Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 453/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.453/R/2008
Ședința publică din 2 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela judecător
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - Biroul Teritorial Satu Mare, împotriva încheierii penale nr.348 din 26 august 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar, potrivit prevederilor art.160/2 Cod procedură penală, privind pe inculpatul intimat, fiul lui și, născut la 17.09.1968, din Penitenciarul Satu Mare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărători aleși, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.45 emisă la 2.09.2008 de Baroul Argeș - Cabinet de Avocat și avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet de Avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cererii sau excepții prealabile curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Procurorul solicită admiterea recursului, casarea și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Se susține, în esență, că liberarea sub control judiciar este o măsură facultativă, iar prima instanță nu a avut în vedere natura și gravitatea faptei, împrejurările în care faptele s-au comis, urmările produse și relațiile sociale prejudiciate. Prima instanță a ignorat caracterul organizat al activității infracționale, legătura evidentă dintre prezenta cauză și dosarul complex aflat în curs de urmărire penală la structura centrală a Direcției Naționale Anticorupție în care sunt cercetate alte 40 de persoane, precum și împrejurarea că temeiurile de drept și fapt nu s-au modificat. Solicită a se avea în vedere atitudinea nesinceră a inculpatului atât în fața organelor de urmărire penală cât și a instanței de judecată. Mai arată că în cauze similare Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție au pronunțat hotărâri de respingere, apreciind gradul de pericol social care trebuie analizat în contextul luării în discuție a unor astfel de cereri.
Apărătorul inculpatului intimat avocat solicită respingerea recursului declarat de Direcția Națională Anticorupție ca nefondat, a se menține hotărârea instanței de fond ca legală și temeinică și bazată pe studiul obiectiv al pieselor de la dosarul cauzei.
Se apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, raportat la limitele de pedeapsă și la capetele de acuzare, pe de altă parte, inculpatul nu are antecedente penale, acesta a recunoscut în parte învinuirile ce i se aduc și au fost instituite de către instanță în sarcina acestuia obligații potrivit Codului d e procedură penală și este conștient de posibilitatea revocării liberării provizorii în cazul în care va acționa în detrimentul acestui beneficiu. Mai arată că autorul infracțiunii de trafic de influență este liber, neluându-se față de acesta nici o măsură restrictivă și că la structura centrală Direcția Națională Anticorupție nu există nici un act de cercetare care să-l vizeze pe inculpat. De asemenea se arată că inculpatul și-a cesionat părțile sociale de la SC Auto SRL, iar inculpatul se află în stare de arest preventiv de 3 luni. Solicită a se avea în vedere practica judiciară națională dar și cea europeană referitor la instituția prezumției de nevinovăție și Hotărârea nr.258/13.01.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, arătând că măsura arestării preventive constituie o excepție și se poate dispune doar în prezența unor probe certe aduse în sprijinul acuzelor.
Se susține că parchetul nu a prezentat nici o probă din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, că ar impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal sau că ar influența martori sau ar distruge mijloace de probă.
Apărătorul inculpatului avocat depune la dosar copia certificatului de înregistrare mențiuni eliberat la 28.08.2008 din care rezultă că inculpatul nu mai are calitate la SC Auto SRL.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică. Se susține că, inculpatul să află la limita încălcării drepturilor și libertăților individuale, autorul fiind liber iar complicii arestați, condiții în care s-a încălcat principiul egalității de tratament judiciar. Pe de altă parte, nu a fost dovedită legătura cu dosarul de la structura centrală a Direcției Naționale Anticorupție, în acel dosar fiind vorba de persoane diferite care nu au legătură cu inculpatul din prezenta cauză.
Inculpatul intimat, în ultimul său cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.348 din 26 august 2008, Tribunalul Satu Mare, n baza art.160 ind.8a alin.2 Cod procedură penală, a admis în principiu și în fond cererea formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 17.09.1968, în prezent deținut în Penitenciarul Satu Mare, pentru liberarea provizorie sub control judiciar.
În baza art.160 ind.8a alin.3 Cod procedură penală, a instituit în sarcina inculpatului respectarea următoarelor obligații:
- să comunice organului judiciar orice schimbare a locuinței;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să nu intre în legătură cu coinculpatul;
- să nu conducă nici un autovehicul;
- să nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la săvârșirea faptei;
- să nu părăsească țara, fără încuviințarea instanței;
În baza art.160 indice 10 Cod procedură penală, se învederează inculpatului consecințele nerespectării obligațiilor instituite.
A dispus punerea în libertate provizorie a inculpatului, la rămânerea definitivă a prezentei.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, nstanța de fond analizând condițiile de admisibilitate ale cererii de liberare provizorie sub control judiciar prevăzute de art.160 ind.2 alin.1 și 2 Cod procedură penală a constatat că, sub acest aspect formal, cererea formulată este admisibilă, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu depășește 18 ani, iar în ceea ce privește cea de a doua condiție prevăzută la alin.2, aceea referitoare la situația în care liberarea provizorie nu poate fi acordată, în sensul existenței datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau expert, instanța a constatat că și sub aspectul îndeplinirii acestei de a doua condiții, cererea este admisibilă.
Având în vedere faptul că, urmărirea penală este efectuată în totalitate finalizată fiind prin emiterea rechizitoriului, nu există date din care să rezulte faptul că, inculpatul ar putea să zădărnicească adevărul sau să influențeze părți din proces.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat.
Analizând astfel, cererea formulată sub aspectul temeiniciei sale instanța a admis-o, motivat de următoarele considerente:
Raportat la întreaga jurisprudență convențional Europeană care a statuat de a lungul timpului caracterul de excepție al măsurii arestării preventive și analizând acest beneficiu al liberării provizorii așa cum a fost el legiferat prin Legea nr. 356/2006, instanța a reținut în mod indubitabil tendința legiuitorului de a lărgi pe cât posibil paletele de acordare a liberării provizorii în ambele modalități, prin lărgirea controlului judiciar, pentru a-l transforma într-o garanție puternică a libertății, acest drept al inculpatului de a fi liberat sub control judiciar constituindu-se într-o garantare reală a libertății persoanei.
În acest context raportat și la natura infracțiunilor reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului, la persoana acestuia, infractor primar, la poziția pe care acesta a avut-o în fața instanței, de recunoaștere parțială a faptelor săvârșite, în declarația pe care acesta a dat-o, instanța a apreciat că punerea sa în libertate provizorie nu va aduce atingere îndeplinirii nici unui act procesual pe parcursul cercetării judecătorești.
În mod constant, apărarea a făcut trimitere la tratamentul penal în materia măsurilor preventive aplicat coinculpatului, căruia i se reține în sarcină săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în calitate de autor și, raportat la care, Direcția Națională Anticorupție nu a formulat propunere de arestare preventivă.
Plecând de la principiul egalității de tratament penal aplicat tuturor părților din proces, instanța a apreciat că și sub acest aspect cererea de liberare provizorie formulată este întemeiată, o eventuală colaborare a acestui coinculpat cu organele de urmărire penală, în scopul stabilirii stării de fapt și a aflării adevărului se poate constitui într-o circumstanță atenuantă prevăzută de legea penală, care poate fi luată în considerare de către instanță, la aplicarea și individualizarea judiciară a pedepsei.
În aplicarea art.160 ind.8a Cod procedură penală, instanța a stabilit în sarcina inculpatului obligațiile prevăzute în art.160 ind.2 alin.3 Cod procedură penală, învederându-i inculpatului dispozițiile procedurale referitoare la revocarea liberării.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs Direcția Națională Anticorupție - Biroul Teritorial Bihor solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul de a se dispune respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Direcția Națională Anticorupție susține, în esență, că liberarea sub control judiciar este o măsură facultativă, iar prima instanță nu a avut în vedere natura și gravitatea faptei, împrejurările în care faptele s-au comis, urmările produse și relațiile sociale prejudiciate. Astfel, prima instanță a ignorat caracterul organizat al activității infracționale, legătura evidentă dintre prezenta cauză și dosarul complex aflat în curs de urmărire penală la Direcția Națională Anticorupție B, precum și împrejurarea că temeiurile de drept și fapt nu s-au modificat. De asemenea, se arată în recursul declarat de Direcția Națională Anticorupție că instanța de fond nu a interzis inculpatului să ia legătura cu beneficiarii permiselor de conducere obținute prin fraudă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art.385/6 alin.2 și art.385/14 Cod procedură penală combinat cu art.160/2 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este netemeinică, iar recursul formulat de Direcția Națională Anticorupție - Biroul Teitorial SMe ste fondat și, în consecință, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit.a Cod procedură penală va fi admis, se va casa și modifica hotărârea atacată în sensul că se va respinge cererea de liberare sub control judiciar.
Criticile formulate de Direcției Naționale Anticorupție sunt întemeiate.
Potrivit dreptului intern, reprezentat de art.160/2 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, astfel cum a fost modificat și completat succesiv prin Legea nr.278/2006 și OUG nr.60/2006, condițiile de fond ale liberării provizorii sub control judiciar sunt următoarele:
a ) infracțiunea să fie săvârșită din culpă, iar atunci când infracțiunea este intenționată pedeapsa prevăzută de lege să nu fie mai M de 18 ani închisoare;
b ) liberarea nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Condițiile formale de admisibilitate sunt prevăzute de art.160/6 alin.2 Cod procedură penală și se referă la exigențele relative la cuprinsul cererii de liberare provizorie.
Convenția Europeană asupra Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului la care România este parte contractantă, statuează prin art.5 pct.3 că, orice persoană arestată sau deținută legal are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Potrivit dreptului intern, reprezentat de art.136 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, sub titlul - scopul și categoriile măsurilor preventive - se statuează astfel: în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detenție pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una din următoarele măsuri preventive:
a ) reținerea;
b ) obligarea de a nu părăsi localitatea;
c ) obligarea de a nu părăsi țara;
d ) arestarea preventivă ( alin.1 ).
Scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune ( alin.2 ).
Curtea Europeană a statuat în jurisprudența sa că simpla invocare de către instanțe a motivelor generale pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate ( cum sunt: necesitatea conservării probelor, împiedicarea exercitării de presiuni asupra martorilor sau victimei sau o posibilă înțelegere între inculpat și complicii săi ori pentru a proteja ordinea publică în cazul infracțiunilor cu puternic ecou în rândul comunității, necesitatea de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni sau de a împiedica fuga inculpatului ), nu are caracterul unor motive pertinente și suficiente ( cazul Jablonski c/a Polonia ), hotărârea din 21 decembrie 2000 ). Detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - indiferent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă ( cazul Wemhoff c/a Germania, hotărârea din 27 iunie 1968 ). rezonabilă a detenției preventive se apreciază in concreto, de la caz la caz, în funcție de circumstanțele proprii.
În speță, menținerea stării de detenție preventivă a inculpatului nu depășește limitele rezonabile ( inculpatul a fost reținut și arestat preventiv la 16.06.2008, respectiv 17.06.2008 ).
La data de 11.08.2008 Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea - Biroul SMa sesizat instanța de judecată competentă - Tribunalul Satu Mare - cu rechizitoriu ( dosar nr.1918/2008 - fila 3 și următoarele ).
În ceea ce privește, desfășurarea în continuare a procesului penal în fața instanței de judecată, Curtea urmează a analiza distinct condițiile de admisibilitate pe fond a acestei cereri, conform art.160/2 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală.
Astfel, relativ la infracțiunea săvârșită, Curtea constată că aceasta este una intenționată, iar potrivit calificării legale, și anume art.26 Cod penal raportat la art. 257 Cod penal raportat la art.1 lit.g și art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.290 alin.1 Cod penal raportat la art.17 lit.c din Lgea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ), pedepsele prevăzute de lege sunt sub limita de 18 ani închisoare ( alin.1 ).
Curtea concluzionează că sub această condiție cererea de liberare provizorie este admisibilă.
Referitor la condiția privind inexistența unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ( alin.2 teza I ), actele și lucrările de urmărire penală relevă că inculpatul nu are antecedente penale, iar în raport de faptele ce i se impută nu sunt motive verosimile de a crede că ar putea recurge la săvârșirea de noi fapte penale de același gen.
În consecință, Curtea concluzionează că, nu există date de natură a fi verificate de către instanță, care să ateste pericolul că inculpatul ar putea săvârși o nouă infracțiune și, drept urmare, Curtea nu are temeiuri de a crede că este necesară împiedicarea inculpatului de la a săvârși alte fapte penale.
Referitor la condiția privind existența unor date potrivit cărora inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, Curtea reține că astfel de date, de natură a fi verificate de către instanță au fost relevate de actele și lucrările de urmărire penală ( alin.2 teza a II-a ). aflării adevărului trebuie să se realizeze prin modalitățile descrise de legiuitor, ori din dosarul cauzei rezultă date în acest sens, respectiv lăsat în libertate inculpatul ar avea interes să influențeze pe martorul și pe ceilalți beneficiari ai permiselor de conducere obținute prin fraudă.
Curtea concluzionează, așadar, că ipoteza susținută de art.160/2 alin.2 teza a II-a din Codul d e procedură penală, pentru a respinge cererea de liberare provizorie are aplicațiune în această cauză.
Curtea reamintește că, potrivit art.136 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, scopul procesului penal și buna lui desfășurare, justificând luarea unor măsuri preventive, se pot atinge și prin intermediul liberării provizorii sub control judiciar sau pe cauțiune. Prin această dispoziție, legiuitorul a intenționat să asigure realizarea acelorași finalități prin măsuri diferite și anume: măsuri principale de restrângere a unor drepturi și libertăți, cum sunt cele prevăzute de art.136 alin.1 lit.a, b, c și d Cod procedură penală, măsuri alternative de restrângere a unor astfel de drepturi și libertăți, cum sunt liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie pe cauțiune, prev. de art.160/1 Cod procedură penală.
Opțiunea între cele două categorii de măsuri, aparține numai instanței, în raport de circumstanțele specifice ale cauzei. În acest sens, s-a pronunțat Curtea Europeană când a decis că pericolul pe care îl prezintă inculpatul și care i-ar atrage starea de detenție provizorie nu trebuie apreciat numai pe baza gravității mai Mas ancțiunilor penale și al celor civile care îl amenințau pe petiționar. În cauză mai intervin și alte circumstanțe: caracterul petiționarului, moralitatea sa, domiciliul, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia ( cauza Neumeister c/a Austriei, hotărârea din 27 iunie 1968 ).
Sub acest aspect instanța de control judiciar reține că, inculpatul este director la SC Auto SRL, ceea ce exclude, în principiu, relevarea unor atitudini periculoase sau violente. Măsura liberării sub control judiciar, curtea o apreciază ca nejustificată prin prisma impactului negativ asupra ordinii publice ca urmare a faptului că astfel de infracțiuni sunt de o gravitate sporită.
Pentru aceste considerente, curtea va admite ca întemeiat recursul declarat de Direcția Națională Anticorupție - Biroul Teritorial Satu Mare și va casa și modifica hotărârea primei instanței în sensul că va respinge cererea inculpatului de liberare sub control judiciar, conform prev. art.160/2 combinat cu art.160/6 alin.4 din Codul d e procedură penală și art.160/8a alin.6 teza II din Codul d e procedură penală.
În temeiul prevederilor art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - Biroul Teritorial Satu Mare împotriva încheierii penale nr.348 din 26 august 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o casează și modifică în sensul că:
Respinge cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 17.09.2008, deținut în Penitenciarul Satu Mare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 2.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.înch./-
În concept - 9.09.2008
Tehnored.înch.//2 ex./12.09.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
Din 16 septembrie 2008
Către,
DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - Serviciul Teritorial Oradea -
Alăturat prezentei vă comunicăm copia deciziei penale nr.453/R pronunțată de Curtea de APEL ORADEA la data de 2 septembrie 2008, privind pe inculpatul intimat, fiul lui și, născut la 17.09.2008, deținut în Penitenciarul Satu Mare.
Președinte, Grefier,
- -
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Soane Laura, Munteanu Traian
