Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 407/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.407

Ședința publică din data de 09 iunie 2009

PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu

JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian

- - -

GREFIER - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul - Serviciul Teritorial Ploiești

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 12 februarie 1977 și, fiul lui și, născut la 12 februarie 1977, ambii aflați în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii din data de 01 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art.1608aalin.6 Cod procedură penală, au fost respinse ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat și în temeiul art.3001alin.1 și 3 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, dispunându-se menținerea măsurii arestării preventive a acestora.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - inculpați și, aflați în stare de arest, personal și asistați de avocat - în substituire pentru d-na avocat, apărător ales din Baroul Prahova, conform delegației de substituire aflată la fila 20 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Avocat - având cuvântul după ce în prealabil a luat legătura cu inculpații arestați, arată că aceștia nu mai au alte cereri de formulat ori excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursurilor. Depune la dosar note scrise.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat ori excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Avocat - având cuvântul pentru inculpați, arată că aceștia au declarat recurs împotriva încheierii din data de 01 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, întrucât o consideră nelegală și netemeinică, deoarece este complet insuficientă simpla afirmație că lăsarea recurenților - inculpați în libertate provizorie ar periclita buna desfășurare a procesului penal, fiind necesar să se arate în concret în ce constă acest pericol pentru desfășurarea procesului penal, de unde rezultă această temere.

A mai susținut că întrucât starea de libertate a persoanei este firească, Codul d e procedură penală a prevăzut regula ca în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă condițiile legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune.

De asemenea, a menționat că necesitatea în continuare a inculpaților în stare de arest preventiv nu poate fi examinată prin prisma gravității faptelor ce le sunt imputate ci și prin prisma existenței unor probe temeinice în sensul riscului distrugerii, al alterării mijloacelor de probă ori al influențării martorilor, experților, etc. în scopul zădărnicirii aflării adevărului.

Apreciază că nu poate fi acceptată ideea existenței în continuare a unei stări de pericol social pentru ordinea publică raportat exclusiv la natura faptelor, la gravitatea acestora sau la împrejurările în care au fost comise, deoarece aceasta ar echivala cu nerecunoașterea legalității și a însăși liberării provizorii, în condițiile în care nu sunt indicii temeinice sau date relevante din care să rezulte că odată liberați provizoriu inculpații ar putea săvârși alte infracțiuni și ar influența probatoriul.

Nu în ultimul rând a invocat și principiul egalității de tratament juridic, reglementat de art.4, 16, 21 din Constituția României, care garantează egalitatea cetățenilor în fața legii și art.7 alin.2 din Legea nr.304/2004, care stipulează că toți cetățenii sunt egali în fața legii. Sub acest aspect, solicită a se avea în vedere că unul dintre inculpații din cauză este cercetat în stare de libertate, în condițiile în care este cercetat pentru aceleași fapte.

Consideră că nu este lipsită de importanță și practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul că măsura arestării preventive este o măsură excepțională, astfel că, având în vedere și aspectele ce țin de persoana inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au fost încadrați în muncă înainte de arestare, fac poarte din familii organizate, au copii în întreținere care au probleme grave de sănătate.

Față de motivele mai sus enunțate, solicită instanței admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și în rejudecare, admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați, a se institui controlul judiciar obligatoriu conform art.160/2 alin.3 Cod procedură penală, și, eventual, și oi parte din obligațiile prev.de art.160/2 alin.3/1 Cod procedură penală și a se dispune punerea de îndată în libertate a recurenților - inculpați, urmând a se avea în vedere și notele scrise aflate la dosar.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursurilor declarate de inculpați ca fiind nefondate și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică, întrucât subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și există date certe că prin lăsarea în libertate inculpații ar împieta buna desfășurare a procesului penal, ar putea influența declarațiile ce ar urma să fie date în cauză de către părțile vătămate și de către martori.

A mai susținut că față de modalitatea de comitere și gravitatea infracțiunii de trafic de persoane prin care au exploatat sexual, au exercitat acte de violență fizică și psihică asupra unui număr de cinci părți vătămate pe teritoriul Spaniei și au beneficiat de sume consistente de bani, consideră că nu se impune punerea în libertate a inculpaților cu atât mai mult cu cât nu au fost dovedite cu probe certe împrejurările deosebite ale membrilor familiilor lor.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței judecarea în stare de libertate, cu precizarea că este nevinovat, are un copil minor și nu este recidivist, iar banii îi primea de la concubina sa.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că a lucrat ca măcelar atât la Centrale din P cât și în străinătate.

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierea din 1.06.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Penală, în dosarul penal nr- au fost respinse ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate în temeiul disp. art. 160/1 pr.penală, de către inculpații, fiul lui și, născut la 12 februarie 1977 și, fiul lui și, născut la 12 februarie 1977, ambii aflați în Penitenciarul Mărgineni, județul

Prin aceeași încheiere în temeiul disp. art. 300/1 al.1 și 3 pr.penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și s-a dispus menținerea acestei măsuri.

Inculpații au fost obligați la plata sumei de câte 40 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că prin cererile adresate inculpații au arătat că la dosarul cauzei nu există probe prin care să se dovedească că ar intenționa să săvârșească alte infracțiuni, de asemenea că ar încerca influențarea părților vătămate și nu există pericolul alterării probelor întrucât au fost ridicate toate obiectivele susceptibile de a fi probe cu ocazia percheziției domiciliare.

Au susținut inculpații că pe timpul liberării provizorii sub control judiciar ar putea să realizeze venituri pentru a asigura un trai decent familiilor și copiilor lor, că fapta reținută în sarcina lor nu este o faptă chiar atât de gravă în raport cu alte fapte prevăzute de legea penală.

De asemenea, au arătat inculpații că există suspiciuni cu privire la vinovăția lor iar disp. art. 5 al.3 și 4 din Convenția precizează că, persoanele au dreptul la punerea în libertate dacă se oferă garanții.

În cauza penală respectivă martorii au fost audiați, a fost de asemenea audiată și una din părțile vătămate, au fost efectuate interceptările telefonice, sau efectuat verificări la poliția de frontieră, s-a efectuat expertiză informatică și s-au ridicat înscrisuri și cu toate acestea asupra lor nu s-au găsit probe sau alte obiective care să-i incrimineze și ca atare o eventuală menținere în stare de arest ar crea dubii cu privire la obiectivitatea soluției.

Instanța de fond a apreciat că cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt neîntemeiate și ca atare au fost respinse în consecință.

S-a motivat că potrivit art. 160/2 al.1 pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

În alineatul 2 al acestui articol se prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În cazul de față tribunalul a constatat că față de inculpații și sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul 1 din textul de lege mai sus menționat în sensul că infracțiunile reținute în sarcina acestora sunt pedepsite cu închisoarea de până la 18 ani.

Totuși, tribunalul analizând temeinicia cererilor formulate a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, atât sub aspectul modalității de săvârșire al faptelor, respectiv al pericolului social concret al infracțiunilor pentru care aceștia sunt cercetați și de gravitatea unor astfel de fapte ( trafic de persoane ), precum și față de temerea produsă societății civile în cazul în care inculpații ar fi lăsați în libertate, în sensul că aceștia ar putea să influențeze declarațiile ce ar urma să fie date în cauză de către părțile vătămate și de către martori, existând riscul denaturării adevărului.

Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații și, care prin apărător ales au susținut că aceasta este nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit instanța de fond a respins ca neîntemeiate cererile formulate de liberare provizorie sub control judiciar.

Se susține că, sunt întrunite cerințele prev. de art. 160/2 pr.penală și ca atare afirmația că lăsarea acestora în libertate ar periclita buna desfășurare a procesului penal, nu poate fi acceptată deoarece nu s-a arătat în concret în ce constă acest pericol pentru desfășurarea procesului penal și de unde rezultă această temere.

De aceea, liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar se apreciază în același timp că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară iar liberarea devine posibilă sub rezerva respectării anumitor condițiuni.

În prezent nu se mai justifică menținerea arestării preventive având în vedere că inculpații nu au antecedente penale și există garanții că pe timpul liberării provizorii sub control judiciar respectă obligațiile ce se vor stabili de către instanță.

Se solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și pe fond, admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.

Curtea constată că cererile sunt fondate.

Pe rolul Tribunalului Prahova se află cauza penală ce face obiectul dosarului nr-, în care inculpații și, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped.de art. 12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr. 678/2001 republicată, cu aplic.art. 41 al.2, constând în aceea că, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 2004 - 2007, prin înșelăciune și acte de violență împreună cu inculpata și cu învinuita au recrutat, transportat, cazat și exploatat sexual pe teritoriul Spaniei pe părțile vătămate,

Inculpații au fost arestați preventiv prin încheierea din 6.02.2009, a Tribunalului Prahova, începând cu data de 6.02.2009, pe o durată de 29 de zile, arestare care a fost prelungită ulterior în condițiile legii de către instanța de judecată.

Temeiul arestării l-a constituit disp. art. 148 lit.f pr.penală, în sensul că, inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Revenind la cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați, Curtea constată că, acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:

Condițiile liberării sub control judiciar sunt prevăzute de disp. art. 160/2 pr.penală.

Potrivit alin.1 din acest text de lege "liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani."

Infracțiunea prev. de art. 12 al.1 și 2 din Legea nr. 678/2001 republicată, cu aplic.art. 41 al.2, reținută în sarcina celor doi inculpați se sancționează de lege cu închisoarea de la 5 la 15 ani.

Sub acest aspect prima condiție prevăzută de textul de lege mai sus citat este îndeplinită.

Cea de a doua condiție prev. de art. 160/2 al.2 pr.penală constă în aceea că " liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte."

În opinia Curții și această condiție este îndeplinită deoarece din actele și lucrările dosarului nu rezultă date certe că prin lăsarea în libertate a inculpaților aceștia ar intenționa să săvârșească alte infracțiuni sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, experților, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau se vor sustrage eventual de la judecată.

Starea de libertate a persoanei este firească, Codul d e procedură penală prevăzând regula că în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă condițiile legale sunt întrunite, cum există în cazul de față, punerea în libertate provizorie fie sub control judiciar fie pe cauțiune.

De asemenea, trebuie respectat și principiul egalității de tratament juridic reglementat de art. 4, art. 16, art. 21 din Constituția României care garantează egalitatea cetățenilor în fața legii.

Aceasta cu atât mai mult cu cât în cauza respectivă alături de inculpații și, a fost trimisă în judecată în stare de libertate pentru aceeași infracțiune reținută în sarcina celor doi inculpați și inculpata, fiica lui și, ns. la 7.05.1079, în com. R, și cu domiciliul în com., sat, județul

De aceea, judecarea în continuare a inculpaților și în stare de arest preventiv poate fi examinată așa cum a motivat prima instanță prin prisma gravității faptelor ce le sunt imputate ci și prin prisma existenței unor probe temeinice în sensul riscului distrugerii, al alterării mijloacelor de probă ori al influențării martorilor, în scopul zădărnicirii aflării adevărului.

Prin urmare, nu poate fi acceptată ideea existenței în continuare a unei stări de pericol social pentru ordinea publică, raportat exclusiv la natura faptelor, la gravitatea acestora sau la împrejurările în care au fost comise deoarece aceasta ar echivala cu nerecunoașterea legalității și a însăși liberării provizorii în condițiile în care nu sunt indicii temeinice sau date relevante din care să rezulte că odată liberați provizoriu cei doi inculpați ar putea săvârși alte infracțiuni și ar influența probatoriul.

Totodată, trebuie ținut seama se importanța și practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul că măsura arestării preventive este o măsură excepțională, astfel că, având în vedere și aspectele ce țin de persoana inculpaților și, care nu au antecedente penale, au fost încadrați în muncă înainte de a fi arestați preventiv, fac parte din familii organizate și au copii în întreținere care prezintă grave probleme de sănătate.

Concluzionând, Curtea constată că, sunt îndeplinite toate condițiile prev.de disp. art. 160/2 pr.penală, în sensul că, nu sunt date care să ateste în mod cert existența unui risc că inculpații lăsați în libertate ar intenționa să săvârșească noi infracțiuni sau să influențeze martorii și părțile vătămate, din această cauză penală și ca atare, apreciază că cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt admisibile, motiv pentru care recursurile declarate inculpații și sunt fondate, urmând a fi admise conform art. 385/15 pct.2 lit.d pr.penală.

Drept consecință, se va casa încheierea primei instanțe iar în baza art. 300/2 rap la art. 160/b al.2 și art. 139 al.2 pr.penală, se va revoca măsura arestării preventive luată față de cei doi inculpați și se va dispune punerea acestora în libertate dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Totodată, în baza art. 136 al.1 lit.b și al.4 pr.penală, rap.la art. 145 pr.penală se va lua față de inculpați măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Pe timpul liberării provizorii inculpații vor fi obligați să respecte următoarele obligații prev.de art. 160/2 al.3 pr.penală și anume:

- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

- să se prezinte la organul de poliție - Poliția Mun. P, desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

- să nu se apropie de ceilalți inculpați, de martori, de părțile vătămate, de eventualii experți ori de alte persoane implicate în cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, încercând astfel să influențeze soluționarea cauzei;

- să nu se afle în locuința părților vătămate;

Urmează ca în baza art. 145 al.2/3 pr.penală, să li se atragă atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii dispuse precum și a obligațiilor stabilite prin prezenta hotărâre, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

În fine, se va comunica prezenta hotărâre organelor de poliție în a căror rară teritorială locuiesc inculpații, respectiv Poliția Mun. P, Jandarmeriei Județului P, Poliției Comunitare P, competente să elibereze pașaportul precum și Direcției Generale a Poliției de Frontieră.

Cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, ns. la data de 12.02.1977, în mun. P și, fiul lui și, ns. la data de 12.02.1977, în mun. P, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva încheierii din data de 1.06.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, Secția penală, în dosarul penal nr-, pe care o casează și în consecință:

În baza art. 300/2 rap. la art. 160/b al.2 și art.139 al.2 pr.penală, revocă măsura arestării preventive luată față de cei doi inculpați și dispune punerea acestora în libertate dacă nu sunt arestați în altă cauză de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 26/U/06.02.2009 ( pentru inculpatul ) și nr. 27/U/06.02.2009 ( pentru inculpatul ), emise de Tribunalul Prahova, în dosarul penal nr-.

În baza art. 136 al.1 lit. și al. 4 pr.penală rap. la art. 145 pr.penală, ia față de inculpații și, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și stabilește în sarcina acestora respectarea următoarelor obligații:

- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

- să se prezinte la organul de poliție - Poliția Mun. P, desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

- să nu se apropie de ceilalți inculpați, de martori, de părțile vătămate, de eventualii experți ori de alte persoane implicate în cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, încercând astfel să influențeze soluționarea cauzei;

- să nu se afle în locuința părților vătămate;

În baza art. 145 al.2/3 pr.penală, atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii dispuse sau a obligațiilor stabilite prin prezenta decizie se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

Dispune comunicarea prezentei decizii, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc inculpații - respectiv Poliția Mun. P, Jandarmeriei județului

P, Poliției Comunitare P, organelor competente să elibereze pașaportul precum și Direcției Generale Poliției de Frontieră.

Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 09.06.2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian

Grefier

Red.VM

Tehnored.

13 ex./10.06.2009

dos.f- Tribunalul Prahova

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3113/2006

Președinte:Vasile Mărăcineanu
Judecători:Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 407/2009. Curtea de Apel Ploiesti