevărului și este de acord să respecte obligațiile pe care le va stabili instanța, apreciind că cererea formulată este și temeinică și legală Solicită a se avea în vedere perioada petrecută deja de inculpat în arest preventiv, situația medicală a acestuia, inculpatul urmând să fie transferat la Spitalul Penitenciar D pentru a-și trata problemele de sănătate pe care le are. Pentru toate aceste motive solicită admiterea cererii și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Instanța de fond nu a confundat cele două instituții, respectiv cea a liberării provizorii sub control judiciar cu cea a verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, dar a respectat normele impuse de art.160/2 alin.2 pr.pen. care impun analizarea cererii sub aspectul admiterii în principiu a cererii și sub aspectul temeiniciei acesteia. Analiza temeiniciei nu poate fi făcută decât prin verificarea actelor de la dosar. Există un vast probatoriu din care rezultă că inculpatul a desfășurat o activitate amplă, pentru obținerea unor sume substanțiale de bani. Inculpatul a fost cel care a gândit comiterea infracțiunii și a luat legătura cu ceilalți pentru ca în final, să-și realizeze scopul pentru care infracțiunile au fost comise. Solicită a se avea în vedere limitele procesuale în care ne aflăm. Tribunalul Cluja statuat corect când a respins cererea, apreciind că raportat la modul de comitere a infracțiunilor, prejudiciul cauzat și numărul persoanelor implicate, cererea formulată este neîntemeiată. Prin urmare, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că nu s-au obținut sume foarte mari de bani. Arată că într-un alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Cluj, un inculpat este judecat în stare de libertate, fiind cercetat pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prejudiciul cauzat fiind de peste 2,5 milioane euro. Cu alte cuvinte, nu are nicio importanță suma obținută, importantă fiind fapta comisă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în baza art. 160/8a alin. 6.pr.pen. rap. la art.160/2 pr.pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul: - fiul lui și, născut la data de 12.05.1953 în comuna, jud. C, domiciliat în C-N,-, 43, CNP -, în prezent deținut în Arestul IPJ
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cereri au fost avute în vedere la soluționarea fondului cauzei.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 56/P/2008 al DNA - Serviciul Teritorial Cluja fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257 Cod Penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal, dare de mită în formă continuată, prev. de art. 255 Cod Penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
În sarcina acestuia s-a reținut în esență în actul de sesizare că în perioada octombrie 2008 - martie 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins de la un număr de 13 persoane sume cuprinse între 5000 lei și 3200 de Euro, promițând că prin influența pe care o are asupra unor funcționari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim de Conducere și înmatricularea Vehiculelor C le va facilita promovarea examenului pentru obținerea permisului de conducere, sens în care a procedat și la falsificarea unor fișe de școlarizare, a unor contracte și a unor fișe medicale pentru candidați. În aceeași perioadă inculpatul a remis coinculpatei (agent de poliție) sume cuprinse între 600 și 700 de Euro pentru aod etermina pe aceasta să să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu și să permită unor candidați accesul în sala de examen în condiții în care să le asigure fraudarea examenului pentru obținerea permisului de conducere.
La termenul de judecată din data de 11.06.2009, instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în temeiul dispozițiilor art. 3001.pr.pen. măsura arestării preventive fiind menținută.
Potrivit dispozițiilor art.1602alin. 1 și 2.pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și doar dacă nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau date că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți etc. în plus instanța de judecată învestită cu soluționarea cererii trebuind să aprecieze și asupra temeiniciei acesteia, conform dispozițiilor art.160/8a alin.2 și 6.pr.pen. temeinicie care se apreciază în funcție de gradul de pericol social al faptelor comise și, bineînțeles, de pericolul pe care l-ar putea reprezenta pentru ordinea publică lăsarea În libertate a inculpatului.
Așa fiind, chiar dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/2 alin. 1 și alin.2 pr.pen. (referitoare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile comise și la inexistența unor date din care să rezulte că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți etc. precum și la inexistența unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni), tribunalul a apreciat că, raportat la materialul probator administrat până în prezent în cauză la acest moment cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată.
Aceasta deoarece, tribunalul a considerat că lăsarea inculpatului în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, probele în acest sens rezultând din gradul de pericol social concret, ridicat, al faptelor comise, modul și împrejurările în care acestea au fost săvârșite și derularea pe o lungă perioadă de timp a activității infracționale. Nu pot fi deloc neglijate aspecte cum ar fi acelea că prin faptele comise de inculpat, cu sprijinul și prin coruperea unor funcționari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C, au obținut permise de conducere persoane care nu au fost în nici un mod testate dacă prezintă aptitudinile reale ale unui conducător auto, faptele putând deci cauza consecințe tragice în trafic. Lipsa de responsabilitate și inconștiența angajării în activități de genul celor reținute în rechizitoriu, corelată cu împrejurarea că astfel de acțiuni decredibilizează puternic imaginea unor instituții fundamentale ale statului de drept - în speță Poliția, instituție în care orice cetățean trebuie să poată avea încredere, conduc instanța la concluzia că, deși nu are antecedente penale și a recunoscut faptele în materialitatea lor în faza de urmărire penală, inculpatului nu îi poate fi acordat la acest moment beneficiul liberării provizorii sub control judiciar. Cercetarea judecătorească nu s-a declanșat încă, există persoane față de care s-au disjuns și se continuă cercetările, astfel încât pentru o bună înfăptuire a actului de justiție este necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Pe de altă parte, împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică a fost constatată și prin încheierile penale ale Curții de Apel Cluj, în baza cărora s-au respins până în prezent recursurile declarate de inculpat împotriva încheierilor prin care s-a dispus arestarea preventivă și prelungirea acestei măsuri în cursul urmăririi penale, simplul fapt al finalizării acesteia neaducând elemente noi care să justifice luarea unor măsuri restrictive de libertate mai blânde.
Pentru aceste motive, în baza art.160/8a alin.6 pr.pen. tribunalul a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cereri au fost avute în vedere la soluționarea fondului cauzei.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, cu consecință punerii în libertate a acestuia și cu stabilirea obligațiilor pe care inculpatul va trebuie să le respecte.
În motivele de recurs inculpatul a arătat că în ceea ce privește condițiile prevăzute de lege și anume pedeapsa să nu depășească 18 ani sunt îndeplinite, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, complicitate la dare de mită și fals în înscrisuri sub semnătură privată însă prima instanță nu trebuia să analizeze cazurile prevăzute de art.148 întrucât C.P.P. acest text stă la baza luării măsurii arestării preventive, iar pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul lăsat în libertate a fost deja analizat la momentul când s-a luat măsura arestării preventive și când această măsură a fost menținută sau prelungită.
Inculpatul a fost cercetat inițial pentru o infracțiune mai gravă, respectiv complicitate la luare de mită, unde limitele de pedeapsă sunt mai mari, însă în urma audierii acestuia și a administrării unor probe a rezultat că fapta nu poate fi susținută de acest material probator și că inculpatul poate fi trimis în judecată eventual pentru complicitate la dare de mită.
Față de acesta situația juridică a inculpatului s-a schimbat de la momentul în care s-a luat față de acesta măsura arestării preventive, au fost administrate toate probele în faza de urmărire penală, fiind sesizată instanța de judecată, inculpatul nu a zădărnicit aflarea adevărului și nu a influențat cercetările în acest dosar.
Deși au fost trimise în judecată și alte persoane, tocmai cei care au beneficiat de serviciile inculpaților nu au fost trimiși în judecată.
Inculpatul nu mai poate influența adevărul și este de acord să respecte obligațiile pe care le va stabili instanța, apreciind că cererea sa este legală și temeinică.
Recursul formulat de inculpat urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect că prin rechizitoriul întocmit în dosar nr.56/P/2008 al DNA - Serviciul Teritorial Cluja fost trimis în judecată inculpatul în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată prev. de art.257 raportat Cod Penal la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, dare de mită în formă continuată prev. de art.255 raportat Cod Penal la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art.290 cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2
Cod PenalÎn sarcina inculpatului s-a reținut că în perioada octombrie 2008 - martie 2009 în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a pretins și primit de la un număr de 13 persoane sume cuprinse între 5000 lei și 3200 Euro, promițând că prin influența pe care o are asupra unor funcționari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor C le va facilita promovarea examenului pentru obținerea permisului de conducere, sens în care a procedat și la falsificarea unor fișe de școlarizare, a unor contracte și a unor fișe medicale pentru candidați și că în aceeași perioadă a predat coinculpatei agent de poliție sume cuprinse între 600-700 Euro pentru aod etermina pe aceasta să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu și să permită unor candidați accesul în sala de examen în condițiile în care să le asigure fraudarea examenului pentru obținerea permisului de conducere.
Potrivit art.1602alin.1 și 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de -al împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Condițiile prevăzute de art.1602alin.1 sunt C.P.P. îndeplinite în cauză întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu depășesc 18 ani, însă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602alin.2 referitoare C.P.P. la temeinicia cererii formulate de inculpat, raportat la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta acesta dacă ar fi lăsat în libertate, gravitatea faptelor pentru care este cercetat, împrejurările în care au fost comise infracțiunile, perioada îndelungată a activității infracționale, împrejurarea că au obținut permis de conducere persoane care nu au fost examinate pentru a face dovada că posedă cunoștințe și îndemânare pentru a obține un astfel de permis.
Pe de altă parte cercetarea judecătorească la instanța de fond nu a fost declanșată, iar în faza de urmărire penală față de anumite persoane s-a disjuns cauza cu continuarea cercetărilor penale.
Susținerile inculpatului din motivele de recurs referitoare la faptul că instanța de fond nu trebuia să analizeze pericolul social al faptelor comise de inculpat, care a fost analizat la luarea măsurii arestării preventive și la menținerea acesteia, ci doar îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.1602sunt C.P.P. neîntemeiate, întrucât legiuitorul a folosit expresia liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda, de unde rezultă că această obține este lăsată la latitudinea judecătorului să aprecieze în funcție de circumstanțe dacă este sau nu posibilă o asemenea punere în libertate.
Dacă nu ar fi așa legiuitorul ar fi folosit expresiase acordăși nu expresia se poate acorda, ceea ce ar însemna ca în orice situație în care condițiile prevăzute de art.1602sunt C.P.P. îndeplinite cererea de liberare provizorie ar trebui admisă indiferent de stadiul procesului sau de natura cauzei.
Având în vedere că până în prezent a fost finalizată doar urmărirea penală, că față de anumite persoane urmărirea penală a fost disjunsă cu continuarea cercetărilor penale față de acestea, că la instanța de fond cercetarea judecătorească încă nu a început, iar raportat la obiectul și complexitatea cauzei apreciem că instanța de fond în mod corect a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, sens în care în baza art.38515pct.1 lit.b recursul C.P.P. formulat de acesta împotriva încheierii penale din 11 iunie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 inculpatul C.P.P. urmează să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și născut la 12.05.1953), aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 11 iunie 2009 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./22.06.2009
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Săndel Macavei
