Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 430/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 430/2009

Ședința publică din 09 Iulie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Oana Maria Călian

JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea

Judecător - -

Grefier

- Serviciul Teritorial Alba reprezentat de

Procuror -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.128/7.07.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal -.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent, asistat de apărător ales, avocat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta DIICOT învederează instanței faptul că la soluționarea prezentei cereri pe fond, instanța a omis audierea inculpatului, atâta timp cât în dispozitivul încheierii nu a respins cererea ca inadmisibilă. Arată că prin decizia penală nr. 316/19.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, s-a motivat, asupra examinării cererilor de liberare provizorie, faptul că art. 160 ind. 2 al. 1 și al. 2 Cod procedură penală prevede condiții relative la soluționarea pe fond a cauzei și nu condiții ce se examinează la admiterea în principiu, apreciind că la admiterea în principiu se verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 160 ind. 6 Cod procedură penală, iar apoi, pe fond, instanța urmează a soluționa cererea prin ascultarea inculpatului. Apreciază că neascultarea inculpatului nu constituie un motiv de nulitate a încheierii atacate, apreciind că aceasta poate fi suplinită de instanța de recurs, prin luarea unei declarații inculpatului.

Instanța pune în discuție necesitatea audierii inculpatului de către instanța de recurs, invocată de reprezentanta DIICOT.

Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, arată că este de acord cu audierea inculpatului.

Instanța, având în vedere solicitarea formulată de reprezentanta DIICOT, va proceda la audierea inculpatului, dar nu în baza dispozițiilor legale invocate, cu privire la care se va pronunța pe fondul cauzei, ci având în vedere că hotărârea instanței de fond se atacă doar cu recurs, iar acesta este integral devolutiv.

Instanța procedează la audierea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.

Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită, în temeiul art. 385⁹al. 1 pct. 10 Cod procedură penală, admiterea recursului împotriva încheierii penale nr. 128/2009, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sibiu. Arată că în mod greșit instanța a respins cererea ca inadmisibilă, considerând că art. 160²al. 1 și 2 Cod procedură penală cuprinde condiții de admisibilitate în principiu a cererii, având în vedere că aceste condiții sunt cuprinse în art. 160⁶Cod procedură penală. Arată că în cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar instanța examinează în cadrul procedurii reglementate în art. 160⁸îndeplinirea condițiilor prevăzute în art. 160⁶pentru admisibilitatea în principiu a cererii. Arată că, condițiile prevăzute în art. 160²al. 1 și 2 Cod procedură penală nu privesc admisibilitatea în principiu a cererii, ci temeinicia acesteia, apreciind astfel că instanța trebuia să respingă cererea ca neîntemeiată. Apreciază că potrivit prevederilor art. 160⁶Cod procedură penală, cererea era admisibilă. Invocă în acest sens decizia 316/2007 a ÎCCJ. Depune la dosar concluzii scrise.

Reprezentanta DIICOT solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, în baza prevederilor art. 160⁹Cod procedură penală. Arată că instanța de fond, examinând cererea de liberare provizorie a constatat întemeiat că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 160²al. 1 Cod procedură penală, având în vedere că inculpatul este cercetat pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani (respectiv 20 de ani închisoare), apreciind astfel că instanța în mod corect a respins cererea, doar că nu a soluționat cererea în doi timpi, și anume, într-o fază prealabilă, a admiterii în principiu și într-o fază a soluționării. Pentru aceste motive solicită respingerea recursului.

Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față

Constată că prin încheierea penală nr. 128/7.07.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu -Secția Penală în dosarul nr. - s-a dispus în baza art. 160/8 al. 3.C.P.P. respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul - arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 al. 1, art. 2 al. 1 și 2, art. 4 al. 1, art. 4 al. 1, 2 și art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal și art. 33 lit. a În Cod Penal baza art. 192 al. 2.C.P.P. petentul inculpat a fost obligat să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În motivarea acestei încheieri Tribunalul a reținut următoarele:

Față de inculpatul a fost luată măsura arestării preventive de către Tribunalul Sibiu la data de 20.06.2009, în baza art. 148 lit. f Cod procedură penală, emițându-se mandatul de arestare nr. 15/2009. Încheierea penală nr. 28/2009 a rămas definitivă prin respingerea recursului, prin decizia penală nr. 32/2009 a Curții de APEL ALBA IULIA, care a reținut că în mod corect prima instanță a constatat că pericolul social concret pentru ordinea publică este actual și rezultă din punerea în vânzare a drogurilor de risc și de mare risc. În plus, s-a reținut că există indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat.

Din dosarul de urmărire penală nr. 4/D/P/2007 rezultă că față de inculpatul s-a pus în mișcare acțiunea penală prin ordonanța procurorului din 20.06.2009 pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1, art. 2 alin. 1 și 2, art. 4 alin. 1, art. 4 alin. 1 și 2 și art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.

Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar sub aspectul admisibilității în principiu, conform art. 160⁸alin.1 Cod procedură penală, instanța a constatat că pentru ca o cerere de acest fel să poată fi admisă în principiu, este necesar să fie îndeplinite cumulativ, conform art. 160⁴alin. 1 Cod procedură penală, condițiile prevăzute de art. 160²alin. 1 și 2 Cod procedură penală, adică să fie vorba de o infracțiune din culpă sau o infracțiune intenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani (alin. 1) și să nu existe date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte (alin. 2).

Pedeapsa prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, infracțiune pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și care are ca obiect cultivarea, producerea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația de droguri de mare risc este de la 10 la 20 de ani închisoare. În acest context, constatând că nu este îndeplinită condiția cuantumului pedepsei prevăzute de lege pentru ca cererea de liberare provizorie să poată fi admisă în principiu (pedeapsă mai mică de 18 ani), instanța, în baza art. 160⁸alin. 3 raportat la art. 160²alin. 1 Cod procedură penală, a respins cererea, fără aoe xamina asupra temeiniciei. inculpatului, conform art. 160^8aalin. 1 Cod procedură penală, urma să se facă doar după admiterea în principiu a cererii.

În altă ordine de idei, din raportul de constatare tehnico-științifică existent în dosarul de urmărire, rezultă că probele confiscate de la inculpat și expertizate, prezintă - substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din tabela anexă III din Legea nr. 143/2000, ce enumeră drogurile de risc. Prin decizia penală nr. 3115/2003 a s-a stipulat că constituie drog de mare risc prevăzut în Tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000, numai dacă se prezintă sub formă de extract, obținută prin anumite proceduri chimice, iar nu dacă se regăsește în planta cannabis în mod.

Însă instanța chemată să hotărască doar asupra unei cereri privind măsurile preventive, nu poată să pună în această fază a urmăririi penale, și pe această procedură de urgență, în discuție o eventuală schimbare de încadrare juridică.

Față de aceste considerente, s-a apreciat că soluția ce se impune este de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât nu îndeplinește condițiile legale pentru admiterea în principiu.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen, nemotivat, inculpatul.

Prin apărătorul ales inculpatul recurent solicită, în temeiul art. 385⁹al. 1 pct. 10 Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sibiu.

În motivare se arată că în mod greșit instanța a respins cererea ca inadmisibilă, considerând că art. 160²al. 1 și 2 Cod procedură penală cuprinde condiții de admisibilitate în principiu a cererii, având în vedere că aceste condiții sunt cuprinse în art. 160⁶Cod procedură penală.

În cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar instanța examinează în cadrul procedurii reglementate în art. 160⁸îndeplinirea condițiilor prevăzute în art. 160⁶pentru admisibilitatea în principiu a cererii. Condițiile prevăzute în art. 160²al. 1 și 2 Cod procedură penală nu privesc admisibilitatea în principiu a cererii, ci temeinicia acesteia, apreciind astfel că instanța trebuia să respingă cererea ca neîntemeiată. Se mai apreciază că potrivit prevederilor art. 160⁶Cod procedură penală, cererea era admisibilă. Invocă în acest sens decizia 316/2007 a ÎCCJ.

Curtea de APEL ALBA IULIA examinând recursul declarat de inculpatul prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că acesta este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:

Conform art. 160/2 liberarea C.P.P. provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

Inculpatul recurent este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri prev. de art. 2 al. 1, art. 2 al. 1 și 2, art. 4 al. 1, art. 4 al. 1, 2 și art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal și art. 33 lit. a, fapte pentru care legea prevede pedepse mai mari de 18 ani închisoare.

Conform art. 160/8 al. 1.C.P.P. instanța examinează, de urgență, cererea, verificând dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, iar potrivit art. 160/8 al. 3.C.P.P. dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, cererea se respinge.

În mod corect instanța de fond constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea acesteia - respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul recurent este mai mare decât cea prevăzută la art. 160/2 al. 1.C.P.P. a respins cererea formulată de acesta.

Susținerile apărării că dispozițiile prevăzute în art. 160²al. 1 și 2 Cod procedură penală nu privesc admisibilitatea în principiu a cererii, ci temeinicia acesteia sunt eronate, atâta timp cât dispozițiile acestui articol privesc în mod expres condițiile liberării, iar condiția principală vizează pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta presupus a fi fost săvârșită de inculpatul petent.

Dispozițiile art. 160/6 privesc C.P.P. condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea formulată sub aspectul formei și competenței soluționării acesteia iar potrivit art. 160/7 instanța C.P.P. verifică în prealabil examinării cererii dacă aceasta cuprinde mențiunile prev. de art. 160/6 al. 2 și 3.C.P.P.

În concluzie, instanța este datoare să verifice dacă cererea de liberare provizorie este admisibilă sub aspectul condițiilor privitoare la pedeapsa prevăzută de lege iar abia apoi să examineze cererea sub aspectul temeiniciei.

Constatând că cererea formulată de inculpat nu îndeplinește condițiile prev. de art. 160/2 al. 1.C.P.P. în mod corect Tribunalul a respins-o, iar în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Curtea C.P.P. va respinge recursul inculpatului ca nefondat.

În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.128/7.07.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal -.

Obligă inculpatul recurent la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 9.07.2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - - -

Grefier,

Red./ Tehnored.

2 ex./09.07.2009

jud. fond

Președinte:Oana Maria Călian
Judecători:Oana Maria Călian, Marius Aurel Motolea

Vezi şi alte speţe de drept penal: