Liberare provizorie sub control judiciar. Încheierea 462/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(2786/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE NR.462/
Ședința publică de la 20 decembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Duță Florică
JUDECĂTOR 2: Marin Cârcel
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 17 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/20.12.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul recurentului inculpat, arată că inculpatul are apărător ales și dorește a se acorda termen, pentru a fi asistat de acesta.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că față de termenele extrem de scurte prevăzute de codul d e procedură penală, apreciază că nu se poate acorda un termen.
Curtea, după deliberare, respinge cererea privind lipsa de apărare invocată de inculpat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 17 decembrie 2008, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Solicită a se admite recursul declarat de inculpat, a se casa încheierea din 17 decembrie 2008, urmând a se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpat.
Arată că Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art.160/2 pr.pen. în sensul că a considerat cererea ca fiind admisibilă în principiu, ulterior respingând cererea ca neîntemeiată, raportat de fapta comisă de inculpat și de funcția pe care acesta o exercita.
Menționează că instanța Tribunalului București nu a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului în sensul că acesta este tatăl unui copil de 11 ani, care este bolnav.
Consideră că în aprecierea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar trebuie avut în vedere pericolul pe care lăsarea inculpatului în libertate îl prezintă și nu pericolul pe care fapta comisă îl presupune, vis a vis de societate.
Apreciază că prin lăsarea în libertate a inculpatului nu se creează un pericol pentru ordinea publică, acesta având o atitudine de cooperare și colaborare cu organele de cercetare.
Totodată arată că apreciază că fiind îndeplinite cerințele legale ale art.160/1 alin.2 pr.pen. Tribunalul București respingând cererea formulată de inculpat, având în vedere numai anumite aspecte și nu în raport de toate circumstanțele producerii faptelor.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, solicită prin cererea formulată de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Arată că dispozițiile legale privind liberarea provizorie sub control judiciar trebuie coroborate cu dispozițiile prevăzute în materia luării măsurii arestării preventive, motiv pentru care consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Solicită a se avea în vedere funcția inculpatului, aceea de polițist în cadrul Secției 13 poliție, gravitatea faptei, luare de mită în vederea obținerii unei soluții favorabile, pentru martorul denunțător, într-un dosar penal, motive pentru care apreciază că lăsarea în libertate, a unei persoane, cercetată pentru o faptă de corupție, ar avea un impact negativ asupra opiniei publice.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este cercetat pentru trafic de influență și nu pentru luare de mită, cum a susținut reprezentantul Ministerului Public.
Arată că nu va mai săvârșii niciodată astfel de fapte și nu va impieta buna desfășurarea procesului penal, dat fiind că și-ar îngreuna situația.
Menționează că se va prezenta la toate solicitările instanței și precizează că nu a luat nici un ci numai a discutat despre aceștia.
Întrebat fiind, arată că a fugit fiindu-i frică și deoarece s-a panicat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față,constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bucureștia respins ca neîntemeiată cererea de liberarea provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, aflat în stare de arest preventiv în arestul DGPMB.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Tribunalul a apreciat că în cauză, deși sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, cererea este neîntemeiată față de gravitatea, natura și modalitatea concretă de comitere a faptei cercetate, de calitatea ce o avea inculpatul, respectiv lucrător de poliție, de atingerea adusă ordinii publice și stadiul în care se află procesul penal, nu se impune punerea în libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care critică încheierea pronunțată de Tribunalul București sub aspectul greșitei aprecieri a pericolului pentru ordinea publică pe care-l prezintă și faptul că nu au fost avute în vedere la aprecierea cererii circumstanțele personale ale inculpatului.
Curtea, luând spre examinare încheierea pronunțată de Tribunalul București sub aspectul motivelor de recurs invocate, constată că încheierea pronunțată este legală și temeinică și respectă în mod judicios dispozițiile art.160/2 al.2 Cod procedură penală.
Tribunalul precizează în considerentele încheierii faptul că deși formal sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar, fiind enumerate punctual care ar fi acestea cererea nu a putut fi admisă.
Și în opinia noastră suntem în fața unei infracțiuni cu consecințe grave și un impact social evident nu numai prin natura infracțiunii de trafic de influență dar și persoana inculpatului lucrător de poliție, care în condițiile admiterii unei astfel de cereri ar avea altfel de rezonanță socială.
Considerăm, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.160/2 Cod procedură penală pentru a putea fi admisă o astfel de cerere recursul este nefondat și se respinge ca atare în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul inculpatului împotriva încheierii de ședință din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- și-l obligă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu avocat avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./28.01.2009
Dact./30.01.2009/2 ex.
Președinte:Duță FloricăJudecători:Duță Florică, Marin Cârcel, Petre Popescu
