Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 490/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA NR.490
Ședința publică din 03 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 3: Carmen Căliman Vicepreședinte instanță
GREFIER: -
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Bacău, a fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii din data de 02.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistată de apărători aleși, avocat și avocat -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat -, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea în libertate a inculpatului. Arată că inculpatul a fost arestat în baza art.148 lit.a,f însă în acest moment niciuna din acele condiții nu mai este îndeplinită. Precizează că la tribunal inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, modificându-și poziția inițială. Afirmă că au fost efectuate percheziții dar nu au rezultat date că ar fi participat la săvârșirea infracțiunii. Arată că inculpatul nu ar putea părăsi țara sau localitatea, putând fi revocată în acest caz măsura. De asemenea, nu mai poate influența probatoriul, dat fiind că au fost luate declarații, inculpatul a recunoscut, mijloacele informatice au fost ridicate. Precizează că s-a reținut că ar putea influența pe, situație care însă nu poate fi reținută, inculpatul putând-o influența, dacă ar dori, prin intermediul prietenilor sau familiei. În ce privește art.148 lit.f, afirmă că nu sunt îndeplinite condițiile privind pericolul social. Arată că în dosar mai există două persoane, și, care în prezent sunt în stare de libertate și pentru echivalență de tratament se impune punerea în libertate a inculpatului.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, arată că încheierile pronunțate de tribunal sunt identice. Afirmă că pentru inculpatul, pe care l-a apărat în alt dosar, a fost schimbată măsura cu obligarea de a nu părăsi localitatea, săvârșind aceleași fapte. Precizează că acesta a fost pus în libertate și parchetul nu a formulat recurs, deci nu există egalitate de tratament. Arată că a fost prezent la percheziția informatică ce s-a făcut inculpatului și nu s-a găsit nimic asupra acestuia. Inculpatul a recunoscut ce a făcut și anume că a scos bani cu carduri false. Afirmă că, care a avut un număr enorm de extrageri de la bancomat, nu a fost arestat, a fost liberat provizoriu sub control judiciar și procurorul nu a formulat recurs iar, care are o situație mai ușoară, este arestat. Învederează faptul că încheierea pronunțată în dosarul de la ordinea 2 de la acest termen și cea pronunțată în dosarul de față, de tribunal, sunt identice. Arată că liberarea provizorie se poate acorda conform art.1602al.2 CPP, care se mulează pe prevederile art.148 lit.a, Precizează că la momentul luării măsurii arestării preventive nu se efectuase percheziția informatică, care în prezent s-a realizat, dar nu se regăsește la dosar. Afirmă că inculpatul a recunoscut că a extras bani de pe card. Instanța de fond trebuia să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602CPP or s-a motivat că trebuie efectuată percheziția și exista riscul ca inculpatul să plece din țară. Arată că încheierea tribunalului este nemotivată și este lovită de nulitate absolută, dosarul trebuind privit în ansamblul său, or cele două încheieri sunt identice. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, arată că sunt îndeplinite condițiile pentru liberare provizorie sub control judiciar. Precizează că nu există prejudiciu în dosar. Mai afirmă că art.5 paragraful 3 din CEDO vrea să împletească buna desfășurare a urmăririi penale cu interesul și drepturile inculpatului. Învederează faptul că inculpatul nu poate influența urmărirea penală, nu mai sunt probe privind inculpatul, rezultând deci că se impune liberarea provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca neîntemeiat.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită judecarea în stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 02.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în baza art.160/8a alin.6 Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 22 octombrie 1970, arestat preventiv și aflat în arestul Inspectoratului de Poliție al Județului
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărători angajați.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 55 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.5485/110/din 01. 09.2008, inculpatul a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, potrivit art.160/2 și următoarele Cod procedură penală.
În motivarea cererii, se susține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.160/2 Cod procedură penală, având în vedere că a recunoscut comiterea faptelor pentru care este cercetat și nu există date din care să rezulte că ar putea săvârși ale infracțiuni sau ar încerca zădărnicirea aflării adevărului, prin influențarea unor martori sau experți.
Instanța a procedat la verificarea cererii, sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.160/6 Cod procedură penală și, constatând că sunt realizate criteriile cerute de textul de lege menționat, a dispus admiterea în principiu a cererii de liberare sub control judiciar.
Pe fondul cererii ce formează obiectul cauzei prima instanță a reținut că:
Prin mandatul nr.43 din data de 19.07.2008, emis în baza încheierii de ședință din data de 19.07.2008 a Tribunalului Bacău, s-a admis propunerea DIICOT - Serviciul Teritorial Bacău și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile.
Pentru a dispune arestarea preventivă, instanța a avut în vedere probatoriul administrat până la acea dată, în baza căruia s-a constatat că există indicii temeinice care formează convingerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, prevăzute și sancționate de art.24 alin.2, art.25 raportat la arat.27 din Legea nr.365/2002 și de art.8 din Legea nr.39/2003, aflate în concurs real în condițiile art.33 lit.a Cod penal.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită potrivit art.155 și următoarele Cod procedură penală, prin încheierea Tribunalului Bacău, pronunțată la data de 12.08.2008, aceasta urmând să expire la data de 15.09.2008.
În fapt, s-a reținut că, în cursul lunii mai 2008, petentul -inculpat, zis "", împreună cu inculpații și, au achiziționat cu suma de 20.000 Euro echipamente utilizate la fraudarea bancomatelor cu care s-au deplasat în Germania, unde le-au amplasat la -uri. Ulterior, cei trei au inscripționat datele astfel obținute pe carduri blank și au efectuat operațiuni neautorizate de retragere de numerar, prin utilizarea instrumentelor de plată electronică, fără consimțământul titularului instrumentului de plată respectiv, la bancomate din România, cât și din Italia, Olanda și Germania.
Pentru a evita prinderea în flagrant, cât și antrenarea răspunderii penale cei trei membrii ai grupării, anterior menționați, au racolat în cadrul grupării pe numiții și, din B, cărora le-au încredințat mai multe instrumente electronice de plată falsificate, cât și codurile PIN ale acestora, pentru a le utiliza la bancomat, sumele de bani astfel obținute fiind împărțite între membrii grupării, astfel că numai într-o singură săptămână s-a reușit obținerea sumei de aproximativ 80.000 RON. În concret, se reține că în cursul lunilor iunie - iulie 2008, în mod repetat, și, deținând mai multe instrumente de plată false, cât și codurile PIN ale acestora, au contactat-o pe numita, pe care au determinat-o să efectueze retrageri neautorizate de numerar la -uri din B, I, R, Tg., remițându-i acestea o sumă din totalul celei retrase neautorizat de la bancomat.
Urmărirea penală se află în deplină desfășurare, cauza fiind complexă, iar probatoriul deosebit de amplu, fiind necesară efectuarea de expertize asupra sistemelor informatice ridicate de la inculpat, efectuarea de comisii rogatorii în Germania și Italia, pentru a se stabili aria infracțională, audierea și a altor persoane implicate.
Chiar dacă inculpatul a avut o atitudine sinceră și cooperantă până în prezent, se motivează de prima instanță, datele dosarului oferă suficiente motive de a crede în existența riscului ca acesta să părăsească teritoriul României, ținând seama de activitatea infracțională desfășurată în străinătate și de relațiile cu diverse grupări din afara granițelor țării și că ar pute-o influința pe învinuita.
Faptele pentru care petentul-inculpat este cercetat, raportate la modul în care au fost concepute și săvârșite și la urmările produse, dar mai ales la cele care s-ar fi putut produce dacă acesta n-ar fi fost arestat, relevă un grad sporit de pericol pentru ordinea publică, astfel că nu se impune punerea sa în libertate.
În speță, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive cu privire la inculpat nu au dispărut, astfel că, nu se poate reține o diminuare a pericolului public analizat anterior.
Tot astfel, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului, atât timp cât nu s-a încheiat administrarea probatoriilor, ar putea aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal, motiv pentru care, se impune privarea de libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul, care și prin apărătorii angajați, a criticat-o, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică, pentru motivele prezentate în preambulul prezentei decizii.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că acesta este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate.
Expunerea sau considerentele hotărârii trebuie să cuprindă constatările la care a ajuns instanța cu privire la obiectul care face obiectul cauzei penale deduse judecății, la temeiurile în drept ale cauzei penale, la probele pe care se întemeiază cererea și la alte date în legătură cu soluționarea cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art.356 Cod procedură penală, expunerea trebuie să cuprindă, printre altele, și analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția.
Din examinarea hotărârii apelată rezultă că aceste dispoziții legale au fost nesocotite.
Instanța de fond avea obligația să motiveze pe baza căror probe își fundamentează soluția, să arate probele pe care le înlătură și să argumenteze înlăturarea acestora, să examineze apărările pe care și le-a făcut recurentul - inculpat prin apărătorii săi și să argumenteze de ce acestea sunt neconforme cu dispozițiile procedurale care reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar.
În conformitate cu prevederile art.160/2 Cod procedură penală, "(1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
(3) Pe timpul liberării provizorii învinuitul sau inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească teritorială fixată decât în condițiile stabilite de instanță;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
(3^1) Organul judiciar care a dispus măsura poate impune învinuitului sau inculpatului ca pe timpul liberării provizorii să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligații:
a) să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
b) să nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite;
c) să nu se apropie de persoana vătămată, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experți ori alte persoane, stabilite de instanță, și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
d) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;
e) să nu se afle în locuința persoanei vătămate;
f) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
(3^2) În cuprinsul încheierii sunt menționate expres obligațiile pe care învinuitul sau inculpatul trebuie să le respecte și se atrage atenția acestuia că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
(4) Dispozițiileart. 145alin. 2/1 se aplică în mod corespunzător".
Prima instanță avea obligația să examineze argumentat dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege de susmenționatul text și să arate motivat, care din condițiile de admisibilitate în fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu sunt îndeplinite și pentru care se impune respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de recurentul-inculpat.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, la luarea măsurii arestului preventiv a recurentului-inculpat s-a reținut ca temei în drept dispozițiile art.148 alin.1 lit.a, b și f Cod procedură penală, respectiv, "a)inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei; b) există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă; f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din examinarea prevederilor art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, nu se poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar "în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte."
Astfel că, se impunea a se examina argumentat, în raport de prevederile art.160/2 alin.2 Cod procedură penală și de temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv a recurentului-inculpat, dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate pe fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Ori, trebuie observat că prima instanță s-a mulțumit să copieze motivarea din încheierea pronunțată cu o zi înainte, deci la 01.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, privindu-l pe inculpatul.
Chiar și în condițiile în care cei doi inculpați sunt cercetați în aceeași cauză penală, nu este posibil să se procedeze în acest mod, fiecare magistrat având obligația să motiveze hotărârile pronunțate în raport de probele administrate în fiecare cauză și de persoana fiecărui inculpat.
Curtea constată că prima instanță a soluționat cererea inculpatului prin expunerea formală a motivelor pentru care a respins o atare cerere și care se regăsea în motivarea altei hotărârii, precum și a principiilor afirmate în mod constant de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în contextul art. 5 pct. 3 din Convenție.
urtea Europene a statuat în jurisprudența sa constantă că simpla invocare de către instanțe a motivelor generale pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate (cum sunt: necesitatea conservării probelor; împiedicarea exercitării de presiuni asupra martorilor sau victimei sau o posibilă înțelegere între inculpat și complicii săi ori pentru a proteja ordinea publică în cazul infracțiunilor cu puternic ecou în rândul comunității; necesitatea de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni sau de a împiedica fuga inculpatului), nu are caracterul unor motive pertinente și suficiente (cazul împotriva Poloniei, hotărârea din 21 decembrie 2000). Detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - indiferent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă (cazul împotriva Germaniei, hotărârea din 27 iunie 1968). rezonabilă a detenției preventive se apreciază în concreta, de la caz la caz, în funcție de circumstanțele proprii. Intervalul de timp prevăzut de art.5 pct. 3 din Convenție cere odiligentă sporită șise deosebește de intervalul prevăzut de art. 6 din Convenție (cauza Stogmuller împotriva Austriei, hotărârea din 10 noiembrie 1969).
Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, pentru a vedea în ce măsura există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate (cazul Labila împotriva Italiei, hotărârea din 6 aprilie 2000).
În analiza motivului privind prezervarea ordinii publice, Curtea Europeană admite că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp. Totuși, un asemenea element nu ar putea fi apreciat ca pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că liberarea deținutului ar tulbura în mod real ordinea publică, în afară de acestea, detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată; continuarea detenției nu ar putea să servească pentru a anticipa o pedeapsa privativă de libertate (cazul împotriva Franței). În aceiași cauză instanța comunitară a mai statuat asupra motivelor ce vizează riscul presiunii asupra martorilor, riscul sustragerii petiționarei și insuficiența unui control judiciar, toate motivele fiind invocate de instanțele naționale franceze pentru a justifica respingerea cererilor de liberare provizorie. Astfel, relativ la riscul presiunii asupra martorilor (la care se adaugă, ratione legis, victima, părțile și experții), Curtea Europeană a statuat că un asemenea risc trebuie evaluat în concret, astfel încât să se constate dacă acesta s-a atenuat sau chiar a disparat. Referitor la riscul de fugă al petiționarei, aceeași instanță declară că un atare risc nu poate fi apreciat doar pe baza gravității pedepsei la care se expune persoana cercetată, ci el trebuie analizat în funcție de ansamblul de elemente suplimentare pertinente proprii, astfel încât fie să i se confirme existența, fie să îl facă atât de redus încât să nu mai poată justifica o detenție preventivă.
În sfârșit, motivul relevat de insuficiența unui control judiciar, a fost analizat de Curtea Europeană, astfel, când o detenție nu se prelungește decât ca urmare a temerii de a vedea că acuzatul se sustrage prin fugă de la prezentarea sa în fața judecătorilor, se încearcă eliberarea celui interesat dacă el poate să furnizeze garanții adecvate de prezentare.
Pentru considerente mai sus arătate, nemotivarea hotărârii, din prisma copierii motivării dintr-un alt dosar, iar nu la datele concrete din cauza dedusă judecății și față de aspectele mai sus arătate, provocând o vătămare recurentului-inculpat și făcând imposibilă examinarea acesteia de instanța de control judiciar, anularea acesteia fiind necesară pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, cu art.385/9 pct. 9 Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de recurentul-inculpat, va fi casată în totalitate încheierea recurată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va avea în vedere și celelalte motive de recurs invocate de recurentul-inculpat prin apărătorii aleși.
Se va constata că recurentul-inculpat a fost asistat de apărători aleși.
În conformitate cu dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor fi lăsate în sarcina statului.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 02.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Casează în totalitate încheierea recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe - Tribunalul Bacău.
Constata că recurentul-inculpat a fost asistat de apărători aleși.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.09.2008, în prezența recurentului-inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
-
Red. încheierea Gh.
Red. dec.
03.09/03.09.2008
Ex.3
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Ecaterina Ene, Carmen Căliman
