Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 480/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 480
Ședința publică de la 27 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal declarat deinculpatul, fiul lui G si, nascut la 22.06.1983 - detinut in Arestul IPJ I, împotriva încheierii de ședință nr.44 din data de 21.07.2009 pronunțată de Tribunalul Iași in dosarul penal nr-, având ca obiect "liberare provizorie sub control judiciar",
La apelul nominal făcut in ședință publica, se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat, - apărător ales, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Interpelat, inculpatul recurent precizează că își menține recursul declarat si nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul in susținerea recursului.
Avocat având cuvântul, precizează că prin cererea formulată instanța a fost învestită să verifice dacă sunt îndeplinite cerințele legale de admisibilitate pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar și dacă o astfel de cerere este întemeiată. Apreciază apărarea că sunt îndeplinite toate elementele prevăzute de lege pentru formularea unei astfel de cereri, că inculpatul poate lăsat în libertate, că nu ar prezenta un pericol social, că la dosar nu există probe din care să rezulte că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, nu există date la dosar din care să rezulte că inculpatul ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului ori să influențeze vreun martor, inculpat sau alt participant. Cu ocazia percheziției domiciliare, informatice, audierilor de martori nu a rezultat nici un act de conotație penală care ar fi fost săvârșit de inculpat.
Apreciază că inculpatul poate fi lăsat în libertate cu precizarea că va răspunde la toate solicitările organelor de anchetă sau de judecată, că lăsarea în libertate nu-l poate încuraja să comită alte fapte, iar perioada de 110 zile de când se află în stare de detenție a fost moralizatoare și l-a marcat profund.
Nu se poate accepta ideea existenței in continuare a unei stări de pericol social pentru ordinea publică, raportat la natura faptelor, gravitatea acestora, sau la împrejurările in care au fost comise, in condițiile in care nu sunt indicii temeinice sau date relevante din care sa rezulte că, odată liberat provizoriu, inculpatul ar putea săvârși alte infracțiuni sau ar influența probatoriul.
Pericolul social pentru ordinea publica nu se prezumă, trebuie să rezulte din ansamblul datelor aflate la dosar, trebuie demonstrat.
Solicita a se avea in vedere că inculpatul are vârsta de 25 de ani, este la primul conflict cu legea penală, a rămas fără tată de la vârsta de 5 ani, este student in an terminal.
În concluzie, apreciind că sunt îndeplinite condițiile stabilite de lege și cererea de liberare sub control judiciar este întemeiată, avocat solicită instanței a constata că în mod netemeinic și nelegal prima instanță respins această cerere, și că se impune casarea hotărârii recurate, admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, întrucât, prima instanță în mod legal și temeinic a dispus respingerea cererii de liberare sub control judiciar constatând că această cerere deși admisibilă, este neîntemeiată, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de disp. art. 1602alin. 2 Cod procedură penală. Mai exact, din modalitatea și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit această faptă, respectiv, în cadrul unui grup criminal organizat, cu premeditare, pe o perioadă îndelungată de timp, prin folosirea unor mijloace tehnice deosebite, existând practic, pericolul real ca odată pus în libertate acesta să-și reia vechea activitate și să săvârșească noi fapte prevăzute de legea penală.
În replică, avocat susține că în ce-l privește pe inculpatul nu s-au constatat în acest dosar, sub nici un aspect faptele pentru care este cercetat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Declarând închise dezbaterile, instanța lasă cauza in pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință nr. 44 din 21.07.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalului Iași, în baza dispozițiilor art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul, fiul G și, născut la data de 22.06.1983 în mun. Râmnicu-V, jud. V, cu același domiciliu,-, --2,. A,. 1,. 9,. -, în prezent aflat în Arestul I, privind liberarea sa provizorie sub control judiciar.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea 50/10.04.2009 a Tribunalului Iași, definitiva, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, zis "", cercetat sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de: "complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos" prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 27 alin 1 și 2 din "Legea 365/2002 privind comerțul electronic" și "inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este grup infracțional organizat" prev. și ped. de art. 8 din "Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate", ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2. pen. și art. 33 lit. "a" Cod penal. pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 10.04.2009 până la data de 08.05.2009, inclusiv.
Potrivit 160 indice 1 Cod procedura penala în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul d e procedură penală a prevăzut regula că în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă cerințele legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune (art. 5 alin. 5. proc. pen.).
Tribunalul reține că liberarea provizorie presupune menținerea condițiilor arestării preventive, dar organul judiciar apreciază că liberarea este posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
În analiza cererii de liberare provizorie nu se poate proceda la o reanalizare a temeiurilor care au condus la luarea măsurii preventive ( a pericolului social concret pentru ordinea publica așa cum susține apărătorul inculpaților), întrucât cererea formulată nu se poate transforma într-o cale de atac deghizată, învestirea instanței limitându-se la cercetarea existenței unor date suficiente de natura a forma convingerea, în raport de datele reale ale faptei și personale ale făptuitorului, de noile împrejurări descoperite, că impunerea obligațiilor judiciare legale apare ca suficientă pentru atingerea scopurilor măsurii procesuale preventive.
Or, în aprecierea finalității măsurilor preventive și a liberării provizorii, datele cauzei reprezintă elemente indicative în aprecierea raportului dintre dreptul individual la libertate și dreptul social la protecție, inclusiv din perspectiva utilității procesuale a instituirii unui control judiciar asupra comportamentului inculpaților.
Prin încheierea de arestare preventiva a inculpatului s-a reținut că în cauza există date și indicii temeinice privind participarea activă a acestuia la activitatea de criminalitate informatica, date care subzistă și la acest moment, chiar dacă potrivit expertizei efectuate în sistemele informatice ridicate de la inculpat cu ocazia percheziției domiciliare nu s-au constatat elemente de natură a avea legătură cu cauza, acestea putând fi șterse cu ușurință de către inculpat după utilizarea datelor ce erau transmise inculpatului.
Simpla îndeplinire formală a condițiilor de acordare a liberării nu atrage automat și admiterea acesteia, aprecierea temeiniciei cererii trebuind raportată în primul rând la natura și gravitatea deosebită a faptelor pretins comise de inculpat, la numărul mare de persoane implicate, dar și al celor fraudate, precum și la caracterul de clandestinitate cu care se comit astfel de fapte.
Pe de alta parte, liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordata doar atunci când se apreciază că instituirea măsurilor de supraveghere este suficienta pentru protecția ordinii publice și un control riguros asupra conduite inculpatului atenuează sau înlătură periculozitatea acestuia.
Din acest punct de vedere în raport de specificitatea infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, instanța apreciază că instituirea obligațiilor impuse de dispozițiile art.160 indice 2 alin.3 Cod procedura penala, în aceasta faza procesuala, nu este de natura a garanta realizarea scopurilor prevăzute de art.136 alin.1 Cod procedura penala, referitoare la buna desfășurare a procesului penal. Posibilitatea de accesare a sistemului informatic de la orice unitate conectată la o rețea de transmisie de date lipsește de conținut impunerea obligației de prezentare la organele de poliție, în condițiile în care lipsa resurselor practice de supraveghere a traficului internet oferea inculpatului toate condițiile de a acționa în vederea ștergerii urmelor infracțiunii. Gradul de perfecționare a metodelor de ștergere a urmelor accesării neautorizate a conturilor de utilizatori (formatarea sistemelor de stocare, modificarea IP de contact), metodele de fraudare informatica utilizate de inculpat impun menținerea stării de arest preventiv, ca singura măsură ce asigură îndepărtarea temporară a acestuia din mediul social, pentru desfășurarea anchetei necesare identificării tuturor persoanelor implicate.
Susținerile inculpatului referitoare la lipsa antecedentelor penale și la atitudinea procesuală adoptată în fața organelor judiciare nu sunt de natură să determine o încetare a temeiurilor arestării inițiale și nici măcar o modificare a acestora.
De altfel, aceste aspecte existau și la momentul la care a fost luată măsura preventivă, astfel ca nu se poate susține că ele au intervenit ulterior și au determinat schimbarea sau încetarea temeiurilor arestării. Lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală nu sunt elemente de natură să justifice aprecierea că inculpatul nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică atâta timp cât probatoriul existent la dosar, cu referire specială la transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpat conturează, cu suficiență, o periculozitate sociala sporită a acestuia, ceea ce impune, cu necesitate, izolarea lui de restul membrilor societății pentru a înlătura astfel riscul săvârșirii și a altor fapte penale.
Împotriva încheierii indicate mai sus a declarat recurs inculpatul, arătând că nu se poate accepta ideea existenței în continuare a unei stări de pericol social pentru ordinea publică, raportat exclusiv la natura faptelor, la gravitatea acestora și la împrejurările în care au fost comise, în condițiile în care nu sunt indicii temeinice sau date relevante din care să rezulte că, odată liberat provizoriu, inculpatul ar săvârși alte infracțiuni sau ar influența probatoriul.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate, dar și sub toate aspectele, conform prevederilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea reține că recursul este nefondat.
Liberarea provizorie sub control judiciar presupune, prin ipoteză, menținerea temeiurilor arestării preventive, dar poate fi acordată atunci când organul judiciar apreciază că menținerea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
Dispozițiile art. 1602alin. 1 Cod procedură penală prevăd posibilitatea acordării liberării provizorii sub control judiciar în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Cea de-a doua condiție care trebuie realizată cumulativ cu cea anterioară are în vedere comportamentul inculpatului, în acest sens, dispozițiile art. 1602alin. 2 Cod procedură penală prevăd că liberarea provizorie nu se acordă în condițiile în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În speță inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de complicitate la "efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos", prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 27 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic și "inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea, sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este grup infracțional organizat", prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
Actele de urmărire penală efectuate relevă existența unor indicii temeinice care justifică bănuiala legitimă că inculpatul, în perioada septembrie 2007 - aprilie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a asigurat realizarea tranzacțiilor financiare frauduloase de către, -, -, trimițând datele necesare transferurilor bănești efectuate de către părțile vătămate către persoanele care ridicau acești bani. Din luna iulie 2008 efectuat activități similare pentru inculpații - și. Totodată, în perioada septembrie 2007 - aprilie 2009, făcut parte din grupul specializat în săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prin intermediul vânzărilor on-line prin intermediul site-ului www.ebay.com format din, -, -, iar începând din luna iulie 2008 până în aprilie 2009 făcut parte și din grupul inculpaților - și, asigurând pentru aceștia, împreună cu -, - și în schimbul unor comisioane procentuale, încasarea banilor în urma tranzacțiilor frauduloase.
Liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată doar atunci când se apreciază că instituirea măsurilor de supraveghere este suficientă pentru protecția ordinii publice și un control riguros asupra conduitei inculpatului atenuează sau înlătură periculozitatea acestuia.
Din acest punct de vedere în raport de specificitatea infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, Curtea apreciază că instituirea obligațiilor impuse de dispozițiile art.160 indice 2 alin. 3 Cod procedură penală, în aceasta fază procesuală, nu este de natură a garanta realizarea scopurilor prevăzute de art.136 alin.1 Cod procedură penală, referitoare la buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care măsurile de supraveghere nu înlătură posibilitatea inculpatului de a accesa sistemul informatic de la orice unitate conectată la o rețea de transmisie de date și de a utiliza din nou metode de fraudare informatică.
În speță pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în liberate a inculpatului este actual și real rezultând din modalitățile concrete în care se presupune că inculpatul ar fi acționat alături de ceilalți inculpații prin acțiuni conjugate și care s-au completat reciproc (utilizarea unor softuri din ce în ce mai performante destinate capturării datelor de cont, realizării paginilor de phishing, unele din aceste programe fiind create chiar de unii inculpați), metodele folosite pentru a se ascunde/șterge urmele/identitatea informatică (folosirea unui număr mare de posturi telefonice prepay sau abonamente încheiate pe numele altor persoane care la anumite intervale de timp erau schimbate pentru a nu putea fi identificați, folosirea de posturi telefonice cu destinații unice, formatarea periodică a sistemelor informatice deținute, pentru a se înlătura posibilitatea găsirii de dovezi), natura relațiilor sociale lezate, urmările efectiv produse și care s-ar fi putut produce, caracterul transfrontalier al infracțiunilor imputate (Italia, Marea Britanie, Spania, Statele Unite ale Americii, etc.); prejudiciile totale pretins cauzate prin activitatea întregului grup infracțional cercetat în cauză; anvergura investigațiilor necesare identificării condițiilor de accesare neautorizată; impactul negativ puternic generat de comiterea unor astfel de fapte.
Cum datele cauzei relevă suficiente elemente din care rezultă că tehnicile de ascundere a urmelor lăsate în sistemele informatice pot fi folosite și în continuare în condițiile lăsării în liberate a inculpatului, chiar și sub control judiciar prin impunerea respectării anumitor obligații, pentru a șterge urmele infracțiunilor sau pentru a zădărnici urmărirea penală și chiar pentru a săvârși noi infracțiuni, în mod corect instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G si, născut la 22.06.1983, deținut în Arestul I împotriva încheierii de ședință nr. 44 din 21.07.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, încheiere pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul recurent la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - --- - -
---
Grefier,
Red./Tehnored.:
2 ex./07.08.2009
Jud. fond:
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Ancuța Gabriela Obreja Manolache
