Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 5/R/2010
Ședința publică din 07 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui G și, născut la 18.06.1988, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale nr. 263 din 29 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar, conform articolului 1602Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, emisă la 07.01.2010 de Baroul Bihor - Cabinet de avocat.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea - este reprezentat de procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar. Arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii. Menționează că inculpatul este fără antecedente penale, a cooperat cu organele judiciare, i s-a reținut și art. 16 din Legea 143/2000. Mai arată că inculpatul a vândut 100 gr. de droguri de M risc investigatorului sub acoperire. Raportat la aceste aspecte și la durata arestării preventive, care în prezent a ajuns la un termen rezonabil și raportat la practica CEDO în materie, respectiv art.5 pct.3, unde se precizează că, instanțele naționale au obligația să analizeze pe tot parcursul desfășurării procesului penal, posibilitatea acordării unei măsurii alternative, consideră că se impune în cazul inculpatului admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, apreciind că legală și temeinică încheierea atacată față de gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, precum și faptul că cercetarea judecătorească nici nu a început, apreciază că se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, solicită a fi pus în libertate. Arată că regretă comiterea faptelor.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 263 din 29 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art.160 indice 8a alin.6 raportat la art.160 indice 2 Cod procedură penală s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 18.06.1988 în mun.S M, jud.S M, aflat în stare de detenție în Arestul IPJ B, privind liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.50/2009 emis de către Tribunalul Bihor în dosar nr- în baza încheierii nr.41/06.11.2009.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Satu Mare analizând cererea formulată pe baza motivelor invocate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor prev.de art.2 alin.1 și art.4 alin.1 din lg.nr.143/2000, alături de alți cinci inculpați, în sarcina acestuia reținându-se în esență faptul că la data de 05.11.2009, împreună cu coinculpatul, ar fi procurat un baton de 100 gr.hașiș, după care l-ar fi livrat unui investigator acoperit și colaboratorului acestuia în schimbul sumei de 1255 Euro.
Potrivit disp.art.160 ind.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și că aceasta nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă caracterul facultativ și subiectiv al acestui beneficiu recunoscut de lege în favoarea inculpatului arestat preventiv, ce presupune verificarea condițiilor pentru considerații ce privesc persoana inculpatului, urmând a se aprecia dacă scopurile procesului penal sunt asigurate prin garanția care o oferă persoana inculpatului și obligațiile pe care i le poate impune instanța de judecată în cazul liberării provizorii sub control judiciar.
În cauză, în raport de actele și lucrările aflate în dosar nr.194/D/P/2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea, instanța a apreciat că nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului. Astfel, traficarea de către acesta, împreună cu alți inculpați, a unei cantități relativ mari de droguri, precum și demersurile efectuate de acesta pentru a preîntâmpina descoperirea și tragerea la răspundere a sa și a celorlalți, denotă gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de către aceștia, care justifică atât luarea măsurii arestării preventive, cât și menținerea acesteia. Este adevărat că măsura arestării preventive este o măsură excepțională, dar în acest moment, în raport de circumstanțele reale ale cauzei și de cele personale ale inculpatului, nu se impune liberarea provizorie a acestuia.
Este corectă susținerea inculpatului privind atitudinea cooperantă a acestuia în cursul urmăririi penale ce a determinat reținerea în favoarea sa a disp.art.16 din Lg.nr.143/2000 prin rechizitoriul întocmit în cauză, dar aceste aspecte nu impun în mod obligatoriu acordarea beneficiului prevăzut de disp.art.160 ind.1 și urm. Cod proc.pen. În plus, pentru a se asigura o bună desfășurare în continuare a procesului penal în faza de judecată instanța a apreciat că se impune în continuare menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, nefiind astfel încălcate dispozițiile legale privind durata rezonabilă a măsurii preventive privative de libertate.
Pentru aceste considerente, apreciind că cererea inculpatului este neîntemeiată, în baza art.160 ind.8a alin.6 raportat la art.160 ind.2 Cod procedură penală, a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând, prin avocatul său, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. În motivarea recursului se arată că inculpatul a recunoscut faptele, este infractor primar. Se mai invocă și prevederile art. 5 pct. 3 din CEDO și că inculpatul are cunoștință de prevederile legale privind cazurile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar.
Verificând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor art. 3856alin. 2 Cod procedură penală și art. 38514Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de inculpat este nefondat și, în consecință, în baza prevederilor art. 38515punctul 1 litera b Cod procedură penală, va fi respins ca atare.
Cât privește existența unor indicii care să determine presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, Tribunalul Satu Marea constatat, în mod judicios, că există o astfel de bănuială.
Raportându-se la împrejurările cauzei, tribunalul a apreciat că referitor la persoana inculpatului, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Curtea constată că potrivit jurisprudenței Curții Supreme a Drepturilor Omului, detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.
În mod corect Tribunalul Satu Marea stabilit ca neîntemeiată cererea inculpatului pentru liberarea provizorie sub control judiciar.
În raport de cele de mai sus, curtea apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului se justifică și este necesară, și în consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu menținerea ca legală și fondată a încheierii penale din 29 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare.
În temeiul dispozițiilor articolului 192 aliniatul 2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515punctul 1 litera b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 18 iunie 1988, împotriva încheierii penale nr. 263 din 29 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
decizie -/07.01.2010,
Judecător fond -
decizie 2 ex./07.01.2010,
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pușcaș Mircea, Rus Claudia
