Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 452/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 452
Ședința publică de la 03 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 2: Scripcariu Gabriela
JUDECĂTOR 3: Dumitrescu Daniela
Grefier - - -
Ministerul Public - DIICOT - Serviciul Teritorial Iași - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr. nr. 34 din data de 26.06.2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr- prin care a fost respinsă cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Grefierul de ședință învederează instanței că nu s-a putut proceda la atașarea pentru termenul de judecată de astăzi a dosarului de urmărire penală întrucât a fost înaintat la Tribunalul Iași împreună cu cererea organelor de urmărire penală privind prelungirea măsurii de arest preventiv, cerere care a avut termen de judecată la data de 02.07.2009.
Av. pentru inculpatul recurent solicită acordarea unui termen de judecată pentru a se atașa la prezenta cauză dosarul de urmărire penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că a vorbit cu apărătorul ales al inculpatului - av. - și acesta nu se poate prezenta la termenul de azi, astfel încât, față și de lipsa dosarului de urmărire penală, urmează a se dispune amânarea cauzei.
Curtea aduce la cunoștința inculpatului recurent că se află în fața instanței de judecată urmare a recursului promovat împotriva încheierii Tribunalului Iași prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar pe care a formulat- În ipoteza în care este de acord să i se acorde asistență juridică de către apărătorul desemnat din oficiu, având în vedere că apărătorul său ales nu a depus la dosarul cauzei de față împuternicire avocațială, se poate acorda cuvântul în susținerea recursului, urmând ca în termenul de pronunțare să se atașeze dosarul de urmărire penală.
Inculpatul recurent învederează instanței că este de acord cu apărătorul ce i-a fost desemnat din oficiu și nu are de formulat alte cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că a adus la cunoștința acestuia dispozițiile art. 160 ind. 2 Cod procedură penală, raportat, cel puțin la una dintre infracțiunile reținute în sarcina lui. Având în vedere că acestuia i se impută săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 5 Cod penal, deși a luat cunoștință de discuțiile care au avut loc la instanța de fond în sensul că nu interesează cuantumul prejudiciului la acest moment, urmează a se aprecia cu privire la recursul de față.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 5 Cod penal, în mod corect prima instanță a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, motiv pentru care solicită respingerea recursului promovat de acesta.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că "a fost trecut un prejudiciu de 17 miliarde de lei pentru ca să nu se poată folosi de Cod, deși nu există dovezi pentru această sumă, și se putea trece chiar și 20 sau 30 de miliarde. Apărătorii au solicitat să se împartă suma la fiecare inculpat, să se vadă ce are fiecare. Consideră că prin arestarea sa i-a fost distrusă viața și copii. Solicită admiterea recursului și judecarea lui în stare de libertate.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință nr. 34 din 26 iun ie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iașia fost respinsă cererea formulată de inculpatul zis "" fiul lui, născut la data de 6.11.1971 în comuna, județul V, cu domiciliul în comuna, județul I, CNP -, în prezent aflat în Arestul I privind liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 18/U din 26.02.2009 emis de Tribunalul Iași.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală cererea de liberare provizorie poate fi respinsă, printre altele, fie dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege,fie dacă este neîntemeiată.
În primul rând, potrivit art. 1602alin. 1 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce depășește 18 ani. Cât privește această primă condiție, tribunalul a reținut că - raportat strict la încadrarea juridică dată faptelor pentru care inculpatul este cercetat de către procuror - cererea de liberare provizorie nu poate fi admisă, întrucât două dintre infracțiunile pentru care acesta este cercetat (așa cum rezultă din ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale), respectiv cele de "înșelăciune" în formă continuată prev. și ped. de art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (în principal) și "constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea acestuia" prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 sunt sancționate de legea penală cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 10 și 20 de ani ( în cazul primei infracțiuni) și între 5 și 20 de ani (în cazul celei de-a doua infracțiuni, cu precizarea că în cazul acesteia, pedeapsa aplicată nu va putea depăși limita de pedeapsă a celei mai grave dintre infracțiuni), fiind deci depășită limita de 18 ani închisoare prevăzută de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală.
Tribunalul a reținut că, în cursul urmăririi penale, stabilirea încadrărilor juridice a faptelor este apanajul exclusiv al organelor de urmărire penală. Până la acest moment al urmăririi nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor imputate acestui inculpat. Este posibil ca inculpatului să i se impute participarea doar la cauzarea unei părți din prejudiciul reținut, care se ridică estimativ la suma de 17 miliarde lei, caz în care este posibil ca încadrarea juridică sus-menționată să fie schimbată, însă la acest moment, cadrul procesual este delimitat de organul de urmărire penală, urmărirea penală fiind începută și acțiunea penală fiind pusă în mișcare în ce-l privește pe inculpatul, pentru infracțiunile sus-menționate, ale căror limite sancționatorii exclud acordarea beneficiului liberării provizorii.
Nerespectarea acestei condiții prevăzute de art. 160 ind. 2 alin. 1 Cod procedură penală face ca cererea de liberare provizorie sub control judiciar să nu poată fi admisă, nefiind, deci întrunite condițiile prevăzute de lege.
În al doilea rând, potrivit art. 1602alin. 2 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care existădatedin care rezultă că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Noțiunea de "date" implică existența în mijloacele de probă administrate a unor elemente din care să reiasă că inculpatul ar fi încercat ori "vaîncerca" (așa cum limitat și suficient pretinde textul de lege) să zădărnicească aflarea adevărului în modalitățile avute în vedere de Codul d e procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul a constatat că, în speță, faptele imputate inculpatului au un caracterul transjudețean, că există legături foarte apropiate între unii inculpați/învinuiți, și date că se încearcă influențarea declarațiilor unora dintre aceștia (a inculpatului ), că inculpatul a avut un rol central, de lider în organizarea grupului infracțional și că a dobândit mare parte din foloasele materiale, că a adoptat o poziție de forța în raport de autoritățile judiciare, opunându-se desfășurării normale a activității judiciare ( inculpatul, zis "" incitând la nesupunere și acte de violență fizică și verbală la descinderile operate de DIICOT la declanșarea cercetărilor, așa cum s-a reținut în ultima încheiere de prelungire a arestării preventive), toate acestea conducând la concluzia că dacă ar fi lăsat în libertate, inculpatul ar putea încerca să intervină în procedurile judiciare aflate în curs, în sensul negativ al alterării probelor.
Toate acestea impun luarea tuturor măsurilor ca cercetările, în continuare, să se desfășoare cu celeritate și să nu existe premise care să poată face ca aceste cercetări să fie afectate/influențate în nici un mod.
În al treilea rând, cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată pentru că lăsarea în libertate a acestuia - chiar și sub control judiciar - prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul a constatat că indiciile ce au stat la baza luării măsurii subzistă și ele au corespondent, pe deplin, în materialul probator administrat până în prezent, ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi participat la comiterea faptelor imputate.
În condițiile neinvocării intervenirii unor elemente noi, criticile generice ale inculpatului privitoare la diminuarea ori dispariția pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea sa în libertate, prin trecerea unei perioade mai mari de la data arestării lui, nu pot fi primite, nefiind întemeiate.
Mijloacele de probă administrate în cauză relevă o deosebită amploare a activităților infracționale pretins săvârșite, cauzarea unor prejudicii foarte mari, faptul că persoanele angrenate în acestea aveau legături strânse între ele și o planificare minuțioasă, pe o perioadă mai lungă de timp, toate dublate de o anumită ingeniozitate în derularea faptelor imputate, ceea ce îndreptățește instanța să aprecieze că mijloacele de probă din cauză se constituie în date din care rezultă necesitatea de a fi menținută, față de inculpat, măsura arestării preventive în scopul prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, acela al asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale, cât și acela de a-i împiedica să se sustragă urmăririi penale.
Nici o circumstanță personală sau reală nu pledează, în acest moment procesual, pentru punerea în libertate a inculpatului, prin liberarea sa provizorie sub control judiciar ori altfel. Astfel, subzistă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea sa in libertate, pericol ce rezultă din analiza coroborată a următoarelor elemente extrase din mijloacele de probă menționate: modalitatea concretă în care se presupune că s-ar fi săvârșit faptele imputate, mijloacele folosite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste fapte, atitudinea procesuală necorespunzătoare adoptată de inculpat, recrudescența acestui gen de fapte și impactul negativ indus în comunitatea locală și nu numai, persistența infracțională a inculpatului reliefată de numărul mare de acte materiale imputate, presupus a fi comise de acesta.
Circumstanțele personale ale inculpatului nu justifică, prin ele însele, admiterea cererii formulate și nu trebuie privite izolat și unilateral, ci trebuie analizate și prin raportare la toate circumstanțele reale.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, constatând că cererea de liberare sub control judiciar nu întrunește condițiile prevăzute de lege pentru admiterea acesteia, tribunalul a respins cererea formulată de inculpatul.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recurs inculpatul pentru motive de netemeinicie, susținând că, din perspectiva dispozițiilor art. 139 Cod procedură penală s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive în condițiile în care lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, neexistând riscul de a influența desfășurarea urmăririi penale ori a se sustrage cercetărilor.
Verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele conform prevederilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Dispozițiile art. 1602alin. 1 Cod procedură penală prevăd posibilitatea liberării provizorii în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În mod corect instanța de fond a reținut că această condiție nu este îndeplinită raportat la textul incriminator.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, spălare de bani prev. de art. 23 lit. a,b din Legea nr. 656/2002 și inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Două dintre infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul -înșelăciune și constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea acestuia sunt5 sancționate de legea penală cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 10 și 20 de ani respectiv, 5 și 20 de ani (cu precizarea că în cazul acesteia, pedeapsa aplicată nu va putea depăși limita de pedeapsă a celei mai grave dintre infracțiuni).
Cea de-a doua premisă care trebuie realizată cumulativ cu cea anterioară are în vedere comportamentul inculpatului după liberarea provizorie a acestuia.
În acest sens, dispozițiile art. 1602alin. 2 Cod procedură penală prevăd că liberarea provizorie nu se acordă în condițiile în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit/inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Chiar și în situația în care ar fi fost îndeplinită condiția limitei de pedeapsă prevăzută de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, coroborând mijloacele de probă prima instanță a reținut că există date care justifică temerea că prin activitatea inculpatului ar putea fi stânjenită buna desfășurare a procesului penal în condițiile în care inculpatul a avut un rol central, de lider în organizarea grupului infracțional, a adoptat o poziție de forță în raport cu autoritățile judiciare, opunându-se desfășurării normale a activității judiciare, incitând la nesupunere și acte de violență fizică și verbală la descinderile operate de DIICOT la declanșarea perchezițiilor, a încercat să influențeze declarațiile unora dintre inculpați/învinuiți (inculpatul ), date ce au condus în mod just, prima instanță la concluzia că, prin lăsarea sa în libertate chiar și sub condiția respectării anumitor obligații, inculpatul ar putea încerca să intervină în procedurile judiciare aflate în curs, în sensul alterării probelor.
Toate aceste aspecte justifică dispoziția primei instanțe în sensul neîndeplinirii condițiilor legale privind liberarea provizorie sub control judiciar și al respingerii cererii formulate astfel că, în conformitate cu prevederile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr. 34 din data de 26.06.2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 180 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 03.07.2009.
Pt. PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
aflat în
semnează președintele instanței
pt. Grefier
- -
aflat în
semnează grefier șef
Red.
Tehnored.
2 ex.
09.07.2009
Tribunalul Iași:
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 03.07.2009
CĂTRE
ARESTUL
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 452 din 03.07.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 06 1971), un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
Președinte, Grefier,
- - - -
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 03.07.2009
CĂTRE
TRIBUNALUL IAȘI
în interesul soluționării recursului penal formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr. 34 din data de 26.06.2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr- prin care a fost respinsă cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar, vă solicităm să ne înaintați dosarul de urmărire penală nr. /D/P/2009, necesar pentru soluționarea recursului ce formează obiectul cauzei penale de față
Totodată, vă precizăm că dosarul de urmărire penală solicitat a fost înaintat de Ministerul Public - DIICOT - Serviciul Teritorial Iași instanței dumneavoastră împreună cu cererea privind prelungirea măsurii de arest preventiv luată față de inculpații,
Președinte, Grefier,
- - - -
Tehnored.
2 ex.
03.07.2009
Președinte:Scriminți ElenaJudecători:Scriminți Elena, Scripcariu Gabriela, Dumitrescu Daniela
