Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 481/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 481/
Ședința publică din 07 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.284/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpațul-recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului. Precizează că în ceea ce privește considerentele avute în vedere de Tribunalul Timiș, respectiv că inculpatul ar putea influența procesul penal, nu se regăsesc printre temeiurile care au stat la baza arestării sale. Se mai arată că inculpatul nu a fost arestat în baza art. 148 lit. b sau e Cpp, el fiind arestat în temeiul art. 148 lit.f C.P.P. temei în carte trebuie să se circumscrie instanța când studiază cererea de liberare provizorie sub control judiciar. De asemenea, precizează că inculpatul și-a susținut de fiecare dată nevinovăția, iar strict poziția procesuală nu poate să justifice respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, acesta neavând antecedente penale, are o familie întemeiată, doi copii și până la momentul arestării a fost consilier la Consiliul Local al comunei Biled, iar lăsarea sa în libertate nu ar putea periclita buna desfășurare a procesului penal.
Procurorul solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate, avându-se în vedere complexitatea cauzei.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în libertate, arătând că i se aduc acuze vagi, neexistând probe în susținerea vinovăției sale.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 289/PI din 27.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în temeiul prevederilor art. 1608a,aliniat 6 din Codul d e Procedură Penală a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, născut la data de 09.03.1979, aflat în prezent în Arestul IPJ
În baza art. 192 al. 2 din Codul d e procedură penală a fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 23.04.2009 inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar arătând că a fost arestat și cercetat în dosarul nr. 25/D/P/2008 al DIICOT Biroul Teritorial Timiș iar potrivit art. 136 al. 2.C.P.P. scopul măsurilor preventive poate fi atins în cursul procesului penal și prin liberare provizorie sub control judiciar, conduita sa înainte de data arestării cât și pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză neimpunând privarea sa de libertate, măsura arestării preventive fiind o măsură cu caracter excepțional ce nu poate deveni o regulă în cursul procesului penal care să înlăture prezumția de nevinovăție a sa.
Totodata s-a mai arătat că in cazul sau nu se pune problema unui potențial pericol social concret, prezenta acestuia în societate în stare de libertate neputînd fi demonstrată că ar constitui amenintare la buna desfăsurare a relațiilor sociale, inculpatul a avut anterior o conduita buna, nu are antecedente penale, are o familia întemeiata si doi copii minori, este o persoana responsabila, îndeplinind pâna in momentul arestarii functia de consilier local al comunei Biled si s-a bucurat de o reala apreciere din partea membrilor coumnitatii. De asemenea, a mai arătat că scopul masurilor preventive poate fi atins in cursul procesului penal si prin liberarea provizorie sub control judiciar.Această măsură este prevăzută atât de Constituție, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precizând că menținerea lui în arest reprezintă o atingere adusă prezumției de nevinovăție, astfel încât, în condițiile în care starea de libertate reprezintă starea normală a unei persoane, se impune înlocuirea detenției preventive cu un control stabilit de către instanță, cu atât mai mult cu cât acesta nu mai poate influența în vreun fel mersul cercetărilor. Mai solicita a se avea in vedere si practica CEDO, respectiv ( Becciev M, Trzaska Poliniei, Letelleir Frantei, Belchev Bulgariei etc ), Curtea stabilind ca mentinerea unei persoane in stare de arest, doar pe baza gravitatii faptei de care este acuzata, nu este compatibila cu prevederile art. 5 paragraful 3 din Conventie, care impune ca autoritatile sa justifice masura prelungirii arestarii preventive si pe alte ratiuni concrete si de asemenea sa se ia in calcul si alte masuri preventive alternative arestarii.
În probațiune, prima instanță a dispus din oficiu atașarea dosarului nr. 25/D/P/2009 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Prin ordonanța nr.25/D/P/2008 din data de 18.02.2009 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, lipsire de libertate în mod ilegal, proxenetism, șantaj și complicitate la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art.189 alin.1,2 și 5.Cod Penal, art.329 alin.1 și 2.Cod Penal, art.194 alin.1 și Cod Penal art.26 raportat Cod Penal la art.182 alin.1 Cod Penal, constând în aceea că începând cu anul 2006 pus bazele constituirii unui grup infracțional organizat specializat în intimidarea persoanelor, recuperări de bani, șantaj, proxenetism și comiterea unor acte de violență la comandă.
De asemenea, organele de urmărire penală au reținut că începând cu anul 2005 inculpatul a înființat un club "3 ", administrat în aparență de alte persoane, iar din umbră a gestionat activitatea de prostituție desfășurată de membrii grupului pe care l-a format, obținând foloase materiale de pe urma practicării prostituției din local.
În sfârșit, s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 04/05.04.2008 a comandat altor membrii ai grupului infracțional să se înarmeze cu bâte și săbii pentru a exercita acte de violență și amenințare asupra părților vătămate și, ulterior el încurajând și asistând la exercitarea actelor de violență asupra celor două victime.
În același timp, organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpatului, asupra cererii Tribunalul Timiș pronunțând-se prin încheierea penală nr.20/CC/19.02.2009, în sensul admiterii ei și arestării preventive a inculpatului, fiind emis și mandatul de arestare preventivă nr. 6/18.02.2009 al Tribunalului Timiș.
Având a se pronunța asupra cererii de față, tribunalul a constatat că,sub aspectul limitelor de pedeapsăprevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este urmărit penal cel în cauză, raportate la prevederile art. 1602din Codul d e Procedură Penală, inculpatul poate beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar.
Astfel, s-a observat că prin ordonanța mai sus arătată s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup criminal organizat, prev. de art. 7 alin.1 din Lg. 39/2003, de proxenetism, prev. de art. 329 alin.1 și 2.Cod Penal, de lipsire de libertate în mod ilegal și șantaj, prev. de art. 189 alin. 1,2,5 și art. 194 alin.1.Cod Penal Deși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea perev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 depășește limita de 18 ani instituită de art. 160 ind. 2 din Codul d e Procedură Penală S-a reținut că, prin urmare, prin raportare la maximul special prevăzut de legea penală pentru infracțiunile în considerarea cărora acesta a fost constituit, maximul special al pedepsei închisorii nu este cel de 20 de ani ci mult sub limita de 18 ani (aceasta deoarce potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 39/2003, pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat), inculpatului fiindu-i, sub acest aspect, deschisă calea către liberarea provizorie sub control judiciar.
S-a mai reținut că faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul se situează sub limita maximă de 18 ani, nu este de natură a determina admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar deoarece, pe de o parte, articolul 1602aliniat 1 din Codul d e Procedură Penală dispune că într-o atare situație inculpatulpoatefi liberat provizoriu sub control judiciar iar, pe de altă parte, instanța are obligația de a verifica, așa cum rezultă din corpul alin. 2 al art. 136 din Codul d e Procedură Penală, dacă scopul măsurii preventive luate împotriva inculpatului poate fi realizat și prin liberarea provizorie.
În aceste condiții, prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a unuia dintre potențialii membri ai grupului infracțional, în acest moment, ar putea influența în mod negativ desfășurarea urmăririi penale, aceasta nefiind finalizată și presupunând audierea și a altor persoane. În același sens, s-a constatat că declarațiile inculpatului și ale celorlalți inculpați, date până în momentul de față, sunt contradictorii, prezentând neconcordanțe, astfel că lăsarea inculpatului în arest apare ca fiind o premisă necesară pentru a se asigura aflarea adevărului în cauză și buna desfășurare a procesului penal. S-a apreciat că contradictorialitatea acestor declarații lasă să se întrevadă posibilitatea existenței unui pericol de exercitare a unor presiuni asupra persoanelor ce urmează să fie audiate, existând posibilitatea ca inculpatul să încerce contactarea acestora, aspect incompatibil cu necesitatea asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale.
Tribunalul a considerat că în prezenta cauză, scopul măsurii arestării preventive, prin raportare la natura și modul concret de comitere a faptelor pentru care inculpatul este în continuare cercetat, precum și față de motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu poate fi realizat, în acest moment, prin punerea acestuia în libertatea provizorie sub control judiciar. De asemenea, s-a apreciat că buna desfășurare a procesului penal - unul din scopurile luării măsurilor preventive ( așa cum reiese din conținutul aliniatului 1 al art. 136 din Codul d e Procedură Penală), nu poate fi realizată prin lăsarea inculpatului în libertate și aceasta datorită modalităților concrete în care s-a desfășurat pretinsa activitate infracțională, poziției procesuale a inculpatului precum și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul, pericol avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive și care subzistă și în prezent, lipsind probe care să-l înlăture.
Pentru aceste considerente prezenta cerere a fost respinsă de către prima instanță ca neîntemeiată, iar în baza art. 192 aliniat 2 din Codul d e Procedură Penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva încheierii penale nr.284/PI din 27.04.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs, inculpatul recurent, în termenul prevăzut de lege, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 05.05.2009 sub nr-.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit cererea a fost respinsă, putând fi cercetat în stare de libertate având în vedere scopul măsurilor preventive,jurisprudența Curții Europene,lipsa antecedentelor penale,lipsa pericolului public.
A mai arătat inculpatul că din studierea tuturor convorbirilor telefonice aflate la dosar nu rezultă vinovăția acestuia în comiterea vreunei infracțiuni și că nu face parte din nici un grup organizat.
Din analiza incheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de petent este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Inculpatul este arestat și cercetat în dosarul nr. 25/D/P/2008 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism T pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni, proxenetism, lipsire de libertate în mod ilegal, șantaj, prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 329 alin. 1, 2.Cod Penal, art. 189 alin. 1, 2, 5.Cod Penal, art. 194 alin. 1.
Cod PenalPotrivit dispozițiilor art. 1602alin. 1.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, condiție pe care - așa cum în mod corect prima instanță a reținut - cererea formulată de inculpat o îndeplinește.
Potrivit dispozițiilor alin. 2 al aceluiași articol (160 ), liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, ori prin alte asemenea fapte.
Analiza detaliată a probelor existente la urmărirea penală, analiză pe care a efectuat-o prima instanță, a condus-o în mod corect pe aceasta la concluzia netemeiniciei cererii având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar.
Împrejurările concrete reținute la urmărirea penală, cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute în seama inculpatului, actele de violență reținute a fi exercitate în raport cu persoanele vătămate, violențele și amenințările asupra acestora pentru a nu formula denunțuri către organele judiciare, dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1602alin. 2.C.P.P. astfel că sentința penală este temeinică și legală.
În speță însă, pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului, nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să impună înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciară. Pericolul pentru ordinea publică fiind încă actual, impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și respingerea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiată.
Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale și a fost consilier local înainte de arestare, dar aceste aspecte nu sunt de natură să ducă la punerea în libertate a inculpatului, având în vedere infracțiunile grave pentru care este cercetat, precum și faptul că în această calitate, lipsa antecedentelor penale, comportamentul personal și profesional reprezintă condiții intrinseci pentru alegerea în această calitate de consilier local.
Criticile formulate de inculpat privind nevinovăția sa și apartenența la un grup infracțional sunt apărări pe fondul cauzei care pot fi analizate cu prilejul soluționării acțiunii penale.
De asemenea, instanța a avut în vedere și contribuția însemnată a inculpatului la întreaga activitate infracțională, raportat la faptele pentru care a fost trimis în judecată, precum și la activitatea celorlalți coinculpați.
In ceea ce privește practica Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.
Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza Brogan contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).
Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza Italiei). De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. recursul va fi respins ca nefondat, iar în temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpatul-recurent va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.289/PI/27.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul-recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. - 12.05.2009
Tehnored. 14.05.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Ion Dincă, Anca
