Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 403/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 403/
Ședința publică din 10 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Constantin Duțescu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - Serviciul Teritorial Pitești este reprezentat prin Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - Serviciul Teritorial Pitești, împotriva încheierii nr.225 din data de 05 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția penală, în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată conform art.304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: inculpatul-intimat - G, în stare de deținere în Arestul A asistat de avocații săi aleși: avocat, avocat și avocat-doctor G, în baza delegațiilor de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, potrivit art.172 al.7 Cod procedură penală apărătorii s-au consultat cu inculpatul.
Reprezentantul parchetului și apărătorii inculpatului precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat, în baza disp. art.38515pct.2 Cod procedură penală, casarea încheierii recurate și respingerea cererii formulate de către inculpat, de liberare provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiată. Consideră că în mod greșit instanța a admis cererea, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, deși raportat la infracțiunile săvârșite, natura și gravitatea acestora precum și cuantumul sumelor primite cu titlu de mită, se impunea respingerea cererii. Astfel inculpatul - G în calitate de președinte al Comisiei Centrale a din cadrul Federației Române de a primit de la inculpatul, acționar majoritar la Clubul de FC A-P, suma de 270.000 lei pentru ca acesta să-l promoveze pe arbitrul să arbitreze meciuri de fotbal din LIGA Suma de bani a fost remisă inculpatului pentru ca acesta să desemneze arbitrii solicitați de inculpatul G. În același scop, la data de 12 martie 2009 inculpatul - Gap rimit de la inculpatul G și suma de 20.000 lei, iar în luna septembrie 2007 a primit de la același inculpat o sumă mare de bani în bancnote de 50 lei cu titlu de mită, pentru a favoriza echipa FC A în ce privește delegarea arbitrilor pentru sezonul 2007-2008.Prin ordonanța DNA s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale și față de inf.prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, reținându-se că inculpatul - G împreună cu alți inculpați:, G, și au inițiat și constituit un grup infracțional în scopul comiterii mai multor infracțiuni grave, de corupție, grupul fiind coordonat și condus de inculpatul.
În cauză se mai impune a face precizare a că instanța a făcut abstracție de prevederile art. 1391Cod procedură penală care prevăd că în cazul în care pe baza actelor medicale se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a, administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua Ministerului Sănătății Publice. Astfel, în cauza de față au fost respinse trei astfel de cereri, dintre care două sub control judiciar și una pe cauțiune.
Solicită admiterea recursului și respingerea cererii de liberare sub control judiciar ca neîntemeiată.
Avocat, solicită respingerea recursului formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - Serviciul Teritorial Pitești și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Solicită a lua act că la dosarul cauzei au fost depuse mai multe acte medicale care dovedesc susținerile petentului în sensul că prezintă mai multe afecțiuni cronice, atât ale colonului și ficatului cât și cardiace, boli care au determinat internarea acestuia în unități spitalicești din țară și străinătate, soldate cu intervenții chirurgicale.
Se impune eliberarea petentului pentru a-i da posibilitatea acestuia de a beneficia de consult periodic și tratament de specialitate, dând astfel eficiență și principiului umanismului în dreptul penal. În plus, se constată că alți inculpați din dosar care aveau aceeași profesie și erau suspendați de săvârșirea unor infracțiuni de aceeași natură, arestați preventiv în această cauză, au fost puși în libertate. Precizează că inculpatul dorește să se prezinte în fața organului de urmărire penală pentru a da declarații, pentru a participa la aflarea adevărului. Arată că instanța este datoare să verifice dacă o măsură privativă de libertate ar fi oportună în cauză și adaugă faptul că liberarea sub control judiciar este o restrângere a libertății, având în vedere obligațiile care i se impun inculpatului. De asemenea, arată că inculpatul se va prezenta în fața organului de urmărire penală, a înțeles să dea declarații, lămuriri, a colaborat cu organele de urmărire penală, a explicat că nu cunoștea nici o persoană și că dorește să participe la urmărire penală, căci ținut în arest de 3 luni, fără să i se pună întrebări are mai mult un rol negativ.
De asemenea precizează că inculpatul se află în aceiași celulă cu cu care are interese contrarii și menținerea în această postură ar putea zădărnici aflarea adevărului. Inculpatul a fost o persoană de o moralitate neștirbită, cu o ascensiune profesională deosebită, fiind observator internațional și participând la meciuri internaționale și în acest caz nu poate să prezinte un pericol concret. faptul că există cauze cu infracțiuni de luare de mită și dare de mită cu valori exorbitante pentru care inculpații stau în libertate cum ar fi cazul primarului V în care s-a pronunțat o soluție de achitare. faptul că nu s-a făcut nici o probă că lăsat în libertate inculpatul s-ar sustrage urmăririi penale și arată că materialul probator în ce-l privește s-a terminat, au fost audiați martorii, s-a efectuat expertiza informatică, iar situația dosarului este aproape finalizată. Precizează că și ceilalți arbitri arestați au fost puși în libertate și nu există consecințele nerespectării vreunei obligații sau neprezentării în fața organului de urmărire penală. Solicită respingerea recursului parchetului și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică.
Avocat, solicită respingerea recursului formulat de Parchet ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate. Menționează în mod expres că, achiesează în totalitate la concluziile avocatului, insistând în mod expres că în prezenta cauză ar exista indicii temeinice care să ducă la concluzia că inculpatul ar împiedica în acest stadiu procesual, desfășurarea procesului penal, zădărnicind aflarea adevărului prin influențarea celorlalte părți sau martori. Solicită a se avea în vedere că încheierea Tribunalului Argeșa fost pe deplin motivată.
Avocat-doctor G, solicită a se avea în vedere că încheierea este legală, temeinică și dreaptă, solicitând respingerea recursului formulat de Parchet ca nedovedit. Măsura arestării preventive s-a întemeiat pe disp.art.148 lit.f) Cod procedură penală motivându-se că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deoarece faptele în privința comiterii cărora există indicii temeinice, au zdruncinat încrederea publică într-o activitate sportivă, de interes cel puțin național, în caracterul corect al practicării acesteia, în atitudinea obiectivă și imparțială ce trebuie să caracterizeze arbitrajul și pe reprezentanții acestora, fiind apte să stârnească evidente reacții negative. Întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul d e procedură penală a prevăzut regula ca în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă condițiile legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune (art.5 alin.5 Cod procedură penală). Solicită a se constata că termenul rezonabil a fost de mult timp încălcat, iar parchetul invocă de fiecare dată aceeași motivare generală, nu făcută individual, pe fiecare inculpat în parte.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe, concluzionând că un inculpat aflat în stare de libertate poate să colaboreze cu organele de cercetare penală.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt potrivit art. 38513al.ultim, solicită respingerea recursului și judecarea sa în stare de libertate precizând că nu are cum să influențeze martorii, nici nu dorește acest lucru. Cât privește starea sa de sănătate, precizează că a fost operat, urmează un tratament medical și trebuie să meargă la control medical la Viena. De asemenea locul de detenție nu-i poate permite să urmeze tratamentul cu strictețe, așa cum i-a fost recomandat de medici, nu poate fi consultat de specialiști, iar condițiile de igienă sunt precare. Arată că este de acord a colabora cu și va sta la dispoziția organelor de cercetare atât cât va fi nevoie.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea nr. 225 din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul penal nr-, s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 23.04.1951 în, jud. P, domiciliat în Rîmnicu, jud., str. - -, -.A,.4, jud., CNP -, aflat în arestul IPJ
S-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a petentului -inculpat -.
S-au instituit în sarcina inculpatului obligațiile prev. de art. 160/2 al. 3 C.P.P.:
- să nu depășească limita teritorială localității de domiciliu ( municipiul Râmnicu V), decât în condițiile stabilite de instanță;
- să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție din localitatea de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de acesta;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Conform art. 160/2 alin. 3/1 C.P.P. a fost obligat inculpatul:
- să nu se apropie de ceilalți inculpați, membrii familiilor acestora și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
- să nu se deplaseze la niciun spectacol sportiv;
- să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
În baza disp.art.160 alin.3 /2 Cod proc.penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra motivelor de revocare a liberării, prev. de art. 160/10 Cod proc.penală.
La rămânerea definitivă a prezentei încheieri s-a dispus comunicarea dispozitivului acesteia, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașapoarte, organelor de frontieră.
Cheltuielile judiciare avansate de stat s-a dispus să rămână în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință nr.23/CC/23.04.2009 a Tribunalului Argeșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului - pentru o perioadă de 29 zile, măsură prelungită prin decizia penală nr.2054/13.05.2009 a Curții de APEL PITEȘTI, prin care s-a admis recursul declarat de procuror împotriva încheierii nr.36/CC/11.05.2009 a Tribunalului Argeș, măsură în executarea căreia se află în prezent petentul inculpat.
În sarcina inculpatului s-a reținut de către procuror faptul că, în calitatea sa de președinte al Comisiei Centrale aap rimit de la inculpatul G suma de 270.000 lei pentru a-l promova pe arbitrul, din Liga II în Liga I și să desemneze pentru meciurile echipei FC A, arbitrii solicitați de G, iar la data de 12.03.2009 a primit tot de la G suma de 20.000 lei în scopul desemnării unor anumiți arbitrii. Faptele susmenționate au fost încadrate în drept în dispozițiile art.254 Cod penal rap.la art.5, 6 din Legea 78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și de art.254 cod penal rap.la art.5, 6 din Legea 78/2000, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
Măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului s-a întemeiat pe dispozițiile art.148 lit.f Cod pr.penală, reținându-se că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deoarece faptele în privința comiterii cărora există indicii temeinice, au zdruncinat clar încrederea publică într-o activitate sportivă de interes, cel puțin național, în caracterul corect al practicării acesteia, în atitudinea obiectivă și imparțială ce trebuie să caracterizeze arbitrajul și pe reprezentanții acestora, fiind apte să stârnească evidente reacții negative.
Plecând de la infracțiunile pentru care petentul este cercetat, de la conținutul concret al acestora și de la stadiul efectuării urmăririi penale, respectiv, al administrării mijloacelor de probă, - activitățile de urmărire penală în ceea ce-l privește pe inculpat fiind finalizate, - instanța de fond a apreciat că în acest stadiu procesual, inculpatul nu poate perturba desfășurarea procesului penal, zădărnicind aflarea adevărului prin influențarea celorlalte părți sau martori și nici nu există date că acesta ar putea comite alte infracțiuni. Cu privire la acest aspect, tribunalul a reținut că, dacă existau date în sensul celor menționate, arestarea preventivă ar fi putut fi cerută și luată și în temeiul art.148 lit.b) Cod pr.penală, iar cu privire la cel de-al doilea aspect, nu există probe din care să rezulte faptul că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea să comită alte infracțiuni de genul celor pentru care este cercetat în prezenta cauză.
Intervalul de timp scurs de la data arestării preventive a inculpatului și până în prezent a diminuat pericolul social reglementat de art.148 lit.f) din Codul d e procedură penală și, implicit, rezonanța socială negativă produsă, în prezent fiind oportună cercetarea în stare de libertate a inculpatului. Pe de altă parte, la dosarul cauzei au fost depuse mai multe acte medicale care dovedesc susținerile petentului în sensul că prezintă mai multe afecțiuni cronice, atât ale colonului și ficatului, cât și cardiace, boli care au determinat internarea acestuia în unități spitalicești din țară și străinătate, soldate cu intervenții chirurgicale.
S-a apreciat că se impune eliberarea petentului pentru a-i da posibilitatea acestuia de a beneficia de consult periodic și tratament de specialitate, dându-se astfel eficiență și principiului umanismului în dreptul penal.
Soluția de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar a fost motivată și pe faptul că alți inculpați din dosar care aveau aceeași profesie ca și inculpatul și erau suspectați de săvârșirea unor infracțiuni de aceeași natură, arestați preventiv în această cauză au fost puși în libertate conform hotărârilor definitive pronunțate de Curtea de APEL PITEȘTI.
Având în vedere și faptul că libertatea persoanei este un drept un fundamental, garantat de CEDO și de Constituția României, iar măsura de restrângere a libertății și constrângerile ce vor fi impuse inculpatului pe perioada liberării provizorii sunt în măsură să asigure buna desfășurare a procesului penal, tribunalul apreciat că cererea formulată este întemeiată și se impune a fi admisă, cu instituirea în sarcina inculpatului a obligațiilor prev.de art.1602alin.31Cod pr.penală.
Împotriva încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că, raportat la infracțiunile pentru care se fac cercetări, natura și gravitatea acestora, perioada lungă de timp pe care s-a întins comiterea infracțiunilor, cuantumul mare al sumelor primite cu titlu de mită de către inculpat, se impunea ca cererea de liberare provizorie sub control judiciar să fie respinsă. În opinia procurorului, simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de lege nu poate duce automat la admiterea cererii de liberare provizorie; potrivit art.1608a, cererea trebuie să fie și întemeiată pentru a fi admisă.
S-a mai susținut că instanța de judecată nu se poate substitui comisiei medicale, singura care poate aprecia dacă afecțiunile de care suferă inculpatul necesită tratament de specialitate și dacă pot fi tratate ambulatoriu sau în rețeaua Administrației Naționale a Penitenciarelor. De altfel, deși inculpatul a solicitat inițial efectuarea unei expertize medico-legale pe baza căreia să se dispună suspendarea urmăririi penale, ulterior a renunțat la această cerere.
În fine, s- susținut că până în prezent au fost respinse de către instanțe trei cereri de liberare provizorie formulate pentru inculpat, dintre care două sub control judiciar și una pe cauțiune.
Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursul este fondat.
Motivele de recurs invocate de procuror și care constituie critici aduse hotărârii pronunțate de instanța de fond trebuie analizate prin prisma dispozițiilor art.1602din Codul d e procedură penală care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar.
Astfel, potrivit art.1602alin.1 din Codul d e procedură penală, "liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani". Alineatul 2 al textului de lege menționat prevede că pentru admisibilitatea unei asemenea cereri se impune să nu existe date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Chiar și în situația în care prevederile legale sus menționate ar fi incidente în cauză, așa cum a reținut tribunalul în considerentele încheierii, în sensul că, în acest stadiu procesual, inculpatul nu poate perturba desfășurarea procesului penal, zădărnicind aflarea adevărului prin influențarea celorlalte părți sau martori și nici nu există date că acesta ar putea comite alte infracțiuni dacă ar fi pus în libertate, o atare situație nu conduce automat la admiterea cererii, aspect ce rezultă atât din conținutul art.1602alin.1 din Codul d e procedură penală care prevede că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda, cât și din dispozițiile art.1608aalin.2 din același cod, potrivit cărora, "în cazul în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată, instanța admite cererea:::".
Referitor la acest din urmă aspect, contrar aprecierii tribunalului, curtea consideră că la examinarea cererii, trebuie să se aibă în vedere și pericolul concret pentru ordinea publică, pericol ce se impune a fi evaluat prin prisma presupuselor fapte pentru care este cercetat intimatul inculpat - de luare de mită -, constând în aceea că ar fi primit de la inculpatul G (cercetat și el în prezenta cauză), patron al Clubului FC A, suma totală de 290.000 lei pentru a promova un arbitru și pentru a desemna anumiți arbitri pentru unele jocuri oficiale pentru a favoriza echipa FC A, prin numărul infracțiunilor, urmările produse, valoarea sumei primită drept mită, poziția pe care inculpatul o ocupa în cadrul Comisiei Centrale a din cadrul Federației Române de, aceea de președinte al acestei instituții, poziție de care s-a folosit pentru a influența, în schimbul unor sume de bani, rezultatul unor meciuri de fotbal, pericol la care se adaugă și pericolul social concret ridicat al infracțiunilor de corupție și care sunt pedepsite de legiuitor cu închisoarea mai mare de 4 ani. Nu lipsită de relevanță este și împrejurarea - cu privire la care instanța de fond nu face nicio referire - că la data de 28 mai 2009, prin Ordonanța nr.97/P/2008, Serviciul Teritorial al Direcției Naționale Anticorupție Pitești a dispus extinderea cercetărilor penale și începerea urmăririi penale față de inculpat pentru infracțiunea prev.și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, reținându-se că, împreună cu alți inculpați cercetați în cauză, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii mai multor infracțiuni grave, în concret, activitatea inculpatului - G constând în sprijinirea acțiunilor grupului prin delegarea arbitrilor solicitați de inculpatul G, conducătorul grupului.
În ce privește aprecierea instanței de fond în sensul că intervalul de timp scurs de la data arestării preventive a intimatului-inculpat și până la data soluționării cererii de liberare provizorie a diminuat pericolul social reglementat de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală și, implicit, rezonanța socială negativă produsă, curtea constată că inculpatul este arestat preventiv de aproximativ două luni de zile, perioadă de timp ce nu poate fi apreciată ca nerezonabilă, dată fiind complexitatea cauzei, numărul persoanelor cercetate, volumul probelor ce au fost și urmează a fi administrate și, suficientă pentru a duce la concluzia că rezonanța socială negativă a faptelor s-a diminuat, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat, față de inculpat s-au extins cercetările penale pentru alte infracțiuni grave.
În fine, împrejurarea că alți inculpați cercetați în cauză au fost puși în libertate și, respectiv, că inculpatul-intimat suferă de diverse afecțiuni reținute în considerentele hotărârii instanței de fond nu are relevanță, pe de o parte pentru că activitatea infracțională a inculpatului nu este identică cu a celorlalți inculpați, existând presupunerea rezonabilă că intimatul-inculpat - G, prin poziția sa a contribuit semnificativ la desfășurarea acesteia, iar pe de altă parte pentru că starea de sănătate este un criteriu ce nu se circumscrie celor incidente instituției liberării provizorii sub control judiciar și care sunt strict prevăzute în art.1602Cod procedură penală.
De altfel, starea de sănătate a intimatului-inculpat a fost avută în vedere de instanța de fond la luarea măsurii arestării preventive, hotărârea prin care s-a dispus această măsură fiind confirmată de instanța de control judiciar urmare respingerii recursului declarat de inculpat. Nu lipsit de relevanță cu privire la acest aspect este și faptul că, deși inculpatul a cerut inițial efectuarea unei expertize medico-legale pe baza concluziilor căreia să se dispună suspendarea urmăririi penale, ulterior a renunțat la această cerere.
Față de cele ce preced, având în vedere și faptul că acordarea sau nu a liberării provizorii este o facultate a instanței și nu un drept al inculpatului, curtea apreciază că pentru a se asigura buna desfășurare a urmăririi penale și pentru realizarea scopului procesului penal astfel cum este definit în art.1 din Codul d e procedură penală, în special în ce privește apărarea ordinii de drept, prevenirea infracțiunilor și educarea cetățenilor în spiritul legii, punerea în libertate provizorie sub control judiciar as intimatului-inculpat - G, la acest moment nu este oportună, considerent, pentru care, în baza art.38515pct.1 lit.d) din Codul d e procedură penală se va admite recursul declarat de parchet, se va casa în totalitate încheierea atacată și pe fond se va respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
În baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, intimatul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat la instanța de fond ( cheltuieli ocazionate de soluționarea cererii, care în opinia curții trebuia respinsă).
Potrivit art.192 alin.3 din Codul d procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - Serviciul Teritorial Pitești, împotriva încheierii nr.225 din 05.06.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală în dosarul nr-.
Casează în totalitate încheierea atacată și, pe fond, respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe intimatul inculpat - G la 200 lei cheltuieli judiciare către stat la fond.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./23.06.2009.
Jud.fond:
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Constantin Duțescu, Corina
