Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 402/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.402
Ședința publică din 05 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 3: Silviu Anti
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de -a - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul -, împotriva încheierii din data de 02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - inculpat -, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Bacău, prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar. Arată că primul motiv pentru care a formulat această cerere este că în cadrul acestei măsuri, se poate dispune judecarea în libertate a inculpatului, cu respectarea anumitor prevederi. Precizează că dacă dispozițiile procedurale permit această posibilitate, luând în considerare și celelalte circumstanțe, se poate dispune punerea în libertate a inculpatului. Susține că la art.1602al.31lit.d, se poate impune condiția să nu conducă niciun vehicul. Afirmă că tribunalul s-a antepronunțat, a scris în motivare că Parchetul a făcut apel și pentru a fi condamnat inculpatul pentru ultraj. Învederează faptul că atât timp cât Judecătoria Bacăua considerat că inculpatul este nevinovat, tribunalul îi încalcă prezumția de nevinovăție, deci tribunalul s-a antepronunțat cu privire la infracțiunea de ultraj. Arată că dacă nu exista trimiterea în judecată pentru infracțiunea de ultraj nu se mai ajungea la arestare. Precizează că celelalte infracțiuni sunt recunoscute de inculpat, sunt infracțiuni la legea circulației și inculpatul nu prezintă pericol pentru a fi arestat. Susține că trebuie avută în vedere perioada executată până în prezent, dat fiind că inculpatul este arestat din 28.12.2008, fiindu-i aplicată o pedeapsă de un an și 6 luni. Afirmă că alt aspect este acela că trebuie văzute lucrurile. Nu are cum să-și convingă clientul că este mai puțin vinovat decât alți inculpați, ca de exemplu. Depune la dosar decizia penală nr.323/2009 a Curții de APEL BACĂU, privindu-l pe acest inculpat și solicită ca prin motivare să se arate de ce fapta inculpatului este mai gravă decât cea a inculpatului. Solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.38515pct.1 lit.b CPP, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Arată că încheierea pronunțată de Tribunal este legală și temeinică. Precizează că inculpatul a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Această liberare nu poate fi acordată automat doar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Trebuie avute în vedere dispozițiile art.160 al.2 CPP. Precizează că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică și nu se impune lăsarea sa în libertate. Susține că acesta are un concurs de infracțiuni de aceeași natură. Chiar dacă instanța de fond a achitat inculpatul pentru infracțiunea de ultraj, tribunalul nu s-a antepronunțat. Hotărârea primei instanțe nu este definitivă iar instanța care a soluționat cerere de liberare provizorie sub control judiciar putea face referiri la aceasta. Afirmă că față de amploarea fenomenului infracțional de acest gen, se impun măsuri ferme, antecedentele penale ale inculpatului fiind de aceeași natură, în plus în stradă, în loc public, a fost lovit un polițist. Precizează că dacă nu se iau măsuri ferme se creează un sentiment de insecuritate socială.
Având ultimul cuvânt, recurentul - inculpat lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 02.iunie.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art.160 indice 1 și următoarele Cod procedură penală, a fost respinsă ca nefondată cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul -, născut la 22 decembrie 1972 în B, fiul lui și, arestat în Penitenciarul Bacău.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată sub nr-, petentul a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii, oral, în instanță, acesta arată că are o situație familială deosebită, cu copii minori și bolnavi, ce impun prezența acestuia în familie. Arată că, prin lăsarea sa în libertate nu ar mai prezenta pericol pentru ordinea publică.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 807/ 10 04 2009 Judecătoriei Bacău, s-a dispus, în baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 republicată, condamnarea inculpatului, fiul lui și născut la data de 22.12.1972 în B - sector 5, cetățean român studii 7 clase, căsătorit, 2 copii minori, fără ocupație, cu antecedente penale domiciliat în B,-/A/2, jud. B, CNP - -, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ( faptă din 15.12.2008).
În baza art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 republicată, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat ( faptă din 15.12.2008).
În baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 republicată, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ( faptă din 28.12.2008).
În baza art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 republicată, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat( faptă din 22.12.2008).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 lit. a C.P.P. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 al. 2,5 cp.
În baza art. 33 lit. a,b și 34 lit. b cp, s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare sporită cu 3 luni.
În baza art. 83 cp, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sent. pen. 2064/08.10.2007 a Judecătoriei Bacău definitivă prin neapelare la 26.10.2007 și s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 al. 2 cp, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b cp pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 cpp, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art.88 cp, s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea din 28.12.2008,ora 21.35 și durata arestării preventive de la 29.12.2008 la zi.
În baza art.14 cpp și art.346 cpp, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
S-a reținut de prima instanță că, la data de 15.12.2008, în jurul orelor 18,30, inculpatul a condus pe strada - din mun. B autoturismul marca BMW 523 cu nr. de înmatriculare -, înmatriculat în Anglia, având permisul de conducere anulat și o îmbibație alcoolică de 1,50 g%0/l alcool pur în sânge la prima probă și 1,40 g%0/l alcool pur în sânge la cea de-a doua probă;
La data de 28.12.2008, în jurul orelor 16,00, a condus pe mai multe străzi din mun. B, fiind oprit și depistat la intersecția străzii cu strada -, autoturismul marca BMW 523 cu nr. de înmatriculare -, înmatriculat în Anglia, având permisul de conducere anulat și o îmbibație alcoolică de 1,70 g%0/l alcool pur în sânge la prima probă și 1,55 g%0/l alcool pur în sânge la cea de a doua probă, iar când i s-a cerut de către organele de poliție să meargă la sediul politiei, a devenit recalcitrant, înjurând și amenințând organele de poliție și, la un moment dat, a lovit-o cu palma peste față pe partea vătămată -agent, care îndeplinea o funcție ce implica exercițiul autorității de stat și se afla în exercițiul funcțiunii.
În prezent, cauza se află în apelurile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU și de către inculpat, cu termen la data de 23.06.2009, parchetul criticând ca netemeinică soluția primei instanțe sub aspectul greșitei achitări pentru infracțiunea de ultraj, iar inculpatul nu și-a motivat cererea de apel.
La termenul din 02 iunie 2009 s-a dispus în baza art. 160 /8, art. 160 /2 alin 1 coroborat cu 87 alin 1, art. 86 alin 2 din OUG 195/ 2002 republicată și art. 239 alin 2, 5 din codul penal admiterea, în principiu, a cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpat, pedepsele prevăzute de lege, în textele de lege sus-menționate, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, prevăzând o pedeapsă sub 18 ani.
Se reține că, prin încheierea de ședință din data de 29 12 2008 Judecătoriei Bacău, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului și s-a emis mandatul nr. 70/ 2008.
Din cazurile prev. de art.148 alin.1 lit.a-f pr. pen. singurul care are avea aplicabilitate în cazul de față, este cel de la lit. De asemenea, conf. art.136 alin. ultim pr.pen.: "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura."
S-a reținut că faptele pentru care este cercetat inculpatul este sancționată de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de patru ani, fiind îndeplinită, cumulativ, cea de-a doua condiție prev. de art.148 la lit.f, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică în cazul în care acesta ar fi cercetat în stare de libertate.
În art. 160/2 alin.1 Cod pr. penală se arată că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Pe fondul cererii, instanța reține că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
În cererea ce formează obiectul cauzei, petentul invocă faptul că are o situație familială deosebită, că are trei copii din care doi minori, iar unul dintre aceștia este bolnav ce impune prezența acestuia în domiciliu; că nu sunt indicii că ar putea comite alte infracțiuni sau că prin punerea în libertate ar putea influința negativ procesul de justiție și că nu va mai comite alte fapte în viitor.
În raport de gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului - petent, de limitele de pedeapsă stabilite de textele de lege incriminatoare și de pericolul public pe care acesta l-ar prezenta în cazul punerii în libertate, în cauză a declarat apel Parchetul pentru comiterea de către inculpat a unei fapte grave, respectiv de ultraj, acesta a mai fost condamnat tot pentru conducere a unui autovehicul în stare de ebrietate, instanța apreciază că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă - art. 148 lit f Cod pr penală, fiind și în interesul judecării apelului ca acesta să fie judecat în stare de arest preventiv.
Împrejurările invocate de inculpat și de apărătorul acestuia referitor la buna comportare pot constitui elemente de care instanța de apel, în calea de atac a inculpatului, să țină cont la eventuala individualizare a pedepsei, neputând fi apreciate drept motiv pentru admiterea prezentei cereri.
Împotriva acestei încheieri, la pronunțarea acesteia, inculpatul a declarat recurs.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărătorul ales a fost criticată încheierea recurată pentru motivele prezentate în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat și urmează a fi admis, dar pentru considerentele care vor fi prezentate.
Hotărârea instanței trebuie să fie motivată în raport de obiectul cererii deduse judecății.
Obiectul cererii deduse judecății este liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Această instituție este reglementată de art.160/1 - art.160/10 Cod procedură penală.
Condițiile liberării provizorii sub control judiciar sunt prevăzute în mod expres de art.160/2 alin.1 și 2 Cod procedură penală, textul având următorul conținut: "Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte."
Condițiile pentru care se poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar se împart în trei categorii.
Prima categorie se referă la stadiul desfășurării procesului penal, natura și gravitatea infracțiunilor și comportamentul penal al inculpatului înainte de declanșarea procesului penal și perspectiva acestui comportament după declanșarea procesului penal și pe parcursul acestuia.
Prima instanță avea obligația să motiveze încheierea recurată, analizând în mod concret care dintre condițiile prevăzute în textul mai sus citat nu sunt îndeplinite, din ce considerente și motivele care ar justifica respingerea cererii de liberarea provizorie sub control judiciar.
În ceea ce privește existența datelor din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, acestea trebuie să rezulte din probe sau din indicii temeinice, pe care organul judiciar trebuie să le menționeze în motivarea încheierii și să le dovedească.
Așa cum se arăta motivarea încheierii trebuie să fie corespunzătoare obiectului cererii care face obiectul judecății.
Ori, Curtea constată că prima instanță nu s-a conformat condițiilor prezentate mai sus și a făcut o motivare străină obiectului cauzei, motivarea referindu-se la faptul că în cauză temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent.
Această motivare este specifică dispozițiilor art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, referitoare la legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv.
Se impune a se mai arăta că atunci când se examinează de instanță o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, nu trebuie examinat dacă mai subzistă sau nu temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, deoarece dacă aceste temeiuri nu ar mai subzista, instanța și din oficiu, potrivit art.160/b alin.2 și art.139 alin.1 și 2 Cod procedură penală, ar avea obligația de a dispune fie revocarea măsurii arestului preventiv, fie înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, condiții în care o cerere de liberarea provizie sub control judiciar ar rămâne fără obiect.
Tocmai faptul că subzistă temeiurile avute la luarea măsurii arestului preventiv, justifică formularea și analiza sub aspectul îndeplinirii sau nu a condițiilor de mai sus a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Prima instanță avea obligația să motiveze pe baza căror probe își fundamentează soluția, să arate probele pe care le înlătură, și să argumenteze înlăturarea acestora, să examineze apărările pe care și le-a făcut inculpatul și să argumenteze de ce acestea sunt neconforme cu realitatea și sunt străine condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii deduse judecății.
Potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului -Hotărârea din 15.02.2007, împotriva României, dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului înglobează, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor. Convenția nedorind să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective(Hotărârea din 13.05.1980- împotriva Italiei),acest drept nu poate trece drept efectiv decât dacă observațiile sale sunt într-adevăr "ascultate", adică examinate cum trebuie de instanță. Cu alte cuvinte, art.6 implică în special în sarcina instanței obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele și ofertele de probă ale părților, fără a le aprecia pertinențe(Hotărârea Perez împotriva Franței, de împotriva Olandei).
Noțiunea de proces echitabil, chiar și în cazul unor asemenea cereri, cere ca instanța să examineze cu adevărat susținerile care i-au fost supuse atenției de inculpat, inclusiv prin apărătorul său ales.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, cu art.385/9 alin.1 pct.9 Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de recurentul-inculpat, va fi casată încheierea recurată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe - Tribunalul Bacău.
Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va avea în vedere și celelalte aspecte invocate de recurentul-inculpat, inclusiv la instanța de recurs.
Se va constata că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul - inculpat -, împotriva încheierii din data de 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Casează în totalitate încheierea recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe - Tribunalul Bacău.
Constată că recurentul - inculpat a fost asistat de apărător ales, atât la Tribunalul Bacău, cât și la instanța de recurs.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat la Tribunalul Bacău și la instanța de recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 iunie 2009, în prezența recurentului - inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- - -
Red.încheierea Gh.-
Red.dec.recurs
3 ex.
05.06.2009
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru, Silviu Anti
