Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 488/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 488/2009
Ședința publică de la 21 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Dana Ghițoaica
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 78/19.08.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat solicită, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod pr. pen. admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba, întrucât au fost nesocotite condițiile de formă, încheierea cuprinzând o cale de atac neprevăzută de lege.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând admiterea cererii de liberare provizorie, având în vedere dispozițiile art. 160/2 Cod pr. pen. art. 5 din CEDO și art. 20 din Constituția României.
Învederează instanței că încheierea atacată a fost motivată superficial și nu în concret de către judecătorul fondului, acesta neluând în considerare că prin liberarea provizorie sub control judiciar ar putea fi asigurată buna desfășurare a procesului penal, beneficiul acestei măsuri putându-se aplica inculpatului.
În susținere, depune la dosar decizia nr. 1730/12.05.2009, care confirmă că instanțele naționale au fost sancționate de CEDO, întrucât nu au analizat posibilitatea aplicării unor măsuri alternative, mai puțin drastice, la arestarea preventivă.
În urma analizării tuturor elementelor aflate la dosar și văzând deciziile CEDO, se poate observa că pentru prevenirea unor asemenea acte de violență se poate lua față de inculpat o măsură alternativă la arestarea preventivă, el putând beneficia de clemență din parte instanțelor. Și prin prisma dispozițiilor art. 160/2 Cod pr. pen. rezultă elemente credibile, reale, nu doar supoziții, că față de inculpat nu se cuvine a fi luată o măsură extremă.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul oferind suficiente garanții că se va supune obligațiilor impuse.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică.
Dispozițiile art. 160/2 Cod pr. pen. prevăd două norme imperative, facultatea de a aprecia punerea în libertate provizorie sub control judiciar revenind instanței. Condițiile prevăzute de acest articol nu sunt întrunite, existând date că inculpatul a încercat să influențeze unii martori din dosar.
În ce privește greșita reținere a termenului de recurs, arată că acesta este prevăzut de lege, judecătorul fondului din eroare reținând alt termen de recurs.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 78/19.08.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr- a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, aflat în Arestul IPJ
În baza art. 192 al. 2.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin Încheierea nr. 27/06 august 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și s-a dispus arestarea inculpatului pe o perioadă de 29 zile începând cu data de 06.08.2009 și până la 03.09.2009.
C în cauză a fost acuzat de comiterea infracțiunilor de tentativă de omor calificat prev. de art.20 pen. rap. la art.174, 175 lit. i pen. în dauna părții vătămate, vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 pen. cu aplicarea art.75 lit. a pen. în dauna părții vătămate, port ilegal de armă în public prev. art.1/1 pct.1 din Legea nr. 61/1991 rep. ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art.321 alin.1 pen. cu aplicarea art.75 lit. a pen. și instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă neurmată de executare prev. de art.29 pen. cu referire la art.260 alin.1 pen. totul cu aplicarea art.33 lit. a pen.
Concret s-a reținut că în data de 30/31.07.2009, în jurul orelor 02,00, în timp ce se aflau în fața localului "" din A-I, pe fondul unor discuții contradictorii, inculpatul, purtând fără drept în loc public o de baseball, i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu acest obiect în zona capului, cauzându-i leziuni grave ce necesită pentru vindecare 50-55 zile termen de îngrijiri medicale în caz de evoluție favorabilă, care i-ar fi putut pune viața în pericol și au impus internare medicală; după care i-a aplicat lovituri cu același obiect părții vătămate în zona picioarelor și a spatelui, iar după ce aceasta a căzut la pământ, i-a aplicat împreună cu ceilalți trei inculpați, mai multe lovituri cu picioarele peste corp, cauzându-i leziuni care necesită pentru vindecare 35-40 zile termen de îngrijiri medicale în caz de evoluție favorabilă. Cu aceeași ocazie, inculpații și i-au aplicat numitului, mai multe lovituri cu pumnii peste corp, iar inculpatul cu o de baseball în zona capului, cauzându-i leziuni corporale pentru care acesta din urmă nu a formulat plângere penală prealabilă, iar inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul numitului în zona feței, cauzându-i leziuni corporale pentru care acesta din urmă nu a formulat plângere penală prealabilă.
Prin actele de agresiune comise de către cei patru inculpați s-a tulburat liniștea publică și s-a adus atingere bunelor moravuri, producându-se un scandal în public.
Ulterior, la data de 31.07.2009, inculpații și i-au instigat pe martorii - și - să dea declarații de martor mincinoase atunci când vor fi audiați în această calitate de către organele de poliție, respectiv să afirme în mod mincinos că, în timpul incidentului, inculpatul nu s-a aflat la locul incidentului, ci l-au văzut că se afla la distanță de acest loc, pe o bancă în din A- În ziua următoare, martorii sus-amintiți nu au dat declarații de martor mincinoase în fața organelor de cercetare ale poliției judiciare din cadrul Poliției Municipiului A-I, astfel cum li se ceruse de către cei doi inculpați sus amintiți.
Potrivit art. 160/2 al. 2 Cpp liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat sa săvârșească alte infracțiuni sau ca acesta va încerca sa zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
În cazul de față instanța a apreciat că se impune respingerea cererii întrucât există date din care rezulta necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni precum și date că acesta va încerca sa zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori.
Astfel inculpatul a mai fost condamnat în anul 2007 tot pentru comiterea unei infracțiuni cu violență conform fișei de cazier depusă la dosar fila 173 dosar UP.
Pe de altă parte, inculpatul le-a agresat pe părțile vătămate u și cu o, în public, de față cu un număr mare de persoane, fără nici un motiv plauzibil ceea ce denotă, fără putință de tăgadă, înclinarea spre violență a celui în cauză și posibilitatea în orice moment de a comite noi fapte împotriva integrității corporale a persoanei.
Simplul fapt că părții vătămate u nu i s-a pus în pericol viața nu se datorează acțiunilor inculpatului care, dimpotrivă, a acționat cu un instrument de a ucide, iar loviturile sale au vizat o zonă vitală.
În cauza Matznetter Curtea a arătat că riscul săvârșirii de noi infracțiuni reiese atunci când din consecințele grave ale infracțiunilor săvârșite și din caracterul acuzatului riscul de a vedea asemenea fapte repetându-se este apreciat de judecător ca fiind considerabil. Or, din toate cele arătate mai sus, instanța concluzionează că este necesară menținerea inculpatului în stare de detenție tocmai pentru a-l împiedica să comită alte fapte de natură penală.
Totodată, așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul a încercat să influențeze martorii oculari din acest dosar împreună cu inculpatul i-au instigat pe martorii - și - să dea declarații de martor mincinoase atunci când vor fi audiați în această calitate de către organele de poliție, respectiv să afirme în mod mincinos că, în timpul incidentului, inculpatul nu s-a aflat la locul incidentului, ci l-au văzut că se afla la distanță de acest loc, pe o bancă în din A-I filele 74-78 dosar UP.
Mai mult pentru a se asigura că martorii vor declara mincinos în favoarea sa și a exercita presiune asupra lor inculpatul i-a însoțit la poliție pe numiții - și - a doua zi după incident.
În consecință, Tribunalul a apreciat că sunt suficiente elemente că inculpatul va încerca să influențeze aflarea adevărului în ipoteza lăsării în libertate.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba, iar în subsidiar, casarea încheierii și rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În expunerea motivelor de recurs, s-a susținut că încheierea atacată este lovită de nulitate, în condițiile în care judecătorul fondului a indicat în mod greșit calea de atac, în realitate fiind recursul în termen de 24 ore, nu în termen de 10 zile, cum s-a specificat.
S-a apreciat că, fiind vorba despre sesizarea instanței superioare cu soluționarea căii de atac, nulitatea face parte din cele prevăzute la art. 197 al. 2.pr.pen. impunându-se casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În susținerea subsidiarului, s-a arătat că instanțele trebuie să ia în considerare și măsurile alternative detenției, conform practicii CEDO, iar în cazul de față inculpatul prezintă suficiente garanții că se va conforma obligațiilor impuse de instanță în cadrul controlului judiciar.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
Răspunzând mai întâi criticii de nelegalitate formulate de inculpat prin intermediul apărătorului ales, privind indicarea greșită a termenului de exercitare a căii de atac în minuta și dispozitivul încheierii atacate, Curtea reține că în dreptul procesual penal, calea de atac este cea prevăzută de lege, iar nu cea indicată de judecător.
Menționarea eronată a termenului de recurs ca fiind de 10 zile de le comunicare, deși art. 160 ind. 9.pr.pen. prevede că împotriva încheierilor prin care se soluționează cererile de liberare provizorie se poate formula recurs în termen de 24 ore, nu atrage nulitatea absolută a încheierii.
Nici printr-o interpretare extensivă și oarecum forțată nu se poate susține că indicarea greșită a termenului de exercitare a căii de atac ar echivala cu o nerespectare a dispozițiilor legale care reglementează sesizarea instanței superioare, pentru a fi astfel incidente prevederile art. 197 al. 2.pr.pen.
Referitor la regimul nulităților, trebuie menționat că, astfel cum prevede art. 197 al. 1.pr.pen. încălcările dispozițiilor care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Or, în speță, inculpatul a formulat prezentul recurs în termenul stipulat de art. 160 ind. 9.pr.pen. astfel că prin indicarea greșită a termenului de către judecătorul fondului nu i s-a cauzat nici o vătămare a drepturilor sale procesuale.
Cu privire la criticile aduse pe fondul cauzei, Curtea reține că prima instanță a realizat o interpretare corectă a actelor dosarului, prin raportare la dispozițiile art. 160 ind. 2 al. 2.pr.pen. și a analizat judicios toate elementele care nu justifică luarea unei măsuri alternative detenției provizorii.
Față de natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și față de temeiurile care au determinat arestarea preventivă, având în vedere și stadiul actual al procedurilor, Curtea constată că privarea de libertate a inculpatului este oportună și justificată, fiind de natură a evita orice posibilitate de influențare a desfășurării anchetei sau de repetare a activității infracționale.
În acest sens, Curtea constată că argumentele instanței de fond, referitoare la încercarea inculpatului de a influența martorii audiați, sunt pertinente și întemeiate tocmai pe depozițiile acestora.
Simpla conduită pozitivă a inculpatului nu constituie, în acest moment procesual, garanții suficiente pentru a justifica lăsarea în libertate.
Prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, prin modalitatea concretă de comitere, prin violență, într-un loc public și fără un motiv aparent, infracțiunile imputate inculpatului pot provoca o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, în accepțiunea CEDO.
Toate motivele pertinente și suficiente care legitimează privarea de libertate a inculpatului determină înlăturarea aspectelor de ordin personal invocate în apărare, acestea neputând constitui, în actualul stadiu al procedurilor, un temei rezonabil pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Față de considerentele expuse, constatând că Tribunalul Albaa adoptat o soluție legală și temeinică, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 78/19.08.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21.08.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Dact. /2 ex./24.08.2009
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Monica Farcaș, Dana Ghițoaica
