Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 474/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 474
Ședința publică din data de 28.06.2009
PREȘEDINTE: Diaconu Gabriela
JUDECĂTORI: Diaconu Gabriela, Enescu Dan Andrei Cristina
: -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -, din cadrul - Biroul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 12 februarie 1986, în prezent aflat în Arestul P D, împotriva încheierii de ședință din data de 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza art. 160/8a al.6 s C.P.P.-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu, din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest.
Avocat pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat critică încheierea dată de Tribunalul Dâmbovița, întrucât din punctul său de vedere există o neconcordanță între motivarea hotărârii și dispozitiv.
Susține astfel, dat fiind faptul că potrivit art. 160/2 al.2 pentruC.P.P. admisibilitatea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar trebuiesc îndeplinite două condiții. Una care se referă la cuantumul pedepsei, respectiv aceea ca pedeapsa prevăzută de lege să nu depășească 18 ani, iar cea de a doua să nu existe date din care să rezulte că, prin lăsarea inculpatului în libertate acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților sau a martorilor.
În ceea ce privește prima condiție, susține că, din punctul său de vedere, în cauza de față aceasta nu este îndeplinită, însă motivarea recursului se întemeiază pe dispozițiile art. 385/9 pct.9 C.P.P. dat fiind faptul că deși instanța de fond în motivarea încheierii reține că prima condiție a art. 160/2 al.2 nu C.P.P. este îndeplinită, respinge cererea inculpatului ca neîntemeiată.
Față de această situație, solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița, întrucât instanța de fond în mod corect a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar întrucât are doi copii minori în întreținere, iar el este singurul întreținător al familiei sale.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 26.06.2009 Tribunalul Dâmbovița în baza art.1608.aalin.6 Cod procedură penală, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul, fiul lui și, născut la 12 februarie 1986 în G, județul D, domiciliat în comuna, sat Puțu cu, județul D, CNP -, aflat în Arestul
Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei urmând a fi avansat din fondurile
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.1602Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În speța dedusă judecății, inculpatul este cercetat penal, urmare a declinării competenței, de către Biroul Teritorial Dâmbovița din cadrul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea 678/2001, raportat la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Potrivit articolului de lege sus menționat, pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru o asemenea faptă este cuprinsă între 10 - 20 ani închisoare, ceea ce contravine dispozițiilor legale ce permit admiterea cererii de liberare provizorie sub acest aspect.
Ori, pentru admisibilitatea cererii de liberarea provizorie sub control judiciar, pe lângă condiția referitoare la conduita inculpatului, așa cum este ea prevăzută în art.1602alin.2 Cod procedură penală, se cere a fi îndeplinită cumulativ și condiția referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea pentru care se fac cercetări penale.
Îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art.1602Cod procedură penală nu conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, astfel încât, cu atât mai mult, nu poate fi admisă o atare cerere în cazul neîndeplinirii uneia dintre aceste condiții.
Această soluție este întărită și de disp. art.1411Cod penal conform cărora prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, iar raportat la aceasta este evident că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat nu poate fi admisă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul susținând prin avocatul din oficiu că recursul se întemeiază pe cazul de casare prevăzut pe art.385/9 pct.9 pr.penală, în sensul că există contradicție între dispozitivul încheierii atacate și considerentele acesteia, deoarece prima instanță respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune ca neîntemeiată, iar din motivarea hotărârii se înțelege că instanța a constatat inadmisibilitatea cererii față de faptul că pedeapsa pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat, este cuprinsă între 10 și 20 de ani închisoare, depășind limita de 18 ani prevăzută de art.160/2 alin.1 pr.penală.
În final, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Inculpatul recurent personal a solicitat să fie pus în libertate, invocând situația sa familială, faptul că era singurul întreținător al familiei sale compusă din soție și 2 copii mici.
Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr.59/D/P/2009 al DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița atașat, de susținerile recurentului inculpat, de dispozițiile legale incidente în materie - art.160/2 și urm. pr.penală, dar ținând seama și de prevederile art.385/6 alin. ultim pr.penală, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Atât în minuta întocmită după deliberare, cât și în dispozitivul încheierii atacate, prima instanță a menționat că " în baza art.160/8a alin.6 pr.penală, respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul ", fără a indica altceva.
Din considerentele încheierii, rezultă că judecătorul fondului și-a argumentat soluția de respingere a cererii pe neîndeplinirea condițiilor legale prevăzute de art.160/2 alin.1 pr.penală și anume că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, art.13 alin.1,2 și 3 din Legea nr.678/2001 rap. la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, este o infracțiune intenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce depășește 18 ani, limitele de pedeapsă pentru această formă agravată a infracțiunii de trafic de minori fiind cuprinse între 10 și 20 de ani închisoare.
Cum în articolul 160/8a neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege constituie temei al respingerii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea constată că nu există contradicție între dispozitivul încheierii și considerentele acesteia, nefiind incident cazul de casare prev. de art.385/9 pct.9 pr.penală.
În ce privește soluția pronunțată de prima instanță, de constatare că cererea de liberare provizorie nu îndeplinește o condiție esențială pentru admisibilitatea acesteia - pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului să nu depășească 18 ani închisoare, Curtea consideră că soluția este corectă.
Inculpatul a fost cercetat inițial de Parchetul de pe lângă Judecătoria pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă agravată, prev. de art.329 alin.1 și 3 penal, iar arestarea acestuia s-a dispus de către Judecătoria prin încheierea din 28 mai 2009, în temeiul art.148 lit.f pr.penală.
Cercetările penale au continuat, iar la data de 9 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria și-a declinat competența în favoarea DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița, constatând că în cauză ar putea exista indicii de săvârșire de către inculpat a infracțiunii de trafic de minori, prev. de art.13 din Legea nr.678/2001.
Prin Rezoluțiile din 11 iunie 2009 și respectiv 23 iunie 2009, DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovițaa început urmărirea penală împotriva inculpatului, pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de minori, prevăzute de art.13 alin.1,2 și 3 din Legea nr.678/2001 rap. la art.12 alin.2 lit.a din aceeași lege, constând în aceea că împreună cu soția sa, a recrutat, transportat și găzduit pe minorele și -, fiecare în vârstă de 14 ani, ambele minore fiind constrânse prin acte de violență fizică și verbală să practice prostituția în folosul inculpaților.
Totodată, prin încheierea din 23 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa dispus prelungirea pe o perioadă de 30 de zile a duratei arestării preventive a inculpatului.
Ca atare, având în vedere că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de minori, prev. de art.13 alin.1,2 și 3 din Legea nr.678/2001 rap. la artr.12 alin.2, lit.a din Legea nr.678/2001, pedepsite cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar la dosarul de urmărire penală se constată că există probe și indicii temeinice ce confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul și soția sa au săvârșit fapte de natura celor pentru care sunt cercetați, împotriva a două victime minore, Curtea constată că acesta nu poate beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art.160/2 alin.1 pr.penală, citată mai sus.
Așa fiind, prima instanță a constatat în mod corect că cererea nu este admisibilă, neîndeplinind această cerință legală și a respins-o în baza art.160/8a, alin.6 pr.penală.
Cum nici în recurs nu s-au evidențiat elemente noi, de natură a schimba situația reținută de prima instanță, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, în conformitate cu disp. art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 12 februarie 1986, în prezent aflat în Arestul P D, împotriva încheierii de ședință din data de 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțata În ședința publica din data de 28.06.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Diaconu Gabriela, Enescu Dan Andrei Cristina
- - - - - -
Grefier,
Fiind în CO, semnează
Grefier Secție Penală
Red. DG/MM
4ex/29.06.2009
f-- Tb.
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Diaconu GabrielaJudecători:Diaconu Gabriela, Enescu Dan Andrei Cristina
