Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 425/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - liberare provizorie sub control judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 425
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Mirela Ciurezu Gherghe
- - - - JUDECĂTOR 3: Robert
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Dolj.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva Încheierii de la 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții - inculpați (în stare de arest preventiv), asistați de avocat, apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nefiind alte cereri, s-a reținut dosarul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, pentru recurenții - inculpați, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, invocând nemotivarea încheierii, în sensul că prezenta cerere se întemeiază pe dispozițiilor art. 1602Cod procedură penală, iar prima instanță, în mod greșit a analizat subzistența temeiurilor prevăzute de art. 148 Cod procedură penală. S-a arătat că, în speță sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și, în cauză nu s-au administrat probe care să justifice riscul pentru desfășurarea procesului penal, în cazul lăsării în libertate a inculpaților, deoarece nu există probe că ar săvârși alte infracțiuni, sau că ar influența negativ administrarea probelor, deoarece aceste probe sunt exclusiv științifice - expertize informatice -; s-a motivat și privitor la persoana inculpaților, arătându-se că sunt infractori primari și au cooperat cu organele de anchetă.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, motivând că infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetați, sunt infracțiuni de pericol social ridicat, iar riscul împiedicării desfășurării normale a procesului penale rezultă din starea de fapt, întrucât, cei doi inculpați, cunoscând activitatea ilicită a numitului - urmărit internațional, au încercat să ascundă instrumentele electronice utilizate la falsificarea card-urilor și transferul nelegal de sume de bani.
S-a învederat că nu s-au modificat temeiurile analizate la aplicarea măsurilor preventive, astfel că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Având pe rând ultimul cuvânt, recurenții - inculpați și -, au arătat că își însușesc concluziile formulate de apărătorul lor.
Dezbaterile fiind încheiate:
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Constată că, prin Încheierea de la 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații: - fiica lui și, născută la 17 noiembrie 1982 în mun. C - jud. D, cu același domiciliu, str. - - nr. 25, -.11,.1,.9, CNP - și - fiul lui și, născut la 30 noiembrie 1978 în mun. C - jud. D, cu același domiciliu,l str. - - nr. 16, bloc 165,. B,.13, CNP -, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 1D/P/2009 întocmit de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, au fost trimiși în judecată - în stare de arest preventiv - inculpații și -, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de: constituirea unui grup infracțional organizat prevăzut de art. 37 pct. 1 din Lg. 39/2003, accesul fără drept la un sistem informatic prevăzută de art. 42 pct. 1 din Lg. 161/2003 și deținerea de echipamente în vederea falsificării echipamentelor de plată electronică prevăzută de art. 25 din Lg. 365/2002.
În sarcina inculpaților s-a reținut că, în ziua de 14 ianuarie 2009, lucrătorii operativi din cadrul D au efectuat lucrări specifice pentru punerea în executare a unui mandat european de arestare emis împotriva numitului, cunoscându-se că acesta utilizează autoturismul marca HONDA cu numărul de înmatriculare B-73-, folosit de C administrată de inculpata - soția persoanei urmărite.
Persoana solicitată a fost urmărită pe raza mun. C, dar nu s-a reușit prinderea acesteia; extinzându-se cercetările, a fost oprit în trafic autoturismul HONDA în care se aflau inculpații și -, iar la percheziția autovehiculului și percheziția corporală efectuată asupra inculpaților, s-au descoperit cinci plase conținând aparatură specifică falsificării echipamentelor de plată electronică, diferite sume de bani găsite la ambii inculpați, precum și un dispozitiv tip skimmer utilizat pentru copierea datelor la bancomate, găsit asupra inculpatului -.
Împotriva inculpaților s-a dispus arestarea preventivă prin Încheierea din 15 ianuarie 2009, pe perioada 15 ianuarie 2009 - 12 februarie 2009, măsura preventivă fiind prelungită prin încheierile din 10 februarie 2009, 10 martie 2009 și menținută, conform art. 3001Cod procedură penală, la înregistrarea dosarului de urmărire penală pe rolul instanței.
În cauză, inculpații au formulat cereri de liberare provizorie sub control judiciar la data de 14 aprilie 2009, invocând incidența prevederilor art. 1602Cod procedură penală, 1602aCod procedură penală, în sensul că, din materialul de urmărire penală nu rezultă în mod cert vinovăția lor și nu există riscul împiedicării desfășurării procesului penal în cazul lăsării în libertate provizorie.
Tribunalul, procedând la analizarea acestor cereri, a reținut că sunt admisibile în condițiile art. 1602Cod procedură penală, în ceea ce privește limitele de pedeapsă pentru infracțiunile deduse judecății, însă sunt neîntemeiate sub aspectul îndeplinirii condițiilor de fond prevăzute de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală.
Astfel, s-a reținut că, în cauză, inculpații au fost arestați pentru temeiurile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală coroborat cu art. 148 lit. b și f Cod procedură penală, fiind relevantă împrejurarea că s-a constatat existența unor date privind încercarea inculpaților de a zădărnici aflarea adevărului, împrejurare care a fost prevăzută de legiuitor și ca un impediment pentru acordarea liberării provizorii, invocându-se în acest sens dispozițiile art. 1602alin. 1 Cod procedură penală conform cărora "liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Totodată, s-a reținut că, în speță subzistă temeiurile de fapt și de drept analizate la aplicarea și menținerea măsurilor preventive, pericolul social pentru ordinea publică urmând a fi reținut în raport de gravitatea deosebită a infracțiunilor deduse judecății, de amploarea fenomenului infracțional, impactul asupra societății, criterii care prevalează asupra împrejurărilor favorabile referitoare la persoana inculpaților.
În acest fel s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților, chiar și în condițiile liberării provizorii sub control judiciar ar afecta buna desfășurare a procesului penal, temeiurile arestării preventive nefiind modificate la data soluționării prezentelor cereri.
Împotriva soluției de respingere a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, au formulat recurs ambii inculpați, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie și arătând în esență că soluția primei instanțe nu a fost motivată, analizându-se eronat temeiurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, iar nu cele prevăzute de art. 1602Cod procedură penală; s-a solicitat admiterea cererilor formulate, motivându-se că nu există dovezi privind riscul influențării negative a procesului penal de către inculpații liberați provizoriu și nici privitor la săvârșirea altor infracțiuni de către aceștia.
Curtea, analizând recursurile din speță, reține:
Instituția liberării provizorii sub control judiciar constituie un beneficiu instituit de legiuitor în favoarea persoanelor aflate în cursul unei proceduri penale, arestate preventiv, dar pentru care, deși temeiurile pentru menținerea arestării preventive subzistă, pericolul social pentru ordinea publică, inclusiv sub aspectul bunei desfășurări a procesului penal, s-a atenuat și există suficiente garanții raportate la persoana respectivă, privitor la adoptarea conduitei procesuale cerută de lege.
În speță, recurenții inculpați au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea unor infracțiuni vizând securitatea tranzacțiilor financiare desfășurate între unitățile bancare și utilizatorii instrumentelor electronice de plată, în fapt reținându-se că inculpații au fost descoperiți în timpul deplasării din C către o destinație necunoscută, având asupra lor echipamente electronice apte pentru clonare card-uri, respectiv dispozitive de copiere, stocare și inscripționare de date specifice instrumentelor de plată electronică (card-uri și -uri), precum și sume importante în monedă națională și valută (euro și lire sterline), pe care nu le-au putut justifica.
Totodată, s-a reținut că activitatea infracțională pentru recurenții - inculpați sunt trimiși în judecată, s-a realizat în aceeași zi cu acțiunea persoanei urmărite internațional (soț, respectiv afin al inculpaților), care s-a sustras punerii în executare a unui mandat european de arestare emis în Italia pentru infracțiuni de același tip.
În aceste condiții, prima instanță a reținut corect că subzistența temeiului arestării preventive prevăzut de art. 148 lit. b Cod procedură penală (există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă) reprezintă un impediment legal pentru admiterea cererii de liberare provizorie, deoarece constituie situația exceptată prevăzută în art. 1602lin. 2 teza ultimă Cod procedură penală (liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte).
În consecință, critica recurenților privitor la nemotivarea soluției adoptată de prima instanță este nefondată, împrejurările reținute în considerentele încheierii fiind conforme probatoriului administrat la urmărirea penală și actelor procesuale dispuse în cauză.
Pe de altă parte, se reține că, în conținutul dispoziției legale invocată anterior s-au prevăzut modalități alternative pentru impedimentele legale în privința admisibilității în fond a liberării provizorii, fiind astfel suficient să se constate oricare dintre aceste impedimente pentru ca respectiva cerere să apară ca nefondată.
În baza acestor considerente se reține că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, recursurile inculpaților fiind nefondate și urmând ca, în raport de prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să fie respinse.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva Încheierii de la 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Obligă recurenții la plata sumei de câte 30 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. jud.:
Jud. fond: -
Dact. 2 ex/ 05 Iunie 2009
-23.04.2009-
- C, va urmări și încasa de la recurenți suma de câte 30 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Mirela Ciurezu Gherghe, Robert
