Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 464/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 464 /

Ședința publică din 24 aprilie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Marian Bratiș

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol este judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 311/PI/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de apărător din oficiu, avocat, din cadrul Baroului T

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și urmare a rejudecării admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, raportându-se la natura și gravitatea faptelor comise și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.

Inculpatul recurent în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului casarea încheierii și judecarea sa în stare de libertate, întrucât este arestat de 2 luni și ceva, nu există indicii de zădărnicire a aflării adevărului în cauză, nu s-a sustras cercetării, este căsătorie, are copii și nu are antecedente penale.

R A

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 311/PI din 16.04.2008 dată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 160^8aalin.6 C.P.P. rap.la art. 160².C.P.P. și art. 160⁴.C.P.P. s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul, pentru liberarea provizorie sub control judiciar.

În baza art. 192 alin.2 C.P.P. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărâ astfel, tribunalul a reținut că:

Prin cererea înregistrată sub nr- inculpatul a solicitat punerea în libertate provizorie sub control judiciar.

În motivarea cererii acesta a arătat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 160²alin.1 C.P.P.în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat este de 12,5 ani și că nu este recidivist și se angajează ca pe perioada liberării provizorii sub control judiciar să respecte obligațiile prevăzute de art. 160².

C.P.P.

Inculpatul a mai arătat, în cuprinsul cererii formulate prin apărătorul său și pe care și-a însușit-o în fața instanței, că va expune starea de fapt în fața instanței și că are cunoștință de prevederile art. 160¹⁰.C.P.P. privind revocarea liberării.

La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 91/P/2008 din analiza căruia tribunalul a reținut următoarele: prin ordonanța dată în dosar nr. 91/P/2008 la data de 22.02.2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. și ped.de art. 20 Cp rap.la art. 174,175 lit. i Cp.

La data de 22.01.2008, prin încheierea cu nr. 2/CC, dată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa dispus arestarea inculpatului pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 22.02.2008, instanța considerând că sunt întrunite condițiile cerute de art. 143 și 148 lit. f

C.P.P.

Ulterior, prin încheierea nr. 39/CC pronunțată în dosarul nr-, același tribunal a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pentru o perioadă de 30 zile.

Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, tribunalul a constatat că, sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este urmărit penal cel în cauză, raportate la prevederile art. 160².C.P.P. inculpatul poate beneficia de liberare provizorie sub control judiciare.

Astfel, s-a observat ca prin ordonanța mai sus arătată s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, infracțiune sancționată de lege (plecând de la prevederile art. 21 alin.2 Cp și văzând limitele instituite de art. 175 Cp) cu o pedeapsă maximă de 12 ani și 6 luni închisoare.

Însă, faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul este situată sub plafonul maxim de 18 ani nu este de natură a determina admiterea cererii de liberare sub control judiciar deoarece, pe de o parte, articolul 160²alin.1 din dispune C.P.P. că într-o atare situație inculpatul poate fi liberat provizoriu sub control judiciar, iar pe de altă parte, instanța are obligația de a verifica, așa cum rezultă din corpul alin.2 al art. 136 din C.P.P. adică scopul măsurii preventive luate împotriva inculpatului poate fi realizat și prin liberarea provizorie.

Ori, instanța a considerat că în prezenta cauză, scopul măsurii arestării preventive, prin raportare la natura și modul concret de comitere a faptelor pentru care inculpatul este în continuare cercetat, precum și față de motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu poate fi realizat, în acest moment, prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar. B desfășurare a procesului penal - unul din scopurile luării măsurilor preventive (așa cum reiese din conținutul aliniatului 1 al art. 136.C.P.P.), nu poate fi realizată prin lăsarea inculpatului în libertate și aceasta datorită modului de executare a întregii activități infracționale și a poziției procesuale a acestuia, precum și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul, pericol avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive și care subzistă și în prezent, lipsind probe care să-l înlăture.

Cu privire la susținerile apărătorului inculpatului, ce au avut ca punct de plecare concluziile raportului medico legal cu nr. 518/25.02.2008, de la filele 60-61 din dosarul de urmărire penală, referitoare la încadrarea juridică a faptelor pentru care este cercetat inculpatul, tribunalul a considerat că acestea nu pot fi primite deoarece în această procedură specială, de soluționare a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța nu poate pune în discuție și eventual schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care parchetul a pus în mișcare acțiunea penală.

Împotriva încheierii penale nr.311/PI din 16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data 23.04.2008 solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și urmare a rejudecării admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.

În motivarea recursului arată că nu se face vinovat de comiterea faptei, că probele administrate nu au fost în măsură să înlăture prezumția de nevinovăție de care se bucură, că nu are antecedente penale și doi copii minori în întreținere, că potrivit certificatului medico-legal al victimei se preconizează o altă încadrare juridică a faptei ceea ce ar diminua pericolul social al faptei.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că încheierea penală recurată este legală și temeinică, în consonanță cu ansamblul probator administrat și cu dispozițiile legale în materie.

În ce privește admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța de recurs apreciază că, pentru motivarea oferită de instanța de fond cererea este întemeiată conform art.160⁴al. 1 raportat la art. 160⁸al. 1.C.P.P.

Prin urmare, constatând că inculpatul "are vocație" de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, instanța urmează a analiza dacă cererea este întemeiată, având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care este cercetată și împrejurările concrete în care a fost comisă.

În deplină concordanță cu prevederile CEDO, dispozițiile art. 160⁴alin. 1 raportat la art. 160²alin. 1.C.P.P. prevăd posibilitatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Prin urmare, instanța de judecată este abilitată să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, să stabilească un just echilibru între interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general de a fi descoperite și sancționate faptele antisociale și persoanele responsabile de comiterea lor.

În acest sens, se reține că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală există indicii că inculpatul a comis fapta pentru care s-a început urmărirea penală împotriva sa. Prin urmare, este evident că lăsarea în libertate, în acest moment a inculpatului ar putea influența în mod negativ desfășurarea urmăririi penale, în condițiile în care aceasta nu este finalizată și urmează să se procedeze la audierea altor persoane și administrarea altor probe necesare aflării adevărului. Mai mult, pericolul social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului continuă să subziste și acesta derivă din natura infracțiunii cu privire la care există indicii că a fost comisă de inculpat, modalitatea de comitere a faptei.

În consecință, apreciind că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu este oportună în momentul de față din rațiuni ce țin de necesitatea asigurării desfășurării normale a urmăririi penale, strângerea probelor și stabilirea corectei încadrări juridice a faptei, în temeiul art. 385¹⁵, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 311/PI/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 40 lei către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 311/PI/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 40 lei către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 24.04.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. AN /05.05.2008

Tehnored. AA

Ex. 2/ 06.05.2008

Prima instanță: