Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 487/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.487/
Ședința publică din data 15 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Maria Tacea
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul, în prezent reținut în Arestul G, împotriva încheierii de ședință din 09.09.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.301/09.2008, emisă de Baroul Galați -Cabinet individual de avocatură "".
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată; inculpatul, prin apărător, a formulat recurs în termen, nemotivat, împotriva încheierii de ședință din 09.09.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, prin care s-a dispus respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, după care;
Întrebat fiind, recurentul-inculpat arată că menține recursul formulat de apărătorul său.
Avocat nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, având cuvântul în susținerea recursului promovat, precizează că este cercetat în stare de arest preventiv pentru o faptă care nu exista sau care nu era incriminată la momentul arestării sale în sensul încadrării juridice și ca legislație, deși textul de lege era incriminat prin Legea 87/1994. Legea nr.241/2005 a apărut în luna iunie, intrând în vigoare în luna august, iar inculpatul și-a încheiat activitatea infracțională în luna martie 2005, deci cu trei luni înainte de apariția acestei legi.
Arată că la încadrarea juridică trebuia aplicată Legea 87/1994 și nu Legea 241/2005 în cazul căreia prejudiciul nu contează. Face referire la existența unei cauze pe rolul Tribunalului Galați - Secția de contencios privind o plângere formulată de SC alături de împotriva actului de control, care a fost finalizat în timpul urmăririi penale. Potrivit art.44 alin.3 privind chestiuni prealabile, astfel încât consideră că prejudiciul de 6 miliarde nu poate fi menținut.
În ceea ce privește prejudiciul reținut în sarcina inculpatului, menționează că prejudiciul penal este suma de bani ce trebuia plătită cu titlu de taxe și impozite - sumă totală de 10 miliarde ce va fi avut la soluționarea cauzei.
Restul sumei până la 29 miliarde reprezintă majorări și penalități ce privesc strict latura civilă.
Invocă că, la momentul la care instanța a admis în principiu, cererea de liberare provizorie, a avut în vedere dispozițiile art.1602alin.2 în care una dintre condiții o reprezintă aceea că nu există date sau indicii din care să rezulte că inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului prin influențarea martorilor, etc.
Insă în motivarea privind temeinicia, instanța de fond arată că inculpatul a urmărit să il amenințe pe.
Recurentul-inculpat, prin apărător, precizează că, condiția nu putea fi interpretată după admiterea în principiu.
Totodată, arată că este autorul infracțiunii de evaziune fiscală deoarece era administratorul firmei. Mențiunile care vizează faptul că el ar fi pus nu au relevanță în ceea ce privește evaziunea fiscală. În aceste condiții, este învinuit în dosar iar textul de lege se referă la faptul că inculpatul nu poate zădărnici aflarea adevărului prin influența un martor, expert, sau interpret iar nu a celeilalte părți.
Învederează că organul de urmărire penală nu a menționat în acest dosar despre faptul că inculpatul ar fi întocmit facturi și ar fi efectuat operațiuni bancare.
Inculpatul mergea la diverse persoane pe care le întreba dacă au marfă întrucât dorește să cumpere insă era cel care făcea facturile, se deplasa la bancă, scotea bani, efectua plăți, avea obligația de a ține contabilitatea, etc. în vreme ce inculpatul nu a semnat niciodată nicio factură. În cauză nu a fost cauzat niciun prejudiciu, nefiind cazul infracțiunii de înșelăciune.
Precizează că obiectul juridic special al infracțiunii de evaziune fiscală vizează relațiile sociale privind buna desfășurare a activităților comerciale în raport cu statul.
În cauză, partea vătămată este statul român. Nu există statul român ca persoană concretă, ci este abstract, o instituție. Față de dispozițiile art.148 lit.f, în cauză, pericolul social concret nu există deoarece partea vătămată este abstractă.
În aceste condiții, arată că nu există impediment care să împiedice admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie. Dosarul este unul de natură economică,
În ceea ce privește noțiunea de "administrator de fapt" face referire la definiția acesteia dată de procuror în Revista Dreptul din 1999, în sensul că, deși practic această noțiune nu există, o persoană angajată a unei societăți are obligația să țină contabilitatea în două elemente:
- are un contract de muncă în care se stipulează expres acest aspect, sau
- deși nu există un contract de muncă, este mandatat stipulându-se în mod expres această obligație.
În cauză nu există asemenea situație.
De asemenea, în cauză nu se poate vorbi despre sustragerea inculpatului deoarece acesta, la momentul arestării a fost citat la domiciliul din Popești - și s-a prezentat de bună-voie împreună cu avocatul său.
Solicită admiterea cererii de liberare provizorie având în vedere și faptul că, în situația în care se va admite acțiunea formulată în contencios, se va stabili lipsa sumelor de bani datorate statului român, iar potrivit art.44 alin.3 hotărârea civilă iși va produce efectele, funcționând autoritatea de lucru judecat, urmând a se constata că nu există temeiul arestării.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, în mod corect s-a apreciat că nu se impune în cauză admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Din actele dosarului se impune a se concluziona că activitatea infracțională a inculpatului s-a finalizat în luna octombrie a anului în care a intrat în vigoare legea nouă, astfel incât dacă s-ar face discuții asupra încadrării juridice corecte a faptei pentru care inculpatul este cercetat s-ar concluziona că încadrarea juridică a fost în mod corect stabilită.
Indiferent dacă în cauză sunt sau nu incidente dispozițiile acestei legi, în condițiile în care anterior legea incrimina activitatea infracțională desfășurată de inculpat într-o modalitate care permitea luarea în mod legal măsurii arestării preventive și în condițiile în care s-a făcut dovada cel puțin până la acest moment că în cauză a fost cauzat un prejudiciu de o valoare ce permite aprecierea gravității activității infracționale, se impune concluzia că măsura arestării preventive este în continuare întemeiată.
Dacă se pornește de la ideea că prejudiciul avut în vedere include în conținutul său și alte sume decât cele care reprezintă efectiv suma datorată de către societate, tot ar rămâne suma de 10 miliarde de lei, indicată de inculpat în susținerea motivelor de recurs, sumă care justifică discuțiile pe tema măsurii arestării sale preventive.
Interesele statului, ca entitate juridică, trebuie protejate în egală măsură cu în interesele unor persoane fizice iar valorile sociale lezate în prezenta cauză trebuie de asemenea protejate ca și în cazul altor infracțiuni.
Astfel, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului-recurent provoacă o stare de temere în rândul opiniei publice și prin simplul faptul că ar exista temerea că persoane ce comit infracțiuni sunt judecate în stare de libertate iar organele abilitate nu au capacitatea de a stopa acest tip de conduită infracțională.
Având în vedere particularitățile cauzei, împrejurarea că inculpatul a comis foarte multe acte materiale, fiind vorba de o infracțiune de durată, care a fost anterior concepută, nefiind vorba despre un comerciant care să deruleze afaceri cu propria sa societate, apreciază că a fost corect individualizat pericolul prezentat pentru ordinea publică prin lăsarea sa în libertate.
Avocat, având cuvântul în replică, invocă cazul celor 37 de persoane care au furat din SC produse provocând pagubă de 11 miliarde, fără a se dispune arestarea vreuneia dintre acestea.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din 09.09.2008, Tribunalul Galația respins ca nefondată cerere de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din 27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr-, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea infr. prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c și alin 2 și 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
Au fost reținute drept temeiuri ale arestării preventive, dispozițiile prev. de art. 136 Cod procedură penală, art.143 Cod procedură penală și art. 148 lit. a și f Cod procedură penală, în sensul că, pe de o parte, inculpatul a fugit și s- ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, iar pe de altă parte, sunt probe și indicii temeinice care atestă presupunerea că inculpatul a săvârșit o faptă sancționată de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă în concret pericol pentru ordinea publică.
Au fost avute în vedere în acest sens, procesele verbale de recunoaștere a inculpatului de către martori din planșe foto, documente fiscale depuse de reprezentanții societăților comerciale care au avut relații comerciale cu cele două societăți ale inculpatului, relațiile comunicate de la instituțiile bancare, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice precum și actele de control întocmite de Garda Financiară, declarațiile învinuiților și, declarațiile martorilor audiați până la acest moment procesual, documentele falsificate folosite de către inculpat și învinuiți, - în copie sau original;
S-a reținut că din coroborarea acestor mijloace de probă, rezultă presupunerea că atât inculpatul, cât și învinuitul înființau societățile comerciale ai căror administratori aveau această calitate doar în actele societății (fiind racolate din rândul persoanelor fără ocupație, fără posibilități materiale și care nu știau carte), întreaga activitate fiind desfășurată în fapt de către inculpat și învinuiți, aceștia deținând actele societății, întocmind facturi și efectuând operațiuni bancare, cauzând astfel un prejudiciu bugetului de stat, de aproximativ 900.000 de euro, prin neevidențierea sau evidențierea fictivă a unor operațiuni comerciale în evidențele contabile ale societății.
Potrivit disp. art.160 indice 2 în referire la art. 160 indice 8 Cod procedură penală, Tribunalul, verificând îndeplinirea condițiilor pentru admisibilitatea în principiu a cererii, a constatat că cererea este admisibilă în principiu, însă, pe fondul cauzei, aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul, prin apărătorul ales, a susținut că la încadrarea juridică a faptelor nu trebuie aplicată Legea nr.241/2005, care nu era în vigoare la acea dată, ci Legea nr.87/1994, și că în sarcina inculpatului nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și cauzarea unui prejudiciu bugetului de stat, deoarece adevăratul autor al acestei infracțiuni este - administratorul societății comerciale.
De asemenea, a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea să zădărnicească aflarea adevărului.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.1602alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În speță, în mod corect prima instanță a considerat că nu poate fi dispusă liberarea provizorie sub control judiciar, având în vedere perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul, numărul mare al actelor materiale, săvârșite în formă continuată, cuantumul mare al prejudiciului, cât și poziția procesuală a inculpatului, care inițial s-a ascuns, cu scopul de a se sustrage urmăririi penale iar pe parcursul cercetărilor a încercat să influențeze alte părți din dosar, pentru a nu da declarații defavorabile lui.
Aceste aspecte sunt de natură să formeze convingerea că dacă ar fi lăsat în libertate, inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului și să împiedice buna desfășurare a procesului penal, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele pentru liberarea provizorie sub control judiciar, prevăzute de art.1602alin.2 din Codul d e procedură penală.
Celelalte aspecte învederate prin motivele de recurs, care privesc nevinovăția inculpatului și greșita încadrare juridică a faptei vizează fondul cauzei și urmează a fi avute în vedere de procuror cu prilejul instrumentării urmăririi penale și de instanță, cu prilejul judecării fondului cauzei.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, raportat la art.1609alin.7 Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 06.01.1976 în localitatea P, județul V, CNP:-, domiciliat în comuna -,-, județul A, în comuna, județul G, în prezent reținut în Arestul G) împotriva încheierii de ședință din 09.09.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul-recurent la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /23.09.2008
Tehnored. -/2 ex./24.09.2008
Fond:
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Constantin Cârcotă, Maria Tacea
