Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 418/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - liberare provizorie sub
control judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 418
Ședința publică de la 22 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Aurel Ilie președinte Secție
- - - - vicePREȘEDINTE: Aurel Ilie
- - - - JUDECĂTOR 2: Constantin Iriza Onița Dumitru
Grefier: -
.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - DIICOT Biroul Teritorial O l
Pe rol, judecarea recursului formulat de inculpatul A împotriva încheierii din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, prin care i s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care, constatând dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Av. pentru recurent critică încheierea primei instanțe arătând că este nelegală și netemeinică.
În esență se arată că, în speță, instituția liberării provizorii sub control judiciar, prin faptul că limitează libertatea de mișcare a inculpatului, trebuie privită ca o veritabilă măsură preventivă întrucât arestarea preventivă a fost dispusă în temeiul art. 148 lit. f iar C.P.P. condițiile impuse de 1602al. 2 sunt C.P.P. identice cu cele de la cazurile de arestare prevăzute de art. 148 lit. b și c
C.P.P.Prin urmare, în analiza acestei cereri trebuie făcută dovada existenței unor date concrete în sensul că, prin lăsarea în libertate a inculpatului acesta ar încerca zădărnicirea aflării adevărului sau ar mai comite noi infracțiuni.
se menționează însă că, în speță hotărârea primei instanțe a fost eronat motivată, analizându-se dacă mai subzistă sau nu temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării preventive, ca și când am fi fost în faza procedurii de prelungire a arestului preventiv.
Se arată că arestarea preventivă ar trebui luată numai atunci când alte măsuri alternative nu sunt posibile și eficiente.
În speță însă nu au existat indicii anterioare în sensul că inculpatul se ocupă cu traficul de droguri, actele de urmărire penală sunt afectate de grave vicii deoarece nu au fost respectate dispozițiile legale la efectuarea lor și nu există date din care să rezulte pe cine sau cum ar putea inculpatul se influențeze.
Nu ne aflăm nici în situația salvgardării unui interes public întrucât inculpatul nu este traficant de droguri ci doar consumator.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca neîntemeiat arătând că prima instanță a apreciat corect că punerea în libertate a inculpatului ar constitui un pericol pentru continuarea cercetărilor dată fiind faza actuală a procedurii și faptul că nu a fost încă audiat. În acest sens se invocă faptul că, prin rechizitoriu, cauza a fost disjunsă față de alte persoane iar lăsarea în libertate a inculpatului ar putea împiedica aflarea adevărului.
Inculpatul A solicită admiterea recursului său și să fie cercetat în stare de libertate.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Constată că, prin încheierea din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr- s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Prima instanță a reținut că, la data de 17.03.2009, prin rechizitoriul DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți, din 17.03.2009 dat în dosarul nr. 6/D/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților:, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art.33 lit. a cp și art. 41-42 cp și - pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41-42 cp.
Ca stare de fapt s-a reținut că la data de 19.01.2009 organele de poliție din cadrul M s-au sesizat din oficiu despre faptul că învinuitul - și alții au în preocupări achiziționarea de droguri de risc și ulterior vânzarea acestora la alți tineri din Municipiul D Tr.
Pentru dovedirea activității infracționale a învinuitului - și a altor persoane, în cauză a fost introdus un investigator și un colaborator, sub acoperire.
Prin intermediul acestora, la datele de 19.01.2009 și 25.01.2009, s-au achiziționat, prin intermediul lui, de la inculpatul -A, diferite cantități de rezină de cannabis (hașiș) - 1,38 grame și respectiv 1,33 grame - iar în data de 13.02.2009, colaboratorul sub acoperire a cumpărat, prin intermediul învinuitului, de la o persoană rămasă neidentificată, cantitatea de 1,56 grame hașiș. În data de 02.03.2009, colaboratorul " " a cumpărat la restaurantul Casa din D Tr. S, cu suma de 100 lei de la inc. cantitatea de 0,79 grame hașiș, pe care acesta din urmă o cumpărase de la celălalt inculpat.
În data de 06.03.2009, s-a organizat o acțiune de prindere în flagrant a inculpaților, acțiune în urma căreia inc. a fost surprins în timp ce-i vindea. cantitatea de aproximativ 2 grame hașiș, cu suma de 100 lei. La domiciliul inculpatului s-a efectuat și o percheziție,în urma căreia s-a descoperit cantitatea de 0,25 grame hașiș - într-o tabacheră aflată în sertarul unei mobile.
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, aceasta a fost formulată de apărătorul ales al inculpatului, avocat fiind însușită de inculpat, fiind motivată în esență prin aceea că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1602pentru C.P.P. admisibilitatea cererii, în sensul că infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată sunt pedepsite cu închisoarea până la 15 ani iar în ceea ce privește condiția negativă, consideră că, în dosar, nu există date certe din care să rezulte "necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori".
Examinând această cerere prima instanță a concluzionat că nu este întemeiată deoarece, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 1602al. 1 C.P.P. sunt incidente dispozițiile alineatul 2 al aceluiași articol.
Astfel s-a reținut că cei doi inculpați au poziții procesuale contradictorii respectiv inculpatul, în declarația dată ca învinuit la data de 06.03.2009, filele 144,145 dosar, a susținut că a cumpărat în mai multe rânduri droguri (hașiș) de la inc. A, ori acest din urmă inculpat a susținut constant că a deținut droguri doar pentru consum propriu.
În consecință, se apreciază că lăsarea în libertate, sub control judiciar, a inculpatului A l-ar putea influența pe celălalt inculpat, arestat preventiv, atâta vreme cât ambii inculpați, dat fiind faza incipientă în care se află cercetarea judecătorească, nu au fost audiați încă, și prin aceasta s-ar putea zădărnici aflarea adevărului.
Mai mult, s-a constatat că prin rechizitoriul de trimitere în judecată a celor doi inculpați s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor penale și față de alte persoane implicate în traficul de droguri și cu privire la care sunt date în dosar că au legături infracționale cu inculpatul ori, prin lăsarea acestuia în libertate s-ar putea îngreuna activitatea organelor de urmărire penală care efectuează cercetări, inculpatul putând comite alte infracțiuni.
În fine s-a mai arătat că temeiurile care au fost reținute de instanță și care au condus la aprecierea existenței pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului subzistă, nefiind astfel justificată liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia având în vedere amploarea faptelor pentru care sunt cercetați penal cei doi inculpați, consecințele pe care le pot avea precum și impactul fenomenului de trafic și consum de droguri, mai ales asupra tinerilor, crearea, în ultimul timp, a unor adevărate rețele între traficanți, cu sarcini bine împărțite între infractori.
Cât privește aprecierile apărătorului inculpatului referitoare la materialul probator aflat la dosar s-a precizat că acestea urmează a fi analizate pe parcursul cercetării judecătorești, întrucât vizează și fondul cauzei.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, prin apărător.
Recursul a fost motivat oral arătându-se, în esență, argumentele regăsindu-se în practicaua prezentei decizii.
În esență s-a susținut că, dat fiind caracterul său restrictiv de drepturi, liberarea provizorie sub control judiciar echivalează cu luarea unei măsuri preventive și ca atare datele din care să rezulte că inculpatul ar putea comite noi infracțiuni sau ar încerca împiedicarea aflării adevărului trebuie să fie unele concrete.
În același timp a fost criticată luarea măsurii arestării preventive și actele procedurale efectuate până în prezent arătându-se că o parte din acestea au fost efectuate cu încălcarea legii câtă vreme nu existau nici un fel de indicii că inculpatul se ocupa cu traficul de droguri. Se recunoaște însă faptul că inculpatul este consumator de droguri.
Analizând recursul formulat în raport cu actele dosarului instanța constată următoarele:
Faptul că liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, prin caracterul lor restrictiv - în special în ceea ce privește dreptul la liberă circulație - și prin obligațiile pe care legea le prevede a fi respectate pe perioada liberării, ar putea fi calificate ca și măsuri preventive, alături de celelalte 4 prevăzute de art. 136 al. 1 C.P.P. constituie o delimitare pur teoretică, fără nici un fel de consecințe directe, imediate, în plan practic.
Admițând totuși că ar putea fi considerate măsuri preventive, se constată însă că aceste instituții au o procedură aparte, special prevăzută de lege, astfel că nu li se pot aplica dispozițiile generale de la măsurile preventive.
Împrejurarea că, condițiile negative impuse de art. 1602al. 2 se C.P.P. regăsesc și sub forma cazurilor de arestare preventivă prevăzute de art. 148 lit. b și c nu C.P.P. prezintă, în acest context, nici un fel de relevanță.
Referitor la art. 1602al. 2 instanța C.P.P. de recurs reține că a impune organelor judiciare să facă dovada unor date certe, concrete, imediate, din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului sau de a-l împiedica să comită noi infracțiuni constituie, de cele mai multe ori, o obligație excesivă pentru acestea.
Nu în toate cazurile inculpații, după arestare, se manifestă explicit și voit în sensul de a încerca deturnarea aflării adevărului sau de a încerca comiterea de noi infracțiuni. De aceea, existența datelor la care se referă acest articol trebuie apreciată în contextul în care s-au petrecut faptele ce sunt deduse judecății și în raport de toate elementele ce caracterizează persoana inculpatului.
Ori, în speță, după cum arăta și prima instanță, chiar dacă anterior inculpatul nu a mai fost cercetat pentru trafic de droguri, există indicii rezonabile cu privire la această infracțiune (a se vedea declarațiile celuilalt inculpat și ale colaboratorului și investigatorului sub acoperire)
Faptele de trafic de droguri reprezintă, din perspectiva societății românești, fapte de o gravitate deosebită, indiferent de cantitatea de droguri implicată și impun o reacție pe măsură a autorităților judiciare.
De aceea, instanța de recurs, însușindu-și și motivarea instanței de fond, apreciază ca întemeiată respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Referitor la celelalte aspecte privind legalitatea unor acte de urmărire penală, după cum a arătat și prima instanță, sunt vizate aspecte ce țin de fondul cauzei și urmează a fi analizate cu ocazia cercetării judecătorești.
Față de toate aceste considerente, în conformitate cu disp. art. 1609și C.P.P. art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. instanța va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul inculpatului A, declarat împotriva încheierii din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, prin care i s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ca nefondat cu obligarea la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 aprilie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud.
2 ex.
22 aprilie 2009
- DTS va urmări și încasa de la inculpatul A suma de 130 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Aurel IlieJudecători:Aurel Ilie, Constantin Iriza Onița Dumitru
