Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 434/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - liberare provizorie sub control judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 434
Ședința publică de la 27 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghe Vintilă G - - JUDECĂTOR 2: Ștefan Făurar
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin Mereanu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Dolj
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul - deținut preventiv în cadrul Penitenciarului d e Maximă Siguranță C - împotriva Încheierii din data de 21 aprilie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Gorj - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat (în stare de arest preventiv), asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, apărătorul ales al recurentului depune la dosar motivele de recurs, după care, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat solicită admiterea recursului pentru motivele scrise depuse la dosar, susține că încheierea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și concluzionează în sensul admiterii recursului, casării încheierii și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, motivând că sunt îndeplinite integral dispozițiile art.1602
C.P.P.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, învederând că deși cererea formulată la instanța de fond este admisibilă în principiu, admiterea acesteia nu se impune având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina recurentului și existența unor dubii evidente cu privire la încercările pe care le putea face recurentul, pentru influențarea martorilor sau pentru alterarea altor mijloace de probă, cu consecința diminuării răspunderii penale.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt își însușește concluziile puse de apărător, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin Încheierea din data de 21 aprilie 2009 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalului Gorj - Secția Penală, baza art. 1608aalin. (6) pr.pen. a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 08.01.1967, în municipiul C, județul D, cu domiciliul în municipiul C,. B nr.18, -6B,.1,.6,.25, județul D, fără forme legale în C,-, județul D, CNP -, cetățean român, consilier juridic la SC SRL, studii superioare, fără antecedente penale, deținut în prezent în Penitenciarul d e Maximă Siguranță
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond constatat că faptele pretins a fi fost comise de inculpatul -, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de: art. 7 al. 1 cp, cu referire la art. 2 din Legea 39/2003, art. 24 al. 2 și art. 27 al. 1, 2 din Legea 365/2002, art. 42 al. 1, 2 și 3, art. 46 al. l lit. b și art. 49 din Legea 161/2003 și art. 279 al.1 Cod penal, cu referire la art. 136 din Legea 295/2004, cu aplicarea art. 33-34 Cod penal, iar împrejurările care au justificat luarea acestei măsuri nu s-au schimbat până la această dată și nici nu au apărut alte elemente care să impună înlocuirea acestei măsuri cu altele mai puțin grave, avându-se în vedere totodată și faptul că, la data și ora la care a fost judecată propunerea de arestare preventivă, dispozițiile art. 1491alin. 1.C.P.P. erau îndeplinite deoarece, în momentul în care reprezentantul Ministerului Publica susținut cererea de arestare preventivă, ascultarea inculpatului în prezența apărătorului la procuror era realizată, fiind făcută în prezența unui avocat cu drept de practică.
De asemenea, instanța de fond a constatat că, potrivit art. 1602alin.1 și 2.pr.pen. sunt îndeplinite condițiile de formă privind admisibilitatea cererii, însă nu sunt îndeplinite în totalitate condițiile de fond, conform art. 1602alin. 2.pr.pen. deoarece, chiar dacă a fost identificat și trimis în judecată în stare de arest preventiv și inculpatul, a patra persoană participantă la faptele de care este bănuit și inculpatul -, a fost disjuns materialul probator cu privire la alte persoane implicate în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății și încă nu s-a putut stabili cine a procurat card-urile, de la ce persoană și cine le-a falsificat, astfel încât există date certe că atât inculpatul -, cât și ceilalți inculpați, deși dețin informațiile necesare pentru clarificarea tuturor împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei încearcă să zădărnicească aflarea adevărului.
Mai mult decât atât, continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate, este de natură să altereze probatoriu efectuat până în prezent prin eventuale presiuni pe care acesta le-ar putea exercita asupra martorilor implicați în cauză, susținere bazată și pe cererea formulată de martorul, și depusă prin arhiva Secției penale pentru acest termen de judecată, prin care a precizat că "nu se poate prezenta în instanță datorită presiunii exercitate de familiile inculpaților.", având și o temere ca nu cumva aceștia să se documenteze cu privire la domiciliul și familia acestuia.
Tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului - prezintă pericol concret pentru ordinea publică, generând implicit o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea publică și constată că măsura preventivă corespunde scopului instituit de dispozițiile art. 136.pr.pen. arestarea preventivă fiind în interesul bunei desfășurări a procesului penal.
Instanța de fond a apreciat că măsura preventivă dispusă față de inculpat a fost corect aleasă, având în vedere că există indicii privind participația concretă a acestuia la săvârșirea faptelor, stabilindu-se, chiar din discuțiile purtate între inculpați și alte persoane implicate în săvârșirea infracțiunilor, că prejudiciul se ridică la peste 2 miliarde lei.
Conform art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, "orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragr. 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii". Potrivit hotărârii Curții "detenția provizorie a persoanelor acuzate și nu judecarea lor nu trebuie prelungită dincolo de un termen rezonabil".
În aprecierea termenului rezonabil, perioada care se ia în calcul începe cu ziua arestării și se sfârșește în ziua achitării sau condamnării persoanei acuzate de către prima instanță de judecată.
Deși Convenția prevede și prezumția de nevinovăție a inculpaților, această prezumție acționând până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, între momentul condamnării în primă instanță și momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, ținerea inculpatului în închisoare nu mai constituie arest preventiv, acesta aflându-se în executarea pedepsei.
Așa cum se poate observa din cele expuse anterior, atât Constituția, cât și Codul d e procedură penală impun o durată rezonabilă a arestării preventive doar pentru faza de urmărire penală, nu și pentru faza de judecată a procesului penal, din perspectiva Convenției, momentul final al arestării preventive, punctul până la care aceasta trebuie să aibă o durată rezonabilă, îl constituie condamnarea inculpatului de către prima instanță de judecată. Ulterior acestei date, inculpatul condamnat se află în executarea pedepsei, conform art. 5 paragraf 1 lit. a din Convenție.
Ori, deși aplicarea termenului rezonabil al arestării - pentru faza de judecată - se face în baza Convenției, jurisprudența internă nu corespunde pe deplin cu aceasta, termenul rezonabil al arestării preventive având momente finale diferite: condamnarea de către prima instanță, respectiv pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitivă, apreciindu-se astfel că fixarea termenului rezonabil al arestării preventive doar pentru faza de urmărire penală, nu și pentru faza de judecată nu constituie o omisiune legislativă, ci o contradicție expresă cu Convenția, care fixează acest termen la momentul condamnării de către prima instanță.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs - în termen legal - inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, se susține că încheierea este nelegală, pentru că din considerentele acesteia rezultă încălcarea evidentă a prezumției de nevinovăție, se ignoră situația premisă a instituției liberării provizorii și anume menținerea temeiurilor arestării preventive a recurentului, identificându-se în mod nelegal luarea măsurii arestării preventive cu constatarea vinovăției recurentului inculpat.
De asemenea, sunt invocate disp.art.1602alin.2 p, motivându-se că aceste dispoziții nu condiționează acordarea liberării sub control judiciar, de faptul că lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, de o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor sau de bună administrare a probelor în procesul penal.
Recursul este nefondat.
Curtea constată că încheierea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în sensul că, deși reține admisibilitatea cererii în principiu, apreciază că cererea formulată de recurent este neîntemeiată.
Astfel, conform art.1602alin.1 p, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În principiu, cererea formulată de recurent este admisibilă.
În conformitate cu disp.art.1602alin.2 p, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a- împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte.
Ori, pornind tocmai de la aceste considerente și având în vedere circumstanțele săvârșirii infracțiunilor de către recurent, reținute în actul de sesizare a instanței, caracterul organizat al activităților infracționale, implicațiile acestora în plan social, posibilitatea evidentă a recurentului de a acționa în sensul săvârșirii de noi infracțiuni, precum și al încercării de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau părți, pe parcursul cercetării judecătorești, în mod temeinic s-a dispus respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În aceste condiții, în baza art.38515pct.1 lit. p, se va dispune respingerea recursului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul - deținut preventiv în cadrul Penitenciarului d e Maximă Siguranță C - împotriva Încheierii din data de 21 aprilie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Gorj - Secția Penală, ca nefondat.
Obligă recurentul - inculpat la 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
G - - - - -
Grefier,
Red. jud.: C-tin. -
Dact. 2 ex./ 13 Mai 2009
-28.04.2009 -
- Administrația Finanțelor Publice C, va urmări și încasa de la recurentul - inculpat suma de 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Ștefan Făurar, Constantin Mereanu
