Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 427/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.427
Ședința publică din data de 15 iunie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -
din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 22 septembrie 1983, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Spital Jilava, împotriva sentinței penale nr.109 din data de 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr- prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din cadrul Baroului P, conform delegației nr.3284/2009 aflată la fila 10 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței, avocat a luat legătura cu inculpatul, arătând că acesta nu are cereri prealabile de formulat solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, solicită instanței admiterea recursului, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar până la soluționarea cauzei, întrucât acesta are o stare a sănătății precară, suferind de un handicap major, lipsindu-i o mână și în regim penitenciar ar suporta cu greu acest lucru și nu sunt date că dacă ar fi lăsat în libertate ar săvârși alte infracțiuni sau ar zădărnici aflarea adevărului prin influențarea părților.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, deoarece din probele administrate până în prezent rezultă că inculpatul nu prezintă garanții personale și procesuale, iar din conținutul înregistrărilor discuțiilor purtate pe internet între inculpat, partea vătămată minoră și mama acesteia, rezultă perseverența inculpatului în aoș antaja pe minoră și mama acesteia, amenințând cu publicarea "video-clipului" cu minora dezbrăcată, împotriva voinței acesteia.
Apreciază că raportat la natura infracțiunilor săvârșite de către inculpat, gradul ridicat de pericol social al acestora și modalitatea în care au fost comise, nu se impune lăsarea în libertate a acestuia, existând posibilitatea în cazul în care ar fi pus în libertate să influențeze părțile, periclitându-se buna desfășurare a procesului penal.
Inculpatul având ultimul cuvânt, învederează instanței că regretă enorm cele întâmplate și nu trebuia să ajungă în această situație deși a fost provocat și indus în eroare, nu va mai pune mâna niciodată pe un calculator, că nu a cerut nici un fel de favoruri mamei părții vătămate și nici la insistențele tatălui acestuia să șteargă clipul nu i-a cerut bani.
Totodată a precizat că dacă ar fi lăsat în libertate nu ar zădărnici cercetarea penală, solicitând instanței admiterea recursului cu promisiunea că nu va mai repeta niciodată fapte de acest gen.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, constată:
Prin sentința penală nr.109 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzăus -a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul (fiul lui și, născut la 22 septembrie 1983) deținut în Arestul Inspectoratului de Poliție al județului B, ca neîntemeiată.
În fapt, s-a reținut că acesta este cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.51 al.1 din Legea nr.161/2003 și art.194 alin.1 Cod penal, constând în aceea că în perioada 11 - 16 mai 2009 contactat pe pe partea vătămată - și a convins-o să-și activeze "webcamul", iar apoi să se dezbrace în fața calculatorului înregistrând-o cu o cameră video, fără ca aceasta să știe.
Ulterior, a procedat la contactarea victimei în repetate rânduri, obligând-o prin amenințare cu publicarea fotografiei nud pe internet, să-i arate corpul, să poarte discuții, după care a trimis filmulețul realizat, prin "SMS" mamei părții vătămate, solicitând suma de 500 Euro sau favoruri sexuale din partea părintelui.
S-a apreciat că față de modalitatea comiterii faptelor rezultate din înregistrarea discuțiilor purtate pe internet, perseverența manifestată în șantajarea mamei minorei, în concret, lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică cel puțin în această etapă a urmăririi penale.
Nu sunt întrunite nici celelalte condiții cerute de art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, deoarece liber fiind ar putea distruge mijloacele materiale de probă, întrucât nu s-a reușit ridicarea tuturor filmelor conținând scene sexuale pe care inculpatul le-a prezentat victimei, iar limbajul folosit dovedește înclinații sexuale aberante cu impact negativ asupra dezvoltării și educației minorilor.
Sentința primei instanțe a fost recurată în termenul legal de inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, el a susținut că cererea formulată se impune a fi admisă față de sănătatea precară, inclusiv handicapul major prin amputarea membrului superior stâng, situație ce-i creează reale dificultăți în regim penitenciar.
Pe de altă parte nu sunt date că lăsat în libertate ar săvârși alte infracțiuni sau ar zădărnici aflarea adevărului prin influențarea părților.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât regretă faptele comise, dă asigurări că nu va mai desfășura vreo activitate prin intermediul calculatorului, iar în ce privește partea vătămată minoră nu a cerut nici un fel de favoruri mamei sale și nici nu a insistat pe lângă tatăl acesteia să-i dea vreo sumă de bani pentru a șterge clipul realizat.
Verificând hotărârea primei instanțe pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de casare invocate, precum și în limitele art.385/9 alin.2 rap.la art.385/8 Cod procedură penală, rezultă că situația de fapt s-a stabilit corect la primul grad de jurisdicție, iar dispozițiile procedurale ce reglementează liberarea provizorie sub control judiciar au fost legal interpretate.
Analiza rațională a dispozițiilor art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, astfel cum au fost confirmate în jurisprudența internă și comunitară, determină concluzia că o atare măsură nu constituie un drept și o vocație a inculpatului arestat preventiv.
Ca urmare, pe lângă îndeplinirea condițiilor de formă arătate în alineatul 1, admiterea acesteia este condiționată în egală măsură și de evaluarea necesității protejării interesului public în raport cu pericolul concret prezentat de lăsarea în libertate a acestuia, precum și asigurării bunei administrări a justiției pentru aflarea adevărului.
Recurentul a fost inculpat prin Ordonanța nr.47/D/P/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Buzău la data de 20 mai 2009 pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic cu minori, pornografie infantilă și șantaj, fapte incriminate în dispozițiile art.18 din Legea nr.678/2001, art.51 din Legea nr.161/2003 și art.194 alin.2 Cod penal și sancționate cu închisoarea între 3 și 10 ani, 3 și 12 ani și respectiv 2 la 7 ani.
Arestarea preventivă s-a dispus prin încheierea de ședință nr.8 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, rămasă definitivă prin încheierea din 22 mai 2009 Curții de Apel Ploiești, pentru o durată de 29 de zile, respectiv până la data de 17 iunie 2009 inclusiv.
Instanțele au constatat că acesta se află în situația prev.de art.148 alin.1 lit.b și f combinat cu art.143 Cod procedură penală, deoarece există probe și indicii temeinice ce susțin presupunerea rezonabilă că în intervalul 11 - 16 mai 2009 ar fi realizat materiale pornografice reprezentând-o pe minora - în vârstă de 13 ani, iar ulterior sub amenințarea publicării lor a pretins familiei părții vătămate suma de 500 Euro sau întreținerea de relații sexuale cu mama victimei.
De asemenea, în același interval inculpatul ar fi expediat minorei mai multe materiale pornografice reprezentând scene de sex întreținute cu alte persoane de sex feminin.
Împrejurările de fapt au fost stabilite prin coroborarea declarației victimei - și a plângerii mamei sale cu cele date de martorul, procesele verbale de ridicare a mesajelor, întocmite de lucrătorii de poliție, cele conținând listingul convorbirilor purtate între inculpat și partea vătămată, procesul verbal de prezentare a arhivei conversațiilor derulate prin intermediul internetului, de ridicare a stikului de memorie al calculatorului și de redare a convorbirilor telefonice purtate de recurent și martor.
Ascultat fiind, inculpatul a circumstanțiat activitatea infracțională, limitând actele materiale la discuții și filmarea unor scene cu acordul minorei, în contextul stabilirii unor relații de prietenie și fără a-i cunoaște vârsta reală.
Din examinarea mijloacelor de probă reținute ca temei pentru punerea sub acuzare și luarea măsurii preventive, rezultă însă suficiente date ce confirmă existența motivelor plauzibile de a bănui că el este autorul faptelor descrise de victimă și mama acesteia, că a cunoscut vârsta minorei, captându-i voința pentru expunerea în vederea realizării scenelor sexuale filmate.
Mai mult, se confirmă și faptul că ulterior el ar fi încercat să obțină favoruri sexuale ori suma de 500 euro de la părinții acesteia, sub amenințarea publicării clipului obținut fie pe internet, fie valorificându-l publicației " ".
Separat de aceasta, la percheziția în sistem informatic s-au identificat și date care susțin și presupunerea verosimilă că minora - nu este singura victimă, prin aceleași metode recurentul reușind să șantajeze și alte femei, care supuse aceluiași tratament au acceptat să fie audiate în cauză, urmărirea penală fiind în curs de desfășurare inclusiv sub aspectul extinderii acțiunii penale.
Față de cele ce preced, Curtea observă că prima instanță a apreciat corect necesitatea protejării interesului public în continuarea procesului cu inculpatul în stare de deținere, vârsta victimei expuse și modul de săvârșire a faptelor, derulate prin intermediul comunicării la distanță în spațiul virtual, accesibil și altor persoane, prevalând asupra tuturor celorlalte aspecte ce țin de protecția libertății persoanei.
Chiar dacă acesta susține că nu va relua activitatea infracțională, perseverența manifestată în încălcarea legislației penale în materie, unită cu orientarea sexuală rezultată din conținutul discuțiilor purtate cu victima, cât timp nu s-a reușit recuperarea în totalitate a materialelor pornografice obținute, se justifică temerea că va încerca direct sau indirect să îngreuneze cercetările prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă.
Pe aceleași considerente, întemeiat s-a reținut și existența riscului de influențare a părții vătămate și familia acesteia, ținând seama de vârsta și statutul social cât și de modul de derulare al comunicărilor, inclusiv amenințărilor adresate până la sesizarea organelor de urmărire penală.
Apărările invocate privind limitele răspunderii penale constituie împrejurări ce urmează a fi verificate în continuarea cercetărilor cu respectarea întocmai a drepturilor ce garantează prezumția de nevinovăția și după caz evaluate la individualizarea pedepsei judiciare în situația în care se va ajunge la o soluție de condamnare.
Cât privește starea sănătății inculpatului, respectiv amputația de necesitate a treimii superioare a brațului stâng, de asemenea nu poate conduce la formarea convingerii privind normala desfășurare a procesului penal, în cazul liberării provizorii, deoarece preexistând luării măsurii nu a constituit impediment ci dimpotrivă, a favorizat săvârșirea faptelor pentru care este cercetat în cauză.
Așa fiind, Curtea constată că hotărârea adoptată în primă instanță este justă și conformă legii, iar recursul declarat se privește ca nefundat, respingându-se în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, în prezent aflat în Penitenciarul Spital Jilava împotriva sentinței penale nr.109 din 11 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Buzău.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 iunie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
- -
Red.EN
Tehnored.EV
4 ex./17.06.2009
dos.f- Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea, Elena Zăinescu
