Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 437/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 437/R/2009

Ședința publică din 7 iulie 2009

Instanta compusă din:

PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Monica Rodina

JUDECĂTORI: - -

- -

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin

PROCUROR -

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 317 din data de 12.06.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărători aleși, av., din cadrul Baroului M, cu delegație la dosar și avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză. Totodată, învederează că nu are nicio legătură cu acuzațiile care i se aduc, are familie, un copil de 9 ani. Arată că s-a prezentat la DNA ori de câte ori a fost chemat. Solicită să i se acorde liberarea provizorie sub control judiciar.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatului, avocat susține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602alin. 1 proc.pen. astfel încât cererea formulată este admisibilă. La art. 1602alin. 2 proc.pen. legea prevede o condiție negatorie, respectiv liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în situația în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză. Această condiție a fost avută în vedere de către instanța de fond atunci când a dispus respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, că lăsat în libertate va încerca să zădărniească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, a părților vătămate. A fost reținut în acest sens temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. b proc.pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul. Apreciază că din ansamblul probator administrat în cauză până la acest moment, în faza de urmărire penală, nu rezultă că există suspiciuni sau măcar presupunerea rezonabilă că lăsat în libertate inculpatul va încerca să zădărniceacă aflarea adevărului. Mai mult, urmărirea penală se apropie de final.

În sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea complicității la infracțiunile de luare de mită, șantaj. Ulterior, sub titulatura extinderii urmăririi penale s-au reținut și alte fapte în sarcina inculpatului, respectiv săvârșirea infracțiunii de luare de mită în calitate de autor. Apreciază că în această situație nu ne aflăm într-o extindere a urmării penale, ci este vorba de fapt de o recalificare a faptelor reținute în sarcina inculpatului. Se pune problema dacă mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv. Inculpatul a dat facturi pentru a fi înregistrate în socieatatea comercială, pentru a obține restituirea de TVA. Inculpatul a fost cel care a condus contabilitatea firmei SC SRL, a avut acces direct la actele contabile și a sustras facturi de la această societate. Dacă acest inculpat a recunoscut activitatea infracțională, atunci se pune problema în ce constă ajutorul dat de inculpatul, în condițiile în care nu avea nicio legătură cu atribuțiile sale de serviciu.

Precizează că inculpatul are dreptul de a fi cercetat și într-o altă formulă, prin instituirea unui control judiciar, în libertate. Trecerea timpului este un factor care diminuează pericolul concret pentru ordinea publică.

În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu instituirea obligațiilor prev. de art. 1602alin. 3 proc.pen. În cazul în care încalcă obligațiile impuse de către instanță, se va lua din nou măsura arestului preventiv față de inculpat. Apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru a i se acorda șansa de a fi cercetat în libertate.

Apărătoarea aleasă a inculpatului, avocat solicită, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d proc.pen. admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. S-a reținut în încheierea atacată că din punct de vedere al condițiilor privind limitele de pedeapsă cererea este admisibilă. În faza de urmărire penală este probabil să mai apară schimbări în ceea ce privește încadrarea judicică a faptelor. Solicită să se observe că s-a reținut ca și temei al arestării cazul prevăzut de art. 148 lit. b proc.pen. însă condiția negatorie prevăzută de art. 1602alin. 2 proc.pen. comportă alte discuții și nu se mai poate susține la acest moment că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză. Aceste aspecte trebuie verificate la momentul formulării unei asemenea cereri, astfel că la această dată trebuie efectuate verificări dacă există date certe că lăsat în libertate inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză. Instanța de fond s-a mulțumit să afirme că există temerea că lăsat în libertate inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, fără a motiva acest aspect.

Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus ca urmare a unei înregistrări ambientale efectuate de către inculpatul, în cooperare cu organele de poliție. Dacă această probă a stat la baza luării măsurii arestului preventiv față de inculpatul, solicită să se observe că la acest moment nu mai subzistă temerea că lăsat în libertate inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

S-a mai reținut de către instanța de fond că, deși sunt îndeplinite condițiile legale pentru o asemenea cerere, admiterea acesteia nu este obligatorie, ci rămâne la latitudinea instanței care o judecă. Mai mult, legiuitorul instituie anumite obligații pe care instanța le poate impune inculpatului, iar în cazul în care nu va respecta aceste obligații se va dispune din nou arestarea preventivă.

Nu s-a luat în considerare posibilitatea de a se dispune cercetarea inculpatului sub aspectul unei alte măsuri. Singurele elemente avute în vedere sunt împrejurările invocate de inculpatul. Altă legătură cu infracțiunile reținute în sarcina sa nu s-a stabilit.

Apreciază că situația inculpatului trebuie analizată diferit, raportat la poziția sa procesuală, la activitatea infracțională. Din materialul probator administrat rezultă că acest inculpat poate beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar.

Precizează că cererea de liberare provizorie formulată de către inculpatul trebuie privită și prin prisma dispozițiilor art. 5 și 6 din CEDO, cu referire la persoana inculpatului. Acesta nu are antecedente penale și a desfășurat o activitate legală, a dat dispoziții, îndrumări persoanelor aflate în subordinea sa, asfel încât niciuna dintre aceste persoane nu a dat vreo declarație împotriva sa.

În concluzie, solicită, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d proc.pen. rap. la art.1602proc.pen. rap. la art. 5, art. 6 din CEDO, admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Reprezentanta DNA - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale a Tribunalului Maramureș, apreciind că nu sunt întemeiate criticile aduse hotărârii. Soluția este rezultatul unei analize judicioase și corecte, raportat la probele aflate la dosar, prin prisma dispozițiilor art. 1602proc.pen. Instanța de fond a făcut referire la temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, întrucât nu se poate analiza o asemenea cerere decât prin raportare la aceste temeiuri. S-a făcut referire la acea discuție ambientală înregistrată, probă care a fost avută în vedere la luarea măsurii arestului preventiv. Este important a se reține împrejurarea că inculpatul va încerca și pe viitor să zădărnicească aflarea adevărului, să acționeze în aceeași manieră. Simpla introducere a unei cereri de liberare provizorie și întrunirea condițiilor pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, nu duce automat și la admisibilitatea pe fond, pentru că trebuie analizată și din punct de vedere al temeiniciei. Soluția pronunțată în cauză a avut în vedere toate aspectele care caracterizează faptele reținute în sarcina inculpatului. Din probe rezultă vinovăția inculpatului recurent, activitatea infracțională a acestuia fiind descoperită cu concursul inculpatului. Inculpatul ar fi trebuit să vegheze la respectarea dispozițiilor legale și să nu achieseze în sensul încălcării legii.

Cererea formulată de inculpat nu este întemeiată, astfel încât soluția de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar este legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.

CURTEA

Prin încheierea penală nr.317 din 12 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, n baza art. 1602și urm. pr. pen. s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul,fiul lui G și, născut la 21 aug. 1972 în B M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Arestul.

În temeiul art. 192 alin. 2. pr. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 40 lei - cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin încheierea penală nr. 287 din 26 mai 2009 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile (26 mai 2009-23 iunie 2009 inclusiv), în temeiul art. 148 lit.b și f pr.pen. pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită prev.de art. 26.pen. rap.la art. 254.pen. coroborat cu art.7 alin.1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 pen. complicitate la infracțiunea de șantaj prev.de art. 26.pen. rap.la art. 131din Legea nr.78/2000 coroborat cu art. 194.pen. cu aplic.art. 41 alin.2 pen. participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prev.de art.8 alin.1,2 din Legea nr. 241/2005 rap.la art. 31 alin.2 pen. cu aplic.art. 41 alin.2 pen. participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prev.de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap.la art. 31 alin.2 pen. cu aplic.art. 41 alin.2 pen. și de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art. 323.pen. rap.la art. 17 lit.b din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut, în esență, faptul că inculpatul s-a asociat în cursul anului 2008 cu ceilalți coinculpați în vederea săvârșirii de infracțiuni. Inculpatul a obținut facturi fiscale în care s-au consemnat activități fictive pentru a le pune la dispoziția administratorilor de firme care erau constrânși să le introducă în evidența contabilă și să solicite rambursări ilegale de TVA. De banii astfel obținuți a beneficiat și inculpatul.

Tribunalul a constatat că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care acest inculpat a fost arestat preventiv se situează sub limita de 18 ani închisoare prevăzută de art. 1602alin.1 pr.pen. nu există date că acesta ar încerca să comită alte infracțiuni, însă există temerea că lăsat fiind în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, din procesul verbal de redare a convorbirilor ambientale avute cu inculpatul din 23 mai 2007 rezultând intenția de a determina alte părți să dea declarații neconforme cu starea reală de fapt și de a zădărnici astfel, dar și în alte modalități, aflarea adevărului (ex.: acesta a arătat următoarele: " n-are ce vorbi că mă duc io acum la el" - 286 dosar urmărire penală, vol.II; "îs de acord, tre să tomnim înapoi lucrurile, da dacă se împut lucrurile. ne apărăm fiecare" - 292 același dosar și volum). De altfel, acesta a fost arestat și în temeiul art. 148 lit.b pr.pen. (nu doar în baza art. 148 lit.f pr.pen.).

Chiar dacă ar fi fost îndeplinite în mod cumulativ toate cerințele prev.de art. 1602alin.1,2 pr.pen. cererea inculpatului nu putea fi admisă. Liberarea provizorie sub control judiciar nu este obligatorie nici într-o atare ipoteză, ea este facultativă, iar, în speță, raportat la gravitatea faptelor pe care se presupune că le-a comis inculpatul (dată de modalitatea în care se prezumă că a acționat, de calitatea sa de angajat la administrația financiară care presupune o conduită ireproșabilă în ceea ce privește respectarea disciplinei financiare, de urmarea produsă - a provocat o stare tensionată în mediul de afaceri din B M și una de neîncredere în organele de control financiar) cererea sa este neîntemeiată.

Apărările formulate de acesta nu pot fi primite (a arătat că este nevinovat), în încheierea de arestare aceste aspecte fiind cenzurate, arătându-se că, în cauză, există indicii în sensul că a comis faptele pentru care este cercetat și pentru care s-a luat față de inculpat această măsură. Într-adevăr probele administrate până în prezent în cauză (declarațiile denunțătorilor, procesul verbal de redare a convorbirilor ambientale) îndrituiesc instanța să aprecieze că, în speță, există indicii în sensul celor prev.de art. 143.pr.pen. care să justifice presupunerea că inculpatul a comis faptele pentru care a fost arestat preventiv. Legiuitorul nu pretinde existența unor probe certe de vinovăție, ci doar a unor indicii în sensul comiterii unor fapte penale.

Nici apărările referitoare la încadrarea juridică dată faptelor sale nu pot fi primite, în această fază a procesului penal neconstituind atributul instanței, ci al organelor de cercetare penală.

Pentru toate aceste motive tribunalul a respins cererea inculpatului.

În baza art. 192 alin.2 pr.pen. acesta a fost obligat la plata către stat a sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a formulat, în termen legal, recurs, inculpatul, criticând-o ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, inculpatul a învederat instanței că în cauză nu există probe că lăsat în libertate acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

S-a mai arătat faptul că inculpatul nu a participat la activitatea infracțională a coinculpaților și nu prezintă pericol public lăsarea sa în libertate, iar toată probațiunea se bazează pe declarațiile inculpatului și pe înregistrările ambientale efectuate de acesta.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrările dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

Din probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală ( declarațiile denunțătorilor și, declarația inculpatului -, care confirmă înțelegerea dintre inculpați, precum și solicitarea inculpatului - de a găsi firme dispuse să accepte introducerea în evidența contabilă de facturi fictive și solicitarea rambursării de, documentele justificative ale operațiunilor efectuate de către inculpați în vederea rambursărilor ilegale de, înscrisurile ridicate cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului - pe care erau notate sumele de bani de la societățile comerciale și Com, facturile emise de și o banderolă de împachetare a teancurilor de bancnote ce poartă ștampila Băncii și data de 28.10.2008) rezultă existența indiciilor temeinice așa cum sunt acestea definite de art 68 ind.1 din C.P.P. care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.

Astfel, inculpatul este cercetat în dosarul nr.46/P/2009 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj sub aspectul comiterii complicității la infracțiunea de luare de mită în formă continuată prev. de art.26 pen. raportat la art.254 pen. coroborat cu art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. complicității la infracțiunea de șantaj în formă continuată prev. de art.26 pen. raportat la art.131din Legea nr.78/2000 coroborat cu art.194 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prev. de art.8 alin.1 și 2 din Legea nr.241/2005 raportat la art.31 alin.2 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prev. de art.43 din Legea nr.82/1991 raportat la art.31 alin.2 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art.323 pen. raportat la art.17 lit.b din Legea nr.78/2000, toate cu aplicarea art.33 lit.a pen, constând în aceea că în cursul anului 2008 în calitate de șef Administrație adjunct Inspecție Fiscală Contribuabili Mijlocii s-ar fi asociat cu coinculpații - - inspector în cadrul M - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, - inspector principal în cadrul Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mici B M și cu numitul - director adjunct la. M - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mici, în vederea comiterii de infracțiuni de corupție și asimilate infracțiunilor de corupție și a infracțiunii prev. de art.8 al.1 și 2 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, fiind îndeplinite cerințele art.143

C.P.P.

Mai mult decât atât, din înregistrările ambientale ale convorbirilor purtate de părțile vătămate și reiese înțelegerea existentă între inculpatul și ceilalți coinculpați în privința modului în care ar urma să acționeze pentru ascunderea adevărului în sensul indicării ca vinovat a numitului, care este decedat. . dintre coinculpatul și părțile vătămate în care primul le spune că a vorbit cu inculpatul - și că vor restitui banii primiți din rambursările de demonstrează aceeași intenție a inculpaților de a ascunde activitatea infracțională.

De asemenea, convorbirea ambientală dintre inculpatul - și inculpatul din data de 23 mai 2009 în care se discută despre societățile comerciale care ar fi implicate în circuitul infracțional, temerea exprimată de inculpatul că va vorbi cel de la firma, asigurarea dată de inculpatul că acela a dat foc demult la tot și că nu i se vor găsi documente, încrederea ca va scăpa de răspunderea penală pe care inculpatul încearcă să o insufle inculpatului spunându-i că șantajul și luarea de mită sunt foarte greu de dovedit, fiind necesară surprinderea în flagrant, fără de care faptele nu pot fi dovedite, toate acestea demonstrează înțelegerea frauduloasă dintre inculpați pentru ascunderea adevărului, distrugerea de probe, adoptarea unei tactici comune pentru a duce organele de anchetă pe o pistă greșită.

Curtea a dezvoltat 4 motive acceptabile pentru a refuza eliberarea în cursul procedurilor judiciare, respectiv riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, inexistent în cauză deoarece dacă inculpații s-ar sustrage de la judecată ar fi automat rearestați potrivit normelor legale ce reglementează obligarea de a nu părăsi țara, riscul ca, în cazul eliberării, să împiedice desfășurarea procesului penal sau să comită alte infracțiuni.

Raportat la cele de mai sus, în acord cu jurisprudența CEDO și cu prevederile art.160 ind.2 C.P.P. curtea apreciază că, în speță, se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului existând probe că acesta, lăsat în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, aceasta cu atât mai mult cu cât faza de urmărire penală nu este încă finalizată, inculpatul fiind arestat preventiv din data de 26.05.2009.

Curtea constată, de asemenea că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală sub toate aspectele, în mod corect fiind înlăturate ca premature discuțiile referitoare la încadrarea juridică a faptelor ce se presupune că au fost comise.

Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat.

Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, aflat in Arestul IPJ M, împotriva încheierii penale nr. 317 din 12 iunie 2009 Tribunalului Maramureș.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2009.

PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER

- - - - - - - -

Red./Dact.

2 ex./13.07.2009

Președinte:Luminița Hanzer
Judecători:Luminița Hanzer, Claudia Ilieș Monica Rodina

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 437/2009. Curtea de Apel Cluj