Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 404/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.404
Ședința publică din data de 05 iunie 2009
PREȘEDINTE: Fieraru Ștefan
JUDECĂTOR 2: Mărăcineanu Vasile
JUDECĂTOR 3: Florentin Teișanu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -
din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL PLOIEȘTI - împotriva încheierii de ședință din data de 03 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- privind pe inculpatul B fiul lui și, născut la data de 22 mai 1976, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, județul D, prin care în baza art.1608aalin. 2 Cod procedură penală, a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta și s-a dispus punerea sa în libertate provizorie de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.117/U/26 septembrie 2008 emis de Tribunalul Prahova.
Pe timpul liberării provizorii inculpatul a fost obligat, conform art.1608aalin.3 și art.1602alin.3 Cod procedură penală, să respecte următoarele obligații: să nu depășească limita teritorială a localității de domiciliu, respectiv comuna, județul P, decât pentru a se prezenta la instanță și organul de urmărire penală; să se prezinte la instanța de judecată la toate termenele de judecată ulterioare; să se prezinte la organul de poliție din localitățile de domiciliu conform programului de supraveghere întocmit de acesta; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
De asemenea, în baza art.1602alin.31Cod procedură penală, inculpatul va respecta următoarele obligații: să nu ia legătura direct sau indirect cu nici unul dintre inculpații cercetați în prezenta cauză sau cu persoanele față de care s-a dispus disjungerea cauzei, să nu se apropie de părțile vătămate și de membrii familiei acestora, de martori și să nu comunice cu aceștia în mod direct sau indirect; să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit faptele.
S-a atras atenția inculpatului că în cazul încălcării cu rea credință a măsurilor sau obligațiilor sus menționate se va lua măsura arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul B, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței, avocat a luat legătura cu inculpatul, arătând că acesta nu are cereri prealabile de formulat solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că în mod nelegal instanța de fond a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B, dispunând punerea acestuia în libertate provizorie de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.117/U/2008 emis de Tribunalul Prahova, deoarece art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, astfel încât, beneficiul liberării provizorii nu este un drept al inculpatului, ci doar o vocație a acestuia.
Apreciază că în condițiile în care legea nu limitează și nici nu indică criteriile ce urmează a sta la baza aprecierii organului judiciar, acestea se vor raporta la elementele care privesc fapta săvârșită, gradul ei de pericol social concret, împrejurările comiterii acesteia, urmările produse și persoana inculpatului.
Astfel, susținut că în cursul anului 2008 inculpatul Bap articipat la constituirea unui grup infracțional organizat în Cehia, unde muncea sporadic la diferite ferme agricole, recrutând și exploatând prin muncă victime ce erau induse în eroare, obținând venituri substanțiale din reținerea câștigurilor realizate de către acestea, victimele neavând contactul direct cu proprietarii fermelor care achitau contravaloarea prestațiilor.
În cazul în care oamenii exploatați își arătau nemulțumirea pentru condițiile improprii de muncă sau solicitau plata pentru munca prestată, erau supuși amenințărilor și violențelor, o mare parte din ei fiind bătuți, în cele mai multe cazuri de către inculpații și B.
A mai menționat că inculpatul B nu ieșea la muncă ca și ceilalți muncitori români, având ca sarcini obligarea celorlalți la muncă, apărând incidente între aceștia care între timp s-au agravat și au devenit mai frecvente.
Astfel, raportat la natura infracțiunilor săvârșite de către inculpat, gradul ridicat de pericol social al acestora, modalitatea în care au fost săvârșite, numărul mare al victimelor recrutate și exploatate de inculpați,apartenența inculpatului la un grup infracțional organizat, atitudinea procesuală nesinceră a acestuia, consideră că nu se impune lăsarea în libertate a acestuia.
Pe de altă parte, temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului sunt incompatibile cu liberarea provizorie sub control judiciar precum și cu obligațiile prevăzute de art.1602alin.3 și alin.31Cod procedură penală, existând posibilitatea în cazul în care inculpatul ar fi pus în libertate, să influențeze atât victimele care nu au fost audiate până în prezent cât și martorii, chiar și prin captarea bunăvoinței acestora și constituie un pericol concret pentru ordinea publică, periclitându-se normala desfășurare a procesului penal.
Față de cele expuse mai sus, solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 03 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- și pe fond respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Avocat având cuvântul pentru inculpatul B, arată că din cele 18 pagini de motive de recurs aflate la dosar, sunt doar câteva rânduri care se referă la acesta, fiind formulate doar cu privire la ceilalți inculpați.
A susținut că în cauză au fost audiate 18 părți vătămate și 2 martori și nu rezultă din nici-o declarație dată în fața instanței de fond că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, deoarece nu a lovit și nu a forțat pe nimeni să iasă la muncă, iar instanța de fond în mod corect la termenul anterior a dispus punerea în libertate a acestuia.
Totodată, a precizat că fără a analiza temeinicia la acest moment a materialului probator și că instanța este obligată să examineze periodic temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și că potrivit jurisprudenței CEDO mijloacele de probă administrate în fața instanței, sunt singurele care îndeplinesc exigențele unui proces echitabil, iar aceste mijloace de probă administrate până în prezent, furnizează informații care conturează o altă situație de fapt decât cea reținută în faza de urmărire penală, referitoare la activitatea și persoana inculpatului, în condițiile în care declarațiile acestor părți vătămate au fost date cu inculpatul în stare de arest, neexistând suspiciuni că au fost influențate de acesta.
De asemenea, a menționat că la acest moment nu sunt indicii că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, are cunoștință de interdicțiile pe care le are în cazul în care va fi lăsat în libertate, apreciind că sunt întrunite cerințele prev.de art.160/2 Cod procedură penală, privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Față de motivele mai sus enunțate, solicită instanței respingerea recursului declarat de - Serviciul Teritorial Ploiești ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică, urmând a se avea în vedere motivele de recurs aflate la filele 5 - 17 dosar.
Recurentul inculpat B având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, a fost un simplu muncitor în Cehia unde a lucrat doar trei săptămâni, are un copil minor în întreținere, motive pentru care solicită instanței respingerea recursului declarat în cauză și judecarea sa in stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din 03 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Prahova, în baza art.160/8a alin.2 Cod procedură penală, a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului B și a dispus punerea sa în libertate provizorie de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.117/U/26 septembrie 2008 emis de Tribunalul Prahova. Pe timpul liberării provizorii inculpatului i s-au impus respectarea obligațiilor prev.de art.160/2 alin.3 Cod procedură penală, dar și unele prev.de art.160/2 alin.3/1 Cod procedură penală, în sensul să nu ia legătura direct sau indirect cu nici unul dintre coinculpați sau cu persoanele față de care s-a dispus disjungerea cauzei, să nu se apropie de părțile vătămate, de membrii familiei acestora și de martori, să nu comunice cu aceștia în mod direct sau indirect, dar și să nu își desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit faptele.
S-a atras atenția inculpatului că în cazul nerespectării obligațiilor se va lua măsura arestării preventive și a dispus ca despre măsura de mai sus să fie înștiințate organele prev.de art.145 alin.2/1 Cod procedură penală.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că în speță sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 Cod procedură penală.
Referitor la cerințele menționate în alineatul 2 al acestui din urmă text de lege, s-a arătat că la acest moment nu mai există nici un fel de date din care să rezulte că inculpatul ar putea să comită alte infracțiuni sau ar putea să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
A mai observat instanța de fond că inculpatul este infractor primar, nu este și nu a mai fost cercetat în alte cauze penale, iar în speță, au fost audiate cele mai multe părți vătămate și doi dintre cei patru martori, motiv pentru care nu se poate spune că inculpatul ar putea zădărnici aflarea adevărului și impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal. În ce privește aceste persoane audiate, menționează instanța de fond că au prezentat o situație esențial diferită cu privire la participarea inculpatului, la săvârșirea infracțiunilor reținute în cauză în condițiile în care declarațiile lor din faza de urmărire penală în marea lor majoritate sunt redactate pe calculator și sunt identice sub aspectul formei și conținutului.
Tribunalul a mai menționat că fără a analiza temeinicia materialului probator este obligat să examineze periodic temeiurile de fapt și de drept ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive și că potrivit jurisprudenței CEDO, mijloacele de probă administrate în fața instanței cu respectarea principiilor contradictorialității, oralității și nemijlocirii sunt singurele care îndeplinesc exigențele unui proces echitabil, iar probele administrate până în prezent furnizează informații care conturează o altă situație de fapt decât cea reținută în faza de urmărire penală referitoare la activitatea și persoana inculpatului în condițiile în care aceste declarații au fost date cu persoana inculpatului aflată în stare de arest, neexistând suspiciuni că ar fi fost influențate de acesta.
Totodată, se mai arată că liberarea provizorie nu exclude ci chiar presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, însă când organul judiciar apreciază că prelungirea stării de arest nu mai este necesară poate acorda această liberare sub rezerva respectării unor anumite condiții.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestei căi de atac, procurorul expune infracțiunile pentru care inculpatul împreună cu alți doi coinculpați au fost trimiși în judecată, precum și
pe larg situația de fapt așa cum este reținută prin rechizitoriu, cu trimitere la probatoriile care au dus la această situație.
În continuare, procurorul a mai menționat că beneficiul liberării provizorii nu este un drept al inculpatului ci doar o ocupație a acestuia.
De asemenea, se menționează că raportat la natura infracțiunilor săvârșite de inculpat, gradul de pericol social al lor, modalitatea în care au fost săvârșite, numărul mare al victimelor recrutate și exploatate de inculpați, apartenența inculpatului la un grup infracțional organizat, dar și atitudinea procesuală nesinceră a acestuia nu impune lăsarea în libertate a inculpatului.
Pe de altă parte se mai arată că temeiurile care au stat la baza arestării preventive sunt incompatibile cu liberarea provizorie sub control judiciar precum și cu obligațiile ce i-au fost impuse, existând posibilitatea ca în cazul în care inculpatul s-ar afla în libertate să influențeze atât victimele care nu au fost audiate până în prezent cât și martorii, chiar și prin captarea bunăvoinței acestora.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate dar și sub toate aspectele conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că această cale de atac este fondată, astfel cum se va arăta în continuare:
Este reală susținerea instanței de fond conform căreia, în speță, sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 alin.1 Cod procedură penală.
Liberarea provizorie sub control judiciar mai este condiționată de dispozițiile alineatului 2 al textului de lege mai sus menționat, dar și de prevederile art.160/8a alin.6 Cod procedură penală, care presupune ca cererea prin care se solicită această liberare să fie întemeiată.
În motivarea soluției sale, tribunalul menționează că "au fost audiate cele mai multe părți vătămate și doi dintre cei patru martori" motiv pentru care inculpatul nu ar mai putea zădărnici aflarea adevărului, fără a exemplifica numele acestora și fără a da detalii cu privire la cele menționate de către acestea, pentru a crea cu certitudine convingerea că într-adevăr, inculpatul nu ar mai putea influența acest principiu fundamental al procesului penal.
De asemenea, referitor la aceste persoane audiate se arată că în fața instanței au prezentat o situație esențial diferită, cele din faza de urmărire penală, iar în această fază declarațiile lui sunt identice.
Chiar dacă se menționează că nu se antamează fondul și se face referire la jurisprudența CEDO (in genere fără a exemplifica unul dintre cazurile acestei instanțe) conform căreia numai probele administrate în fața instanței îndeplinesc exigențele unui proces echitabil, totuși aceste aprecieri pot duce la o părere anterioară deliberării în ceea ce privește modalitatea în care la momentul respectiv vor fi privite probatoriilor administrate în speță.
Revenind la situația strictă a inculpatului cu privire la probatoriile administrate în speță și ce mai pot fi administrate din punct de vedere al cerințelor art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, văzând atitudinea procesuală a inculpatului de negare a tuturor faptelor ce i se impută atât din punct de vedere al încadrării juridice dar și al situației de fapt (se poate observa declarația inculpatului referitoare la incidentele G și, conform căreia aceste altercații fizice au fost mai mult în glumă) dar și persoanele ce mai trebuie audiate atât în calitate de părți vătămate dar și martori, conduce Curtea la concluzia că aflat în stare de libertate inculpatul le poate influența pe acestea din urmă, în vederea expunerii unei alte situații de fapt decât cea menționată în faza de urmărire penală.
De asemenea, având în vedere disp.art.160/8a alin.6 Cod procedură penală, Curtea apreciază că această cerere este nefondată având în vedere că inculpatul este acuzat de comiterea unor infracțiuni deosebit de grave, respectiv că împreună cu alți români cât și cu persoane de cetățenie cehă a traficat în această din urmă țară, mai multe persoane unde acestea au fost obligate să muncească în condiții deosebit de grele, condiții pe care dacă le-ar fi cunoscut nu ar fi acceptat respectiva deplasare.
Pentru toate cele de mai sus, Curtea apreciază că recursul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploiești este fondat, motiv pentru care va admite această cale de atac în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va casa încheierea recurată în parte și pe fond va respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B.
- menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Văzând și disp.art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admis recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL PLOIEȘTI împotriva încheierii din 03 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția penală în dosarul penal nr-, pe care o casează în parte și pe fond, respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în temeiul disp.art.160/2 Cod procedură penală, de către inculpatul B fiul lui și, născut la data de 22 mai 1976 în municipiul P, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul
Menține restul încheierii atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 05 iunie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
- -
Red.TF
Tehnored.EV
5 ex./09.06.2009
dos.f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Fieraru ȘtefanJudecători:Fieraru Ștefan, Mărăcineanu Vasile, Florentin Teișanu
