Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 497/2009. Curtea de Apel Pitesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 497/

Ședința publică din 30 iulie 2009

Curtea compusă din:

Președinte: dr. - - - președinte secție penală

Judecător dr. - -

Judecător dr. -

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Direcția Națională Anticorupție

- Serviciul Teritorial Pitești - reprezentat prin procuror

S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de recurenții inculpați, G ȘI, toți aflați în Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași, împotriva încheierii din 28 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 17/2009, emisă de Baroul Argeș, cabinet individual, recurentul inculpat G, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, emisă de Baroul București, cabinet individual și recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocați în baza împuternicirii avocațiale nr. 27/2009, emisă de Baroul Argeș, cabinet individual și avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 71/2009, emisă de Baroul Argeș, cabinet individual.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:

Se suspendă ședința de judecată în vederea soluționării cererii de abținere formulată de domnul magistrat - -, de la soluționarea prezentei cauze.

După soluționarea cererii de abținere și pronunțarea în ședință publică a acesteia, se reia ședința de judecată, iar la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați aflași în stare de arest, asistați de aceeași apărătorii aleși ca și la apelul nominal făcut anterior suspendării ședinței.

Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorilor să ia legătura cu curenții inculpați aflat în stare de arest.

Se depune la dosar de către apărătorul recurentului inculpat contractul individual de muncă privind pe salariata, iar de către apărătorul inculpatului, certificatul de naștere al minorei .

Apărătorii recurenților inculpați și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.

Avocat pentru recurentul inculpat G, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

În motivare arată că instanța de judecată a fost sesizată la sfârșitul lunii iunie, iar termenul de judecată a fost fixat la sfârșitul lunii septembrie 2009, inculpații aflându-se în stare de arest. Potrivit art. 293 Cod procedură penală, în cauzele cu arestați termene de judecată se fixează de urgență și cu precădere. Inculpații nu pot sta în stare de arest până va începe judecata în când, când se va citi actul de sesizare, chiar dacă se fixează termene de verificare a menținerii stării de arest.

La pagina 8 alin. 6 din încheierea atacată se arată că nu există date concrete ce ar îndreptăți instanța să ajungă la concluzia că dacă ar fi puși în libertate inculpații ar săvârși alte infracțiuni sau vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, părți sau experți, alterarea ori distrugerea unor mijloace de probă sau prin asemenea fapte. Apoi, se arată că este o condiție formală, că inculpații au numai vocația nu și dreptul să ceară liberarea sub control judiciar, însă apreciază apărătorul recurentului inculpat că este un drept al acestora, însă dacă se admite cererea instanța apreciază.

În mod greșit instanța de fond la pagina 9 rândul 1 al alineatului 1 din aceeași hotărâre atacată a motivat că unul dintre motivele pentru care inculpații sunt arestați este vizat de art. 148 lit. f Cod procedură penală, însă avocat arată că nu este unul, ci este singurul motiv, arestarea fiind dispusă pe numai pe baza acestuia, respectiv că ar exista probe că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, altele nemaifiind.

Tot instanța de fond a inovat o hotărâre CEDO, însă nu s-a motivat pentru care fapte inculpatul atât inculpatul cât și ceilalți, lăsați în libertate ar constitui în mod real un pericol și al tulburarea ordinea publică.

La pagina 9 alineatul 4, instanța de fond a reținut că de la momentul arestării inculpaților și până în prezent s-a dispus extinderea cercetărilor și pentru alte fapte, nefiind oportună sub acest aspect cercetarea în stare de libertate a inculpaților, însă apărătorul recurentului inculpat arată că acesta nu trebuie să stea arestat pentru ca în acel dosar cercetările să se desfășoare în bune condiții.

La pagina 9 alineatul 7 a aceeași încheieri instanța a motivat că în acest dosar ar fi vorba de infracțiuni cu un grad înalt de pericol social, motiv pentru care nu a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar. Apreciază că tocmai acesta este rolul cererilor de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, pericolul social ridicat este surprins chiar în limitele de pedeapsă.

Pe de altă parte, practica judiciară este că pentru infracțiunile reținute unde pedepsele sunt mult mai mari decât cele vizate în acest dosar, inculpații sunt judecați în stare de libertate.

S-a mai reținut în mod greșit de instanța de fond că situația prezentată de inculpatul în ce privește societățile sale nu poate fi avută în vedere, însă faptul că au avut loc disponibilizări, iar arestarea inculpatului a creat o temere în rândul celor care conlucrează cu firmele acestui inculpat, în prezent fiind 70 de solicitări de restituiri de sume înainte de scadență, fiind iminentă o intrare în insolvență poate fi avută în vedere la soluționarea dosarului. În acest sens poate fi avute în vedere și prevederile art. 453 lit. c Cod procedură penală.

Din cuprinsul niciunei hotărâri și nici din acea atacată nu rezultă că inculpatul, lăsat în libertate ar impieta în mod negativ buna desfășurare a soluționării cauzei, ba mai mult judecată urmează să înceapă peste aproximativ două luni de zile, astfel că nu se justifică menținerea în stare de arest a inculpatului.

Avocat apreciază că prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prin condițiile obligatorii impuse de lege, dar și prin cele facultative prevăzute de lege și pe care instanța le poate alege, inculpatul lăsat în libertate nu ar putea să împiedice aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

În situația în care inculpatul ar beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar și ar încălca vreo obligație prevăzută în mod expres, aceasta se poate revoca.

Totodată, avocat arată că cele patru luni de când inculpatul se află arestat este un termen rezonabil, astfel că și pentru acest motiv s-ar impune admiterea cererii formulate.

Avocat pentru inculpatul critică încheierea atacată ca fiind netemeinică, referindu-se la dispozițiile art. 160/8 pct. a Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Instanța de fond nu a precizat care sunt motivele pentru care a respins cererea de control judiciar în raport de dispozițiile art.160/2 pct. 2 Cod procedură penală, respectiv în ce măsură inculpatul - lăsat în libertate ar putea să influențeze martori, părți vătămate sau să influențeze în vreun fel ancheta judecătorească. Inculpații stau în aceeași cameră la locul de detenție, pot lua legătura între ei. Inculpatul este acuzat de faptul că a primit o sumă de bai de la inculpatul la cererea inculpatului, neavând nicio legătură cu ceilalți inculpați din dosar.

Se apreciază de avocat că inculpatul lăsat în libertate nu poate să influențeze probele dosarului, în plus au trecut patru luni de la arestarea sa, are un copil minor în întreținere, un alt copil în întreținere cu fosta sa soție. De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că atât soția sa cât și el sunt bolnavi.

De asemenea, arată că România are cei mai mulți inculpați arestați preventiv din toate țările europene.

Avocat pentru recurentul inculpat, având cuvântul, în susținerea cererii formulate a invocat motivul pentru nerespectarea dispozițiilor art. 293 Cod procedură penală, motiv invocat și de apărarea inculpatului, respectiv acela că atunci când în cauză inculpații se află în stare de arest, judecata trebuie să fie de urgență și cu precădere. In speță s-a fixat termen de judecată la un interval de trei luni de la data întocmirii rechizitoriului și înaintării acestuia instanței de judecată. Consideră că prin timpul prelungit judecării cauzei și menținerea arestului preventiv a inculpaților se încalcă dispozițiile mai sus arătate.

Un alt motiv de recurs este acela că instanța de recurs a respins cererea de liberare formulată având în vedere gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților.

Solicită a fi analizate toate criteriile prevăzute în art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, în alegerea măsurii preventive și să se dea eficiență fiecăruia, fără a se considera că dacă un inculpat este trimis în judecată pentru o faptă de corupție, este calificat că a săvârșit o faptă deosebit de gravă și nu i se poate aproba dreptul de a fi pus în libertate sub control judiciar.

Pe de altă parte, instanța de fond a greșit atunci când a arătat că nu ar exista un drept al inculpatului la libertate, ci doar o vocație a acestuia, apreciind că dreptul la libertate este prevăzut imperios de lege.

Pe de altă parte, admițându-se cererea de liberare provizorie sub control judiciar se înlocuiește aceasta cu o măsură restrictivă de libertate ce ar garanta buna desfășurare a procesului.

Totodată, arată că perioada de 4 luni de când inculpatul este arestat este suficientă pentru inculpatul care are o pregătire profesională superioară, a cunoscut o ascensiune în profesia sa, a dat dovadă de un om onest, a avut o comportare bună în societate și familie, nu are antecedente penale, iar în sarcina sa s-a reținut un singur act material, o singură infracțiune, fără a fi dovezi certe că a și săvârșit-o, operând prezumția de nevinovăție.

În raport de faptele și persoana inculpatului avocat apreciază că inculpatul prezintă toate garanțiile că va respecta obligațiile ce i se impun în situația în care instanța va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, acesta înțelegând că prin punerea sa în libertate i se va oferi o șansă de a fi alături de familie, de copilul său care are doi ani și are diabet.

In plus, nu sunt dovezi, nu sunt probe cu care să se demonstreze că într-adevăr, inculpatul prezintă un pericol real pentru ordinea publică, reacțiile publice fiind pozitive, societatea apreciind că nu este posibil ca acest inculpat să rămână în stare de arest, alți inculpați aflându-se în libertate, chiar dacă magistratul de la fond a motivat că faptele nu sunt identice. Toate infracțiunile sunt identice, respectiv luare și dare de mită și nu se poate trata discriminatoriu inculpații.

În concluzie, se solicită de apărătorul inculpatului, avocat, admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Avocat pentru recurentul inculpat, arată că textul de lege prevede că trebuie să existe date concrete din conținutul cărora să rezulte că inculpatul ar căuta să influențeze adevărul, însă instanța de fond nu le-a menționat.

Instanța de fond în mod greșit a reținut că ar exista doar o vocație de a cere punerea inculpaților în libertate sub control judiciar și a făcut aprecieri de ordin general, arătând că ar exista o reacție a societății față de infracțiunile săvârșite de inculpați, fără a se preciza elementele concrete din care să rezulte reacția societății.

De asemenea, se arată de avocat că instanța de fond nu a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, unde se arată că la alegerea măsurii preventive se are în vedere și situația familială a inculpatului, cât și alte situații ce caracterizează persoana inculpatului.

În acest sens, efectul arestării inculpatului este foarte dur asupra familiei acestuia, asupra fiicei sale, care a obținut nota 9.44 la bacalaureat, fiind pusă în situația de a nu mai putea sa-și continue studiile superioare întrucât trebuie să-și susțină bunicul care nu este deplasabil ca urmare a faptului că a suferit un atac cerebral, astfel că arestarea inculpatului are efecte ireversibile asupra familiei sale.

În concluzie, se solicită de avocat pentru inculpatul, admiterea recursului, casarea închierii atacate, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că instanța de fond a menționat în încheierea atacată că inculpații nu au un drept și o vocație, apreciază că inculpații au avut tot dreptul la aceasta, învederând faptul că de la arestarea acestora și până în prezent s-au făcut numeroase cereri de liberare provizorie sub control judiciar, cereri ce au fost respinse până în prezent.

De asemenea, reprezentantul parchetului arată că trebuie avute în vedere dispozițiile art. 160/2 alin. 1 Cod procedură penală, infracțiunile săvârșite de cei trei inculpați, infracțiuni destul de grave în mod continuat pe o perioadă foarte mare de timp, pentru anumite fapte disjungându-se cauza.

Totodată, arată că activitatea infracțională a inculpaților a continuat până la data intervenției organelor de urmărire penală.

Faptul că apărătorii inculpaților afirmă că nu sunt dovezi concrete că prin liberarea inculpaților ar zădărnici aflarea adevărului, reprezentantul parchetului, arată că prin punerea inculpaților în libertate aceștia iau legătura cu publicul, cu persoanele ce urmează să fie cercetate.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că va respecta toate hotărârile ce le va lua instanța.

Recurentul inculpat G, arată că în cazul în care va fi liberat sub control judiciar va respecta toate condițiile ce i se impun.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este arestat de aproape 4 luni, iar situația familială este destul de gravă, activitatea sa publică și socială avută până la momentul arestării a fost ireproșabilă, la momentul arestării nu mai deținea funcția de conducere și nu are cum să influențeze actul de justiție.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față:

Prin încheierea de ședință din 28 iulie 2009, Tribunalul Argeș - Secția Penală, în temeiul art.1608aalin.6 Cod procedură penală, a respins ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații G, și .

Prin aceeași încheiere a fost obligat fiecare inculpat la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr.97/P/2008/23.06.2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Piteștia dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților G, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.255 Cod penal, rap. la art.5, art.6 și art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000, art.255 Cod penal rap. la art.5, 6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.255 Cod penal rap. la art.5, 6 din Legea nr.78/2000 și art.61din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.26 Cod penal rap. la art.255 Cod penal rap. la art.5, art.6, art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000, art.26 Cod penal rap. la art.255 rap. la art.5, 6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.22 alin.1 din nr.OUG121/2006 cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, G, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.254 Cod penal rap. la art.5, 6 din Legea nr.78/2000, art.254 Cod penal rap. la art.5, 6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.254 Cod penal rap. la art.5, 6, 7 alin.1 din Legea nr.78/2000, -, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.254 Cod penal rap. la art.5 și art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.254 Cod penal rap. la art.5 și art.6 din Legea nr.78/2000, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 și art.26 Cod penal rap. la art.61din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.257 Cod penal rap. la art.5 și art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.26 Cod penal rap. la art.255 Cod penal și art.5 și 6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.26 Cod penal rap. la art.255 Cod penal și art.5, 6, 7 alin.2 din Legea nr.78/2000, art.26 Cod penal rap. la art.255 Cod penal și art.5, 6 din Legea nr.78/2000 și art.26 Cod penal rap. la art.61din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal și, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.17 lit.a din Legea nr.78/2000 rap. la art.264 Cod penal în legătură directă cu infracțiuni prev. și ped. de art.255 Cod penal rap. la art.5, 6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.

În esență, actul de sesizare a instanței a reținut că inculpații au săvârșit mai multe fapte penale, astfel:

Inculpații G, și (trimis în judecată în stare de libertate) în perioada septembrie 2008 - decembrie 2008 au remis sume de bani inculpaților -, pentru ca aceștia, în calitate de arbitrii, respectiv observatori din cadrul Federației Române de, să-și îndeplinească în mod necorespunzător atribuțiunile de serviciu, legate de arbitrajele la mai multe meciuri ale echipei FC A și să favorizeze această echipă.

La data de 03.09.2007 inculpatul Gar emis suma de 20.000 lei inculpatului G, fost președinte al Comisiei Centrale a din România, pentru ca acesta să delege la meciurile disputate de FC A Pitești în sezonul competițional 2007 - 2008, arbitrii solicitați de către finanțatorul acestei echipe.

Inculpații G și au remis în perioada 14.12.2008 - 12.03.2009, în două tranșe, suma de 290.000 lei inculpatului G, pentru ca acesta să delege arbitrii agreați de inculpatul G la meciurile disputate de FC A Pitești SA în sezonul competițional 2008 - 2009 și pentru ca acesta să-l promoveze pe - în lotul de arbitrii divizionari

În perioada 30.09.2008 - 03.11.2008, inculpații G, și au remis suma totală de 14.000 USD inculpatului, director de relații internaționale în cadrul Federației Române de, în condițiile în care acesta din urmă s-a prevalat de influențe reale asupra membrilor Comisiei de Disciplină și Comisiei de Apel din cadrul Federației Române de, cu scopul ca inculpatul G să nu fie sancționat sau să fie sancționat cu amendă în cuantum redus în cauzele ce au făcut obiectele dosarelor nr.260/CD/2008 și nr.330/CD/2008, cauze ce aveau ca obiect abaterile disciplinare prevăzute de art.52 alin.1 lit.b și art.52 alin.5 din Regulamentul Disciplinar al Federației Române de.

Inculpatul a deținut fără drept la domiciliul său 190 fiole a câte 50 ml. efedrină fiecare, substanță clasificată din categoria precursorilor de droguri.

S-a mai reținut că inculpatul a informat conducerea SC SA Pitești cu privire la controlul asupra unor cantități de zahăr ambalat, iar la data de 14.11.2008, inculpatul, având funcția de inspector șef la Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor A, a primit de la inculpatul, din dispoziția inculpatului G, echivalentul în lei al sumei de 4000 EURO pentru ca acesta să favorizeze societățile controlate de inculpatul, în urma acțiunilor de control ce au fost desfășurate de angajați ai instituției anterior menționate sau care urmau să fie efectuate de aceștia.

S-a mai reținut că din anul 2006, inculpații trimiși în judecată în stare de arest preventiv, G, și G, împreună cu inculpații și, trimiși în judecată în stare de libertate, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat care a funcționat până la data de 13.04.2009 și acționat în mod coordonat în scopul comiterii mai multor infracțiuni grave de corupție pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alte beneficii materiale.

Totodată, s-a reținut că la data de 13.04.2009 inculpata, în timp ce la sediul SC SA se efectuau percheziții de către ofițerii de poliție judiciară din cadrul, a sustras documente pentru a le ascunde organelor de urmărire penală și a completat dispoziții de plată și borderouri de achiziție pentru justificarea sumelor retrase de către inculpatul G, încercând astfel să zădărnicească aflarea adevărului.

Tribunalul Argeș, prin încheierea nr.23/CC/14.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Pitești și a dispus arestarea preventivă a inculpaților G, G și, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 14.04.2009 până la data de 12.05.2009 inclusiv.

În cauză, s-a reținut că există indicii temeinice în sensul că inculpații au săvârșit faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă, iar potrivit dispozițiilor art.148 alin.1 lit.f) Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestor inculpați este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Prin încheierea nr.41/R/12.05.2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția penală, în dosarul nr-, în baza dispozițiilor art.159 Cod procedură penală a dispus prelungirea duratei arestării preventive pentru cei 4 inculpați pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 13.05.2009 și până la data de 11.06.2009 inclusiv.

Curtea de Apel Pitești - Secția penală, prin încheierea nr.50/R/10.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Pitești, a casat încheierea nr.46/CC/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr- și în baza dispozițiilor art.155 și urm. Cod procedură penală, a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 20 zile, începând cu data de 11.06.2009 și până la data de 30.06.2009.

Prin încheierea din 26.06.2009, Tribunalul Argeș, în temeiul dispozițiilor art.3001alin.1 rap. la art.160 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații G, G și și a menținut în continuare starea de arest preventiv a acestor inculpați, soluție rămasă definitivă prin decizia nr.441/R/29.06.2009 a Curții de Apel Pitești.

Pe rolul tribunalului au fost înregistrate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de numitele și pentru inculpații G și și de avocat pentru inculpatul și însușite de aceștia în ședință publică.

În motivarea cererilor s-a arătat, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, în sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată au maximul special sub 18 ani închisoare și nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Cu ocazia audierii de către instanța de judecată, inculpații au arătat că pot fi cercetați în stare de libertate deoarece nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, sunt la primul conflict cu legea penală și nu pot influența în mod negativ cercetarea judecătorească, nu sunt vinovați de săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin actul de trimitere în judecată.

Inculpatul Gam ai arătat că ar fi benefică liberarea sa pentru a putea redresa activitatea grupului, ce se confruntă cu grave probleme de la arestarea sa.

Inculpatul a susținut că membrii familiei sale se confruntă cu mari probleme de sănătate, fiica sa în vârstă de 2 ani suferă de diabet insipid, iar soția sa a suportat două intervenții chirurgicale, motiv pentru care s-ar impune liberarea sub control judiciar, pentru a le oferi sprijin material și moral.

De asemenea, inculpatul a arătat că este unicul sprijin al membrilor familiei sale.

Examinând cererile formulate prin prisma dispozițiilor art.160 Cod procedură penală și ale art.136 Cod procedură penală, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art.1602alin.1 și 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În speță, s-a constatat însă că sunt îndeplinite aceste condiții, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată au maximul special sub 18 ani închisoare. Pe de altă parte, nu există date concrete care ar îndreptăți instanța să ajungă la concluzia că, dacă ar fi puși în libertate, inculpații ar săvârși alte infracțiuni sau vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, părți sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte (acest aspect nefiind reținut de către instanța care a dispus arestarea preventivă).

S-a mai constatat că îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art.1602Cod procedură penală nu conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie, aceasta rezultând chiar din formularea alin.1, care prevede că "liberarea se poate acorda", nefiind deci un drept al inculpatului, ci doar o vocație a acestuia.

Din analiza coroborată a dispozițiilor art.1602Cod procedură penală și prevederilor art.136 Cod procedură penală, care reglementează în general scopul măsurilor preventive, fie că este vorba de arestarea sau punerea în libertate a unei persoane, instanța de fond a apreciat că, la soluționarea cererii, se va ține seama de criteriile prevăzute de lege și care se referă la scopul măsurii, datele care îi caracterizează pe inculpați, situația personală a acestora, dar și pericolul social concret pe care îl reprezintă pentru ordinea publică, având în vedere că, în speță, unul din motivele care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților a prelungirii și menținerii acestei măsuri este cel prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală.

Tribunalul a apreciat că toate aceste date trebuie analizate împreună, în mod complementar, dându-se eficiență celor care precumpănesc, avându-se în vedere pe de o parte apărarea valorilor sociale și a ordinii de drept, iar pe de altă parte, inculpatul și drepturile sale.

În speța de față, pe lângă gravitatea faptei, motivul invocat pentru luarea măsurii arestării preventive și ulterior a prelungirii și menținerii acestei măsuri a fost acela al protejării ordinii publice.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat (cauza Tomasi Franței), că se poate considera că o tulburare a ordinii publice există la început, dar trebuie să se fi risipit un anumit timp și, totodată (cauza Letellier Franței), prin gravitatea deosebită și prin reacția publică la săvârșirea lor, unele infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin pentru o perioadă de timp, însă un asemenea element nu ar putea fi apreciat ca pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea deținutului ar tulbura în mod real ordinea publică.

Raportat la aceste considerente, tribunalul a apreciat că intervalul de timp scurs de la data arestării preventive a inculpaților și până în prezent, nu a diminuat pericolul social reglementat de art.148 lit.f) Cod procedură penală, astfel că și rezonanța socială negativă produsă în momentul procesual actual este actuală, având în vedere că de la momentul arestării și până în prezent s-a dispus extinderea cercetărilor și pentru alte fapte, nefiind oportună sub acest aspect cercetarea în stare de libertate a inculpaților.

După cum s-a arătat, în fiecare caz în parte trebuie să se țină seama în același timp de situația concretă în care se află persoana respectivă, de tipul măsurii aplicate, de durata și de efectele acesteia.

În cauza de față, s-a constatat că elementele care caracterizează persoana inculpaților le sunt favorabile, în condițiile în care s-a reținut că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, sunt bine orientați din punct de vedere social și profesional, au copii minori în întreținere, iar membrii familiei se confruntă cu probleme medicale.

S-a apreciat însă că toate aceste elemente nu pot să aibă un rol covârșitor față de gradul mare de pericol social al faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, fiind cercetați pentru infracțiuni cu un grad înalt de pericol social.

S-a reținut, de asemenea, cu ocazia prelungirii și menținerii repetate și în mod definitiv (prin decizii ale Curții de Apel Pitești ) a stării de arest a inculpaților, că faptele penale imputate inculpaților sunt pedepsite de textele incriminatoare cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar starea de libertate a inculpaților arestați generează un pericol public concret.

Acest pericol rezultă, în opinia instanței de fond, din gravitatea deosebită a faptelor, din natura și obiectul juridic al infracțiunilor reținute, din modul concret în care au acționat inculpații, pe o lungă perioadă de timp, în mod elaborat, sistematic, din rezonanța publică puternic negativă a faptelor, aspecte față de care s-a considerat că liberarea inculpaților constituie o amenințare a ordinii de drept.

Tribunalul a apreciat că nu poate da eficiență împrejurărilor invocate de inculpați în cuprinsul cererilor formulate, deoarece, în speță, precumpănitoare este apărarea valorilor sociale și a ordinii de drept, ceea ce impune, în opinia instanței, cercetarea în stare de arest preventiv.

De asemenea, argumentul invocat în sensul că față de alți inculpați cercetați în cauză s-au dispus măsuri restrictive de drepturi nu prezintă relevanță în privința analizării măsurii dispusă față de inculpați, deoarece egalitatea de tratament presupune situații identice, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Împrejurarea că în cauza de față nu s-au săvârșit infracțiuni cu violență - menționează tribunalul - nu este de natură a convinge că se poate dispune cercetarea în stare de libertate a inculpaților, cât timp legea penală - art.148 lit.f) Cod procedură penală - prevede că această măsură poate fi dispusă în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, fără să distingă în ce categorie se încadrează aceste infracțiuni, condiția esențială fiind ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică.

De asemenea, împrejurarea că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unui singur act material al infracțiunii prev. de art.254 Cod penal rap. la art.5 și 6 din Legea nr.78/2000, iar suma ce se presupune că ar fi fost primită ca mită - 4000 euro - este mai mică decât a celorlalți inculpați ce sunt judecați în stare de libertate - menționează în continuare tribunalul - nu este de natură a fundamenta concluzia că acesta poate fi cercetat în stare de libertate deoarece, după cum s-a arătat mai sus, nu se poate vorbi de situații identice.

Astfel, s-a reținut că la data presupuselor fapte, inculpatul deținea funcția de inspector șef la Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor A, aspect față de care fapta reținută în sarcina sa prezintă un grad sporit de pericol social deoarece, ignorând atribuțiile sale de serviciu, a manifestat lipsă de respect și preocupare constantă față de sănătatea consumatorului, așa încât s-a apreciat că nu se poate trece cu îngăduință peste starea de pericol pe care a creat-o în acest mod inculpatul.

Este adevărat - susține tribunalul - că membrii familiilor inculpaților și se confruntă cu probleme medicale, dar, tot atât de adevărat este că, datorită pregătirii intelectuale, acești inculpați trebuiau să prevadă consecințele faptelor antisociale, în privința cărora există indicii temeinice de săvârșire.

În opinia instanței de fond, s-a reținut că împrejurarea invocată de inculpatul G, în sensul că este necesară cercetarea sa în stare de libertate, în vederea redresării situației firmelor ce fac parte din grupul, nu poate fi avută în vedere la soluționarea acestei cereri.

S-a constatat, totodată, că prin încheierea de ședință din data de 14.07.2009 au fost respinse cererile cu același obiect formulate de inculpații G și, soluție rămasă definitivă prin decizia nr.482/R/16.07.2009 a Curții de Apel Pitești și de la această dată nu au mai intervenit elemente noi care să justifice admiterea unor astfel de cereri.

Împrejurarea că termenul pentru judecarea pe fond a cauzei a fost fixat pe 29.09.2009 nu este de natură a afecta drepturile inculpaților arestați în prezenta cauză, deoarece s-au stabilit termene intermediare pentru verificarea stării de arest, în conformitate cu dispozițiile art.3002Cod procedură penală.

Față de cele expuse, instanța de fond a apreciat că nu se impune lăsarea în libertate a inculpaților, iar măsurile de restrângere a libertății și constrângerile ce pot fi instituite în sarcina acestora pe perioada liberării provizorii, nu ar fi în măsură să asigure buna desfășurare a tuturor activităților pe care le întreprind organele judiciare pentru rezolvarea prezentei cauze și implicit a scopului procesului penal.

Pentru toate aceste considerente, instanța, în baza art.1608aalin.2 Cod procedură penală respins ca nefondate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații G, și .

Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații G, și, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență următoarele argumente:

Inculpatul G solicită casarea încheierii atacate iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie, susținând:

- Termenul de judecată al cauzei pe fond a fost fixat la sfârșitul lunii septembrie, în vederea citirii actului de sesizare, încălcându-se astfel dispozițiile Codului d e procedură penală vizând soluționarea cu precădere a acestei cauze, aceasta răsfrângându-se și asupra stării de arest a inculpaților;

- Motivarea hotărârii tribunalului este susceptibilă de critici în sensul că deși nu există date concrete ce ar îndreptății instanța să ajungă la concluzia că dacă ar fi puși în libertate inculpații ar săvârși alte infracțiuni sau vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, părți sau experți, alterarea ori distrugerea unor mijloace de probă sau prin asemenea fapte, totuși prima instanță a apreciat greșit că inculpații au numai vocația nu și dreptul de a cere liberarea sub control judiciar consacrat de lege, un alt aspect al lipsei unei motivări complete și suficiente fiind acela că instanța face trimitere implicit la mai multe motive de arestare deși există unul singur, cel prevăzut de art.148 litera f Cod procedură penală, la care adaugă și o altă situație în sensul că, deși a invocat hotărâri ale Curții europene a drepturilor omului, instanța nu a motivat în concret pentru fiecare dintre inculpați, care este în mod real pericolul pentru ordinea publică dacă aceștia ar fi în libertate;

- În mod greșit, tribunalul a reținut că punerea în libertate a inculpaților nu s-ar impune întrucât nu este oportună, deoarece s-a dispus extinderea cercetărilor și pentru alte fapte, o atare cercetare vizând alt dosar și nu prezenta cauză cu care este investită instanța, invocând totodată că pericolul social surprins chiar prin limitele de pedeapsă trebuie avut în vedere în mod judicios luând în considerare practica judiciară ce confirmă că pentru anumite infracțiuni cu un astfel de pericol social, inculpații sunt judecați în stare de libertate;

- În mod greșit, de asemenea, instanța de fond a motivat că situația societăților administrate de inculpatul G, prin disponibilizările ce au avut loc, nu poate fi avută în vedere în aprecierea punerii sale în libertate, deoarece Codul d e procedură penală vizează astfel de aspecte prin trimitere implicit la prevederile art.453 litera c Cod procedură penală vizând amânarea sau întreruperea executării pedepsei;

- Dacă ar fi pus în libertate prin admiterea cererii de liberare sub control judiciar urmare a condițiilor impuse de lege prin obligațiile stabilite nu ar avea cum să împiedice aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, cu atât mai mult cu cât o încălcare a acestor obligații ar însemna revocarea măsurii și din nou privarea de libertate.

Inculaptul susține în criticile adresate.

- Tribunalul în mod greșit a reținut că ar exista doar o vocație de a cere punerea în libertate sub control judiciar ci nu un drept, instanța făcând aprecieri de ordin general fără a demonstra în concret că ar exista o reacție a societății față de infracțiunile săvârșite de inculpați;

- Nu există date concrete din conținutul cărora să rezulte că odată pus în libertate, inculpatul ar căuta să influențeze aflarea adevărului;

- Tribunalul nu a luat în considerare în aprecierea cererii sale de liberare sub control judiciar criteriile prevăzute de art.136 alin.8 Cod procedură penală ce precizează că la alegerea măsurii preventive se are în vedere și situația familială a inculpatului și anume, efectul măsurii arestării asupra fiicei sale care, deși a absolvit examenul de bacalaureat nu mai poate să-și continue studiile deoarece în lipsa tatălui ei aflat în stare de arest, trebuie să îngrijească bunicul care nu este deplasabil urmare a faptului că a suferit un atac cerebral.

Inculpatul în motivele invocate susține:

- Se impune casarea hotărârii atacate, iar pe fond admiterii cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât lăsat în liberate nu ar avea cum să influențeze cercetarea judecătorească, cu atât mai mult cu cât în starea de detenție există mai multe condiții în vederea influențării adevărului, luând în considerare că stă în același loc de detenție cu ceilalți inculpați unde comunicarea poate avea loc oricând;

- unui termen de judecată la o dată de trei luni de la întocmirea rechizitorului are consecințe asupra stării de arest a inculpaților menținerii arestării, încălcându-se astfel dispozițiile Codului d e procedură penală vizând soluționarea de urgență și cu precădere a cauzelor cu arestați;

- Tribunalul a apreciat în mod greșit în motivarea sa că nu există un drept al inculpatului la libertate, acesta fiind prevăzut de lege, ci doar o vocație a acestuia;

- În sarcina sa a fost reținută o singură presupusă infracțiune, care nu are legătură cu activitatea infracțională a celorlalți inculpați din dosar, impunându-se a se da eficiență și criteriilor prevăzute de art.136 alin.8 Cod procedură penală în alegerea măsurii preventive, fapta de corupție reținută în sarcina sa fiind calificată în mod greșit ca o faptă deosebit de gravă pentru care nu se poate dispune în opinia tribunalului punerea sa în libertate sub control judiciar, cu atât mai mult cu cât prezintă toate garanțiile că va respecta obligațiile ce i s-ar impune dacă ar fi pus în liberate;

- .-se măsura arestării, privativă de libertate cu această măsură a liberării sub control judiciar, restrictivă de libertate, se va da eficiență și aspectelor privind situația sa familială, având în vedere că are un copil minor în întreținere ce suferă de diabet, fiind, de asemenea, bolnav atât el cât și soția sa.

Analizând aceste critici, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Cu referire la criticile formulate de inculpații G și, grupate pentru o mai judicioasă analiză a acestora, Curtea reține că acestea nu pot fi primite.

Cu referire la motivul invocat și anume că a fost fixat termen de fond pentru începerea cercetării judecătorești la peste trei luni de zile, la finele lunii septembrie, Curtea constată că o atare susținere nu poate fi apreciată ca fiind relevantă în această cauză, întrucât în toată această perioadă până la începerea cercetării judecătorești oricând se pot formula cereri privind starea de arest a inculpaților privind revocarea, înlocuirea măsurii arestării preventive, de asemenea, cereri de liberare provizorie - așa cum sunt și cum au fost multiple astfel de cereri în această cauză - sau la expirarea termenelor prevăzute de lege, se face punerea în discuție din oficiu de către instanță a menținerii măsurii arestării preventive dispuse, astfel că instanța, deși a amânat judecata pe fond a cauzei la un interval mai mare de timp, criticat de apărare, totuși există asemenea multiple posibilități de verificare și de apreciere asupra stării de arest a inculpaților pe toată această perioadă, așa cum au fost menționate.

De asemenea, cu referire la critica vizând o insuficientă motivare, cât și a acurateții ei juridice prin formulele uzitate, cum ar fi faptul că inculpații ar avea numai vocația formulării de cereri de liberare sub control judiciar și nu dreptul la o astfel de liberare provizorie sau că s-ar face trimitere la mai multe motive de arestare, deși în cauză există doar unul singur și anume cel prevăzut de art.148 litera f Cod procedură penală, acestea deși apreciate ca și corecte, așa cum apărarea le-a arătat, totuși nu au o suficientă relevanță cu privire la admisibilitatea cererii de liberare sub control judiciar întrucât, pe ansamblu, tribunalul face o motivare nuanțată și pertinentă - așa cum a fost prezentată, de altfel, în considerentele tribunalului mai sus expuse - în legătură cu respingerea cererii de liberare sub control judiciar făcând trimitere, atât la prevederile codului d e procedură penală cu trimitere expresă sau implicită la instituția liberării provizorii, cât și la jurisprudența Curții europene a drepturilor omului.

În legătură cu altă critică formulată și anume că nu există date concrete pe care nici tribunalul nu le reliefează în motivare urmare cărora s-ar ajunge la concluzia că dacă ar fi puși în libertate inculpații ar săvârși alte infracțiuni sau vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, părți sau experți, alterarea ori distrugerea unor mijloace de probe sau prin asemenea fapte, Curtea constată că, într-adevăr, tribunalul își însușește această critică în sensul că sunt îndeplinite aceste condiții prevăzute la art.1602alin.2 Cod procedură penală, dar face trimitere expresă la prevederile art.1602alin.1 Cod procedură penală, în care se menționează că "liberarea se poate acorda" existând astfel facultatea instanței de a decide sau nu punerea în liberate sub control judiciar, o asemenea apreciere fiind determinată în opinia tribunalului, pe care curtea o susține, și de pericolul concret pentru ordinea publică cel reprezintă presupusa activitate infracțională a acestor inculpați, pericol ce este apreciat și prin menținerea rezonanței sociale negative în rândul comunității urmare acestor presupuse fapte grave reținute în sarcina inculpaților și la acest moment față de momentul inițial al arestării.

În legătură cu susținerea că prima instanță a făcut trimitere în mod greșit și la extinderea cercetărilor pentru alte fapte ce nu vizează această cauză, o atare critică nu este suficient de pertinentă, întrucât în aprecierea curții ca și a tribunalului, gradul de pericol social al unei fapte poate fi apreciat și prin prisma persoanei inculpatului în privința căruia nu se poate face abstracție și de un alt comportament ce vizează eventuala săvârșire a altor fapte penale într-o cauză disjunsă.

Totodată, curtea reține ca și tribunalul, că în vederea admiterii cererii de liberare provizorie a inculpatului G mai puțin au importanță disponibilizările ce au loc la firma inculpatului, această susținere neavând, de asemenea, o suficientă relevanță în ansamblul prevederilor legale ce definesc instituția liberării provizorii, trimiterile la prevederile Codului d e procedură penală vizând amânarea sau întreruperea executării pedepsei pe baza unor împrejurări speciale ce ar avea consecințe grave pentru unitățile al căror patron este inculpatul, nefiind aplicabile acestei instituții, în cursul urmăririi penale, ci numai după condamnarea definitivă, în cazul executării unei pedepse, legea procesuală penală fiind de strictă interpretare.

Nu se poate susține că în mod greșit tribunalul nu a aluat în calcul și situația familială și personală a inculpaților G și, care nu au antecedente penale, inculpatul având fiica în situația de a nu-și mai continua studiile la facultate și tatăl bolnav, nedeplasabil, întrucât astfel de situații personale pot fi apreciate numai în contextul presupuselor fapte de corupție, săvârșite de acești inculpați, de o deosebită gravitate, pentru care au fost arestați și trimiși în judecată așa cum sunt expuse în considerentele primei instanțe, ale căror consecințe trebuiau să le prevadă așa cum susține și tribunalul.

Ca atare, față de cele arătate, cum toate aceste critici nu pot fi primite și cum nu există nici alte motive care invocate din oficiu ar atrage reformarea hotărârii atacate în privința inculpaților G și, Curtea apreciază că recursurile declarate de acești inculpați, urmează a fi respinse potrivit art.38515pct.1 litera b Cod procedură penală, menținându-se sub acest aspect hotărârea primei instanțe ca legală și temeinică.

Curtea consideră, însă, că recursul declarat de inculpatul, urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Astfel, în mod corect a considerat tribunalul că în cauză analiza cererilor de liberare provizorie a tuturor inculpaților s-a impus a se face în esență prin trimitere la prevederile art.1602alin.1 Cod procedură penală vizând facultatea instanței de a acorda sau nu liberarea sub control judiciar, precum și la prevederile art.136 alin.8 Cod procedură penală privind alegerea măsurii preventive.

Este adevărat că liberarea provizorie nu este considerată "expresis verbis" în cadrul procedurii penale o măsură preventivă, dar regimul juridic, practica judiciară în materie caracterizează liberarea provizorie, ca fiind o adevărată măsură preventivă, cu atât mai mult cu cât textul procesual penal precizează în art.136 alin.2 Cod procedură penală, neechivoc faptul că scopul măsurii preventive "poate fi realizat și prin liberarea sub control judiciar sau pe cauțiune".

Ca atare, liberarea provizorie fiind caracterizată prin prisma celor arătate ca o măsură preventivă atunci în cauză sunt aplicabile prevederile art.136 alin.8 Cod procedură penală vizând alegerea măsurii preventive.

Or, alegerea măsurii preventive trebuie să se facă ținându-se seama nu numai de situația privind persoana inculpaților, cum ar fi lipsa de antecedente, comportamentul bun înainte de săvârșirea faptelor, situația lor familială, starea lor de sănătate - pe care tribunalul le-a analizat însă nu le-a luat în considerare - dar în egală măsură vor fi avut în vedere și scopul măsurii preventive ce se va aplica în cauză, precum și gradul de pericol social al infracțiunii așa cum se arată expres, de altfel, în prevederile art.136 alin.8 Cod procedură penală.

Raportat la acest ultim criteriu enunțat și anume gradul de pericol social al infracțiunii, prevăzut, de altfel, de art.18 Cod penal, curtea apreciază că presupusele fapte reținute în sarcina inculpaților G și au un deosebit pericol social, reclamat nu numai de limitele de pedepse mari prevăzute de legiuitor, a căror severitate demonstrează gravitatea presupuselor fapte săvârșite de aceștia dar și de modul și de mijloacele utilizate pentru desfășurarea unei asemenea activități infracționale, săvârșirea acestora într-un grup infracțional organizat în formă continuată pe o lungă perioadă de timp, afectând încrederea comunității în desfășurarea unei competiții sportive în mod corect și cinstit în arena sportivă și nu în afara ei prin vicierea rezultatului sportiv, prin corupție, încălcând astfel valorile apărate de lege, ordinea de drept apărată în ansamblu chiar de art. 2 alin.1 Cod procedură penală, prin scopul procesului penal ce completează scopul măsurilor preventive.

Astfel, în sarcina inculpatului G s-a reținut cu ocazia arestării dar și prin actul de sesizare al instanței că acesta a săvârșit infracțiunile prev. și pedepsite de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.255 Cod penal, rap. la art.5, art.6 și art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000, art.255 Cod penal rap. la art.5, 6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.255 Cod penal rap. la art.5, 6 din Legea nr.78/2000 și art.61din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal, iar în sarcina inculpatului, săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.26 Cod penal rap. la art.255 Cod penal rap. la art.5, art.6, art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000, art.26 Cod penal rap. la art.255 rap. la art.5, 6 din Legea nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.22 alin.1 din nr.OUG121/2006 cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.

În fapt, așa cum menționează și tribunalul în considerentele sale, s-a reținut că acești inculpați împreună cu inculpatul (trimis în judecată în stare de libertate) în perioada septembrie 2008 - decembrie 2008 au remis sume de bani inculpaților -, pentru ca aceștia, în calitate de arbitrii, respectiv observatori din cadrul Federației Române de, să-și îndeplinească în mod necorespunzător atribuțiunile de serviciu, legate de arbitrajele la mai multe meciuri ale echipei FC A și să favorizeze această echipă.

La data de 03.09.2007 inculpatul Gar emis suma de 20.000 lei inculpatului G, fost președinte al Comisiei Centrale a din România, pentru ca acesta să delege la meciurile disputate de FC A Pitești în sezonul competițional 2007 - 2008, arbitrii solicitați de către finanțatorul acestei echipe.

Inculpații G și, de asemenea, au remis în perioada 14.12.2008 - 12.03.2009, în două tranșe, suma de 290.000 lei inculpatului G, pentru ca acesta să delege arbitrii agreați de inculpatul G la meciurile disputate de FC A Pitești SA în sezonul competițional 2008 - 2009 și pentru ca acesta să-l promoveze pe - în lotul de arbitrii divizionari

Totodată, în perioada 30.09.2008 - 03.11.2008, inculpații G, și au remis suma totală de 14.000 USD inculpatului, director de relații internaționale în cadrul Federației Române de, în condițiile în care acesta din urmă s-a prevalat de influențe reale asupra membrilor Comisiei de Disciplină și Comisiei de Apel din cadrul Federației Române de, cu scopul ca inculpatul G să nu fie sancționat sau să fie sancționat cu amendă în cuantum redus în cauzele ce au făcut obiectele dosarelor nr.260/CD/2008 și nr.330/CD/2008, cauze ce aveau ca obiect abaterile disciplinare prevăzute de art.52 alin.1 lit.b și art.52 alin.5 din Regulamentul Disciplinar al Federației Române de.

Inculpatul a deținut fără drept la domiciliul său 190 fiole a câte 50 ml. efedrină fiecare, substanță clasificată din categoria precursorilor de droguri.

S-a mai reținut că din anul 2006, inculpații în stare de arest preventiv, G, și G, împreună cu inculpații și, trimiși în judecată în stare de libertate, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat care a funcționat până la data de 13.04.2009 și acționat în mod coordonat în scopul comiterii mai multor infracțiuni grave de corupție pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alte beneficii materiale.

Totodată, s-a reținut că la data de 13.04.2009, inculpata, în timp ce la sediul SC SA se efectuau percheziții de către ofițerii de poliție judiciară din cadrul, a sustras documente pentru a le ascunde organelor de urmărire penală și a completat dispoziții de plată și borderouri de achiziție pentru justificarea sumelor retrase de către inculpatul G, încercând astfel să zădărnicească aflarea adevărului.

În mod expres, Curtea a prezentat această activitate infracțională inculpaților G și, așa cum rezultă de altfel și din considerentele expuse de tribunal, pentru a circumstanția mai exact, nu numai la modul general, dar și la modul concret, presupusa activitate infracțională a acestor inculpați, pericolul social al acesteia așa cum s-a desprins din cele arătate mai sus față de presupusa activitate infracțională a celuilalt coinculpat în această cauză, care a fost arestat și trimis în judecată numai pentru o singură faptă de corupție și anume infracțiunea prevăzută de art.254 Cod penal raportat la art.5,6, 7 alin.1 din Legea nr.78/2000 fără a avea legătură cu activitatea infracțională a celorlalți doi inculpați G și vizând fapte de corupție în fotbal și fără a fi reținută în sarcina lui constituirea unui grup infracțional organizat, fapta sa constând în aceea că, în calitatea sa de inspector șef la Inspectoratul regional pentru Protecția Consumatorilor Aap rimit de la inculpatul din dispoziția inculpatului G, echivalentul în lei a sumei de 4.000 Euro, pentru ca acesta să favorizeze societățile în urma acțiunilor de control ce au fost desfășurate de angajați ai instituției sau care urmau să fie efectuate de aceștia.

Așadar, față de inculpatul în privința cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar, aprecierea curții este diferită însă față de cea a tribunalului care a considerat că și în privința acestuia se impune respingerea cererii sale de liberare provizorie deoarece chiar și o singură faptă de natura celei săvârșite de acest inculpat în funcția pe care o deținea reprezintă un grad sporit de pericol social.

O atare apreciere, curtea o fundamentează pe impunerea unui tratament juridic diferit față de activități infracționale diferite, alegerea unei măsuri preventive urmând a fi circumscrisă de fiecare dată, nu numai în mod global cu referire la un evident pericol social pe care-l are desigur și o singură faptă de corupție, chiar dacă aceasta ar fi săvârșită de un inculpat ce deținea o funcție importantă, dar și în mod concret cu referire la presupusa activitate infracțională a fiecărui inculpat, măsura preventivă luată având ca suport al luării sau alegerii ei, în principal, activitatea infracțională desfășurată de inculpatul în cauză, pericolul social concret al unei asemenea activități și, în subsidiar, eventual alte criterii vizând rezonanța ei, pericolul social abstract al unei asemenea fapte de corupție.

În consecință, având în vedere că inculpatului i se reține în cauză comparativ cu ceilalți inculpați G și, o activitate infracțională mai redusă, așa cum a fost prezentată mai înainte, Curtea apreciază că această măsură a arestării preventive cu privire la această activitate infracțională până în prezent, și-a atins scopul instituit chiar de prevederile de ansamblu ale art.2 alin.1 din Codul d e procedură penală ce vizează printre altele și prevenirea infracțiunilor, urmând în consecință ca această măsură să fie înlocuită cu o altă măsură preventivă, cum ar fi liberarea sub control judiciar, cu toate garanțiile și consecințele prevăzute de lege.

Așa cum s-a menționat, Curtea își fundamentează această opțiune luând în calcul pericolul social concret al faptelor pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pentru fiecare inculpat, prelungirea și menținerea acesteia până în prezent, pericol pe care instanța de recurs îl consideră, având în vedere argumentele arătate mai înainte, mai redus cu referire la inculpatul comparativ cu ceilalți doi inculpați, pericol social la care face trimitere expres, printre alte criterii, prevederile art.136 Cod procedură penală, vizând alegerea măsurii preventive fie ea liberarea sub control judiciar.

Ca atare, Curtea în baza art.38515pct.2 litera d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de inculpatul și va asa în parte încheierea atacată, numai cu privire la inculpatul, în sensul că, pe fond, va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar și va dispune punerea sa de îndată în libertate dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În baza art.1602alin.3 Cod procedură penală, Curtea va dispune, de asemenea, ca inculpatul pe timpul liberării provizorii să respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească limita teritorială a județului A decât în condițiile stabilite de instanță;

b) să se prezinte la instanța de judecată sau alt organ judiciar ori de câte ori este chemat;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat, respectiv Poliția municipiului Pitești, conform programului de supraveghere, întocmit de acest organ, sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu-și schime locuința fără încuviințarea instanței care a dispus această măsură;

e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art.1602alin.31Cod procedură penală, Curtea va institui, de asemenea, în sarcina inculpatului următoarele obligații:

- să nu se aproprie de persoanele împreună cu care este bănuit de comiterea unor fapte de natură penală, martori, experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;

- să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.

În baza art.1602alin.32Cod procedură penală, Curtea va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care-i revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În baza art.1602alin.4 rap. la art.145 alin.21Cod procedură penală, Curtea va dispune comunicarea, de îndată, a copiei prezentei hotărâri către inculpat, organului de poliție a municipiului Pitești, în a cărei rază teritorială locuiește acesta, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.

Se vor menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Admițând astfel numai recursul inculpatului și respingând recursurile inculpaților G și, Curtea în baza art.192 alin.2 cod procedură penală îi va obliga pe cei din urmă inculpați la câte 300 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 20.11.1970 în Curtea de A, domiciliat în Curtea de A, str. - -, -.14,.B,.2,.11, județul A, cu domiciliul în fapt în municipiul Pitești, str. -, -.9,.A,.7,.28, județul A, CNP -, deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași, împotriva încheierii din 28 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.

Casează în parte încheierea atacată, numai cu privire la inculpatul, în sensul că, pe fond, admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar și dispune punerea sa de îndată în libertate dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În baza art.160/2 alin.3 Cod procedură penală, dispune ca inculpatul pe timpul liberării provizorii să respecte următoarele obligații:

a) să nu depășească limita teritorială a județului A decât în condițiile stabilite de instanță;

b) să se prezinte la instanța de judecată sau alt organ judiciar ori de câte ori este chemat;

c) să se prezinte la organul de poliție desemnat, respectiv Poliția municipiului Pitești, conform programului de supraveghere, întocmit de acest organ, sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu-și schime locuința fără încuviințarea instanței care a dispus această măsură;

e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art.160/2 alin.3/1 Cod procedură penală, instituie, de asemenea, în sarcina inculpatului următoarele obligații:

- să nu se aproprie de persoanele împreună cu care este bănuit de comiterea unor fapte de natură penală, martori, experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;

- să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.

În baza art.160/2 alin.3/2 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care-i revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În baza art.160/2 alin.4 rap. la art.145 alin.2/1 Cod procedură penală, dispune comunicarea, de îndată, a copiei prezentei hotărâri către inculpat, organului de poliție a municipiului Pitești, în a cărei rază teritorială locuiește acesta, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G, fiul lui - și, născut la data de 14.08.1967 în comuna, județul A, domiciliat în Pitești,-, județul A, CNP - și, fiul lui și, născut la data de 20.07.1967 în Pitești, județul A, domiciliat în Pitești, B-dul. -,.40,.C,.1, județul A, CNP -, aflați în Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași, împotriva aceleiași încheierii și îi obligă pe aceștia la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 30 iulie 2009, la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Pt. aflat în CO, Pt. aflat în CO

semnează Președinte, semnează PREȘEDINTE: Doru Mercan

Pt. grefier, aflat în CO,

semnează Grefier - șef,

Red.

;

4 ex./03.08.2009

Jud.fond:

Președinte:Doru Mercan
Judecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Dumitru

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 497/2009. Curtea de Apel Pitesti