Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 481/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 481/R-MF
Ședința publică din 16 Iulie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G -, președinte instanță
Judecător: dr. - - -
Judecător: dr. -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror
dr.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.06.1967, în Rm.V, judetul V, cu domiciliul în,-, județul V, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr.60/F din data de 13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod proc.pen. se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-inculpat, asistat de avocat din oficiu, potrivit delegației emise de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că au fost sunați, de mai multe ori, apărătorii aleși ai recurentului-inculpat, însă nu au putut fi contactați, motiv pentru care s-a desemnat apărător din oficiu.
Potrivit art. 172 alin.7 Cod procedură penală, curtea permite apărătorului recurentului inculpat, să ia contact cu acesta, deoarece se află în stare de arest.
Recurentul-inculpat solicită amânarea cauzei pentru a fi reprezentat de apărător ales.
Reprezentanta parchetului, față de referatul efectuat de grefier, formulează concluzii de respingere a cererii privind amânarea cauzei.
Curtea, curtea, în raport de împrejurarea că, cei doi avocați aleși ai inculpatului au fost contactați telefonic, de mai multe ori, însă au avut telefoanele mobile închise, motiv pentru care s-a procedat la desemnarea unui apărător din oficiu care să-i asigure inculpatului asistența juridică de specialitate, respinge cererea de amânare.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentanta parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra acestuia.
Apărătorul recurentului-inculpat, av, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii nr.60/F din data de 13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Reprezentanta parchetului formulează concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat și de menținere ca legală și temeinică a încheierii recurate, criticile aduse acesteia fiind neîntemeiate, termenul rezonabil comentat în practica CEDO nefiind depășit, având în vedere complexitatea cauzei de față.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt în baza disp.art. 38513alin.3 Cod procedură penală, solicită judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA
Constată că, Tribunalul Vâlcea, prin încheierea nr.60/F din 13 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr-, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, pe care l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.
In motivarea încheierii, se reține, în esență, că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.194 alin.2 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.215 alin.1 și 3 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.23 alin.1 lit.a,b,c din Legea nr.656/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.26 Cod penal, rap. la art.9 lit.a din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, și art.7 din Legea nr.39/2003, toate în condițiile art.33 lit.a Cod penal.
Prima instanță consideră că deși sunt îndeplinite condițiile formale privind admisibilitatea cererii liberării provizorii sub control judiciar, aceasta nu este întemeiată, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, inclusiv faptul că acesta a mai suferit condamnări pentru infracțiuni de violență, natura infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, precum și pericolul social concret ridicate pe care-l prezintă persoana inculpatului pentru ordinea publică.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de recurs susținute oral, inculpatul consideră că aprecierea primei instanțe privind caracterul netemeinic al cererii pe care a formulat-o este eronată, deoarece persoana sa nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar situația sa familială deosebită justifică lăsarea sa în libertate.
Examinând încheierea supusă recursului, în raport cu motivele invocate, în conformitate cu dispozițiile art.385/6 Cod pr.penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță care a interpretat în mod corespunzător dispozițiile legale aplicabile în materie.
Potrivit reglementărilor cuprinse în art.160/2 alin.1 Cod pr.penală, instituția liberării provizorii nu se constituie într-un drept formal sau necondiționat al inculpatului arestat, ci urmează ca instanța de judecată să aprecieze în raport cu ansamblul probelor administrate până la momentul soluționării cererii, dacă inculpatul are vocația liberării provizorii sub control judiciar.
O astfel de apreciere include aspecte referitoare la circumstanțele personale ale inculpatului, și implică luarea în considerare a pericolului social concret pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică, în raport cu stadiul procesual al cauzei și cu celelalte elemente necesare determinării acestei categorii. Curtea reamintește că, instituția liberării provizorii sub control judiciar este reglementată de către legiuitor în Capitolul I, Titlul al IV-lea al Codului d e procedură penală, referitor la "Măsurile preventive și alte măsuri procesuale". Prin urmare, referirea pe care prima instanță o face șa pericolul pentru ordinea publică pe care-l poate prezenta persoana inculpatului, dacă va fi pus în libertate prin admiterea unei astfel de cereri, este pertinentă pentru că liberarea provizorie sub control judiciar nu poate fi disociată rigid de celelalte reglementări aplicabile în materia arestării preventive.
Astfel, în mod corect prima instanță a constatat că, dat fiind antecedentele penale pe care le prezintă inculpatul, natura infracțiunilor săvârșite de către acesta, împrejurările în care infracțiunile au fost săvârșite, petiționarul nu are vocația liberării provizorii sub control judiciar, în acest moment procesual și, prin urmare, cererea formulată este neîntemeiată.
Nu poate fi primită apărarea inculpatului, formulată prin apărătorul său, potrivit căreia analiza temeiniciei unei cereri de liberare provizorii sub control judiciar se rezumă la constatarea existenței sau nu a condițiilor formale prevăzute de dispozițiile art.160/2 Cod pr.penală. In acest sens, însăși legiuitorul se referă în mod distinct la obligația instanței de a aprecia asupra temeiniciei unei astfel de cereri, fapt ce impune analiza și luarea în considerație a ansamblului probator administrat până în prezent, din care să rezulte elemente de circumstanțiere personale ale inculpatului și dacă persoana acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică, în situația în care ar fi pus în libertate. In acest sens sunt dispozițiile art.160/8a alin.6 Cod pr.penală.
Având în vedere aceste argumente și în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
In baza dispozițiilor art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat și la onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 30.06.1967, în Râmnicu V, judetul V, cu domiciliul în,-, județul V, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr.60/F din data de 13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat să plătească 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariul datorat avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iulie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh. dr. dr.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
17 iulie 2009
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Mirela Sorina Popescu, Marius
