Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 508/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 508
Ședința publică de la 10 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Juverdeanu Tatiana
JUDECĂTOR 2: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 3: Dublea Aurel
Grefier - - -
Ministerul Public - DIICOT - Serviciul Teritorial Iași - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal formulat de - DIICOT - Serviciul Teritorial Iași împotriva încheierii nr. 47 din 06.08.2009 a Tribunalului Iași, prin care a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat în stare de arest preventiv, asistat de av., care depune de dosarul cauzei delegație de substituire pentru av. apărătorul ales al acestuia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului de față, casarea încheierii instanței de fond și respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul. Consideră că instanța de fond, în mod greșit a reținut că nu există date din care să rezulte că acesta ar săvârși fapte similare, întrucât, așa cum a relatat și cu ocazia concluziilor susținute în fața primei instanțe, probatoriul administrat în cauză relevă suficiente date din care rezultă necesitatea privării de libertate în continuare a inculpatului, existând pericolul că ar putea săvârși fapte similare. În acest sens a invocat persistența infracțională, modalitatea de săvârșire a faptelor, în cadrul unui grup infracțional organizat, în mod premeditat, pe o perioadă mare de timp. Toate aceste aspecte dovedesc persistența infracțională, care susține existența pericolului real că inculpatul va mai încerca săvârșirea de noi fapte similare.
Solicită a nu se reține argumentarea instanței de fond, care este neîntemeiată și excede cadrului procesual. Astfel, referitor la perioada detenției preventive, prima instanță a făcut referire la cele 120 de zile de la arestarea inițială, la faptul că de la data de 15.06.2009 nu a mai fost efectuat nici un act de urmărire penală cu privire la acest inculpat. Solicită a se constata că în cuprinsul cererii de prelungire a măsurii de arest preventiv se menționează că în cauză urmează a se efectua acte de urmărire penală și pentru el.
A mai reținut instanța de fond că întrucât au fost ridicate componentele calculatorului aparținând inculpatului, nu se poate face discuție despre existența vreunui pericol că ar putea săvârși fapte similare. Acest aspect urmează a fi înlăturat, întrucât inculpatul poate oricând să achiziționeze noi componente.
În motivarea soluției pronunțate Tribunalul Iașia făcut referire și la poziția procesuală a inculpatului, care a recunoscut parțial fapta. Supune atenției instanței de control judiciar declarațiile date de inculpat, din care rezultă clar că acesta nu a recunoscut, că a încercat să inducă în eroare instanța și organele de urmărire penală.
În ceea ce privește contribuția pe care inculpatul a avut-o la săvârșirea faptei, urmează a se constata că, deși nu a avut o contribuție egală cu cea a fraților, fiind una mai redusă, totuși, contribuția lui este mult mai mare în raport cu a unora din ceilalți inculpați, arestați preventiv.
Tribunalul Iașia apreciat că este posibilă punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului, având în vedere tocmai controlul judiciar ce este impus inculpatului, însă, cu privire la acest aspect, urmează a se constata că măsurile dispuse de instanță sunt fără efect și nu pot fi controlate.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
-. pentru inculpatul intimat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat în cauză de DIICOT - Serviciul Teritorial Iași, considerând încheierea instanței de fond ca fiind legală și temeinică. În mod just s-a dat eficiență deplină prevederilor art. 5 paragraful 1 și 3 din CEDO și art. 5 Cod procedură penală, apreciindu-se că scopul prevăzut de lege în art. 136 Cod procedură penală poate fi realizat și în situația în care inculpatul ar fi liberat provizoriu sub control judiciar, cu condiția îndeplinirii obligațiilor impuse.
Aspectele invocate de reprezentantul Ministerului Public sunt nejustificate, având în vedere că instanța de fond a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160 ind. 2 al. 2 Cod procedură penală, în sensul că a apreciat că în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească noi infracțiuni, sau că ar influența în vreun fel desfășurarea urmăririi penale. Tocmai în dovedirea acestui element instanța de fond a analizat împrejurările enumerate de reprezentantul Ministerului Public. Astfel, faptul că au trecut 120 de zile de la arestarea inițială și nu s-au mai efectuat acte de urmărire penală în ceea ce îl privește, că i-au fost ridicate componentele calculatorului, dovedesc lipsa cazurilor prev. de art. 160 ind. 2 al. 2 Cod procedură penală, cu privire la elementele din care ar rezulta că inculpatul, lăsat în libertate, ar săvârși alte infracțiuni. Mai mult, toate aceste argumente, dovedite pe deplin, justifică pe deplin concluzia că inculpatul nu ar putea influența buna desfășurare a urmăririi penale cât timp actele care urmează a se efectua în cauză nu ar putea fi influențate în vreun fel.
Consideră încheierea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, în mod just fiind admisă cererea inculpatului privind liberarea provizorie sub control judiciar, cu instituirea obligațiilor care sunt în măsură să asigure buna desfășurare a procesului.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului și punerea sa în libertate.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea nr. 47 din 06 august 2009 Tribunalului Iașia fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul -, - și în temeiul art. 160 ind. 8c alin. 2 rap. la art. 160 ind. 2 alin. 1 și 2 Cod procedură penală s-a dispus punerea în libertate provizorie, sub control judiciar, a inculpatului - de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 46/U din 10 aprilie 2009 Tribunalului Iași în baza încheierii de ședință nr. 50/10 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- la data rămânerii definitive a prezentei încheieri. În baza dispozițiilor art. 160 ind. 8a alin. 3 raportat la art. 160 ind. 2 alin. 3 și 3 ind. 1 Cod procedură penală inculpatul - a fost obligat ca, pe timpul liberării provizorii să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limitele teritoriale ale județului I;
b) să se prezinte la organele judiciare (, poliție sau la instanța de judecată, după caz) ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la Poliția Municipiului P, organ de poliție desemnat cu supravegherea inculpatului, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu-și schimbe locuința decât cu încuviințarea procurorului de caz, iar, ulterior, dacă va fi trimis în judecată, numai cu încuviințarea instanței investite;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
f) să nu se aproprie de nici unul dintre martorii audiați în cauză, să nu ia legătura cu nici una din aceste persoane și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
g) să nu ia legătura cu ceilalți învinuiți ori inculpați din cauză;
h) să nu frecventeze săli de internet;
i) să nu desfășoare activități de genul acelora în exercitarea cărora a comis faptele pentru care este cercetat, adică: să nu se conecteze/să nu acceseze, în nici un fel, direct sau indirect, internetul ori sisteme informatice securizate, inclusiv să nu dețină ori să folosească, în orice mod, programe/aplicați ori soft-uri informatice de tip "haching", "psihing" sau altele asemenea.
S-a atras atenția inculpatului, în baza art. 160 ind. 2 alin. 3 ind. 2 și art. 160 ind. 10 alin. 1 lit. "b" Cod procedură penală, ca, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce-i revin, în cazul zădărnicirii adevărului sau în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni cu intenție, liberarea sa provizorie va fi revocată și se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța încheierea, tribunalul a reținut:
Prin cererea formulată la data de 04.08.2009, inculpatul -, "-", în prezent deținut în Arestul I, a solicitat instanței liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. nr. 46/U din10.04.2009emis de Tribunalul Iași în baza încheierii de ședință nr. 50/10.04.2009 pronunțată în dosarul nr- (măsură prelungită și ulterior succesiv).
În motivarea cererii sale scrise, inculpatul invocat, în esență, aspecte ce țin de temeinicia menținerii în continuare a măsurii arestării preventive față de el, cât și de îndeplinirea condițiilor de admisibilitate. A mai susținut acesta că, în prezent, lăsarea sa în libertate nu mai prezintă un pericol pentru ordinea publică. În motivarea cererii sale de liberarea provizorie pe control judiciar a mai invocat și alte împrejurări menționate și detaliate în cererea scrisă, dar și în partea introductivă a prezentei încheieri, la care facem trimitere. Inculpatul a mai arătat că toate eventuale mijloace de probă, constând în calculatoare, carduri, telefoane mobile au fost ridicate în urma perchezițiilor domiciliare și se află deja în posesia organelor de urmărire penală, fiind deja verificate de acestea, astfel încât el nu ar mai putea să altereze vreun mijloc de probă.
Totodată, inculpatul a făcut trimitere - în susținerea temeiniciei cererii sale - și la circumstanțe de ordin personal, cât și la poziția sa procesuală despre care a arătat că a fost corespunzătoare și de colaborare cu organele judiciare.
În fața instanței, inculpatul și-a însușit cererea formulată de avocatul său, pe care a completat-o cu toate elementele de formă prevăzute de art. 160 ind. 6 Cod procedură penală. Inculpatul a fost audiat, acesta prevalându-se însă de dreptul la tăcere, cu precizarea că-și menține toate declarațiile date în cauză, până în prezent.
În vederea justei soluționări a cauzei, la dosarul prezentei cereri au fost atașate: a) dosarul în care s-a dispus arestarea preventivă nr-; b) dosarul ultimei prelungiri de arestare preventivă dispusă în cauză cu nr-, precum și copia încheierii date în acest dosar cu nr. 110/23.07.2009 de către Tribunalul Iași.
Cererea inculpatului întrunește toate condițiile de admisibilitate în principiu prevăzute de lege, întrucât respectă condițiile de formă, iar infracțiunile pentru care acesta este judecat sunt sancționate de legea penală cu pedeapsa închisorii de până la maxim 12 ani, nefiind deci depășită limita de 18 ani închisoare prevăzută de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală. Într-adevăr, faptele pentru care inculpatul este cercetat în cauză sunt pedepsite cu închisoarea după cum urmează: a) infracțiunea prevăzută de 42, al. 1, 2 si 3 din Legea 161/2003 - cu închisoare de la 3 la 12 ani; b) infracțiunea prevăzută de 46 alin 1 lit. b si alin 2 din Legea 161/2003 - cu închisoare de la 1 la 6 ani; c) infracțiunea prevăzută de 48 din Legea 161/2003 - cu închisoare de la 2 la 7 ani; d) infracțiunea prevăzută de art. 27 alin 2 și 3 din Legea 365/2002 - cu pedeapsa închisorii de la 1 an la 12 ani; e) infracțiunea prevăzută art. 7 din Legea nr. 39/2003 - cu închisoare de la 5 la 20 ani. Dar, în privința ultimei infracțiuni se au în vedere dispozițiile alin. 2 al acestui text potrivit cărora "pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. 1 nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat", precum și decizia în interesul legii, obligatorie, a - Secțiile Unite nr. 7/02.02.2009 potrivit căreia "cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune sunt admisibile în ipoteza săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat nu depășește 18 ani."
În ceea ce privește fondul cererii inculpatului, instanța reține că potrivit art. 1608aalin. 2 Cod procedură penală aceasta poate fi admisă dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța constată că, în speță, sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului -.
Astfel, la acest moment procesual (06.08.2009)- situat temporar la cca. 120 de zile de la momentul arestării sale - în cauză nu mai există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica inculpat sa săvârșească alte infracțiuni și nici date din care să reiasă că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori ori prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În plus, sunt întrunite și toate celelalte condiții de admisibilitate, inclusiv cea privitoare la limita de pedeapsă prevăzută de lege.
Cererea este și întemeiată.
Potrivit art. 5 alin. 5 din Codul d e procedură penală "în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune". În speță, nu mai există, la acest moment procesual, nici un motiv temeinic care să împiedice punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului -.
Astfel, tribunalul constată că deși, în cauză, continuă să existe suficiente indicii temeinice și chiar probe certe care să justifice puternic bănuiala legitimă, verosimilă, că, într-adevăr, inculpatul - ar fi participat la săvârșirea faptelor grave pentru care a fost arestat preventiv și este urmărit penal, totuși nu pot fi ignorate o serie de aspecte esențiale ce trebuie avute în vedere la analizarea temeiniciei acestei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, și anume:
a) deși au trecut cca. 120 de zile de la momentul arestării preventive, în acest interval de timp, în cauză, nu s-a mai efectuat de către procurori acte procesuale sau procedurale semnificative care să-l vizeze pe acesta (în concret, după arestarea acestui inculpat, în privința lui, au fost efectuate doar următoarele acte de urmărire penală care se regăsesc în volumele 16-20 - în acestea se regăsesc mijloacele de probă administrate ulterior arestării (vol. 16 în vizează exclusiv pe inc. ): 1) relații comunicate de Poșta Română la 15.04 - vol. 17; a fost audiat acest inculpat la datat de 29.04.2009; 2) procesele-verbale din 12.05.2009, de percheziție informatică a sistemelor informatice și mediilor de stocare a datelor informatice ridicate de la locuința acestui inculpat - 105 și. urm. - vol. 18; 3) a fost audiat, la 15.06, inculpatul care, în depoziția sa, a făcut referiri tangențiale și la acest inculpat - 70 - vol. 19); dar ceea ce este mai important este că, practic, din 15.06.2009 nu s-au mai efectuat acte de cercetare care să-l vizeze și pe acest inculpat;
b) inculpatului i-au fost ridicate toate componentele electronice/sistemele de stocare informatice astfel încât posibilitatea acestuia de a influența semnificativ cercetările care ar mai trebui a fi efectuate în cauză (și care, în principal, se pare că se vor axa pe perchezițiile informatice ale mediilor de stocare ridicate de la alte persoane cercetate în cauză, pe întocmirea de rapoarte de constatare tehnico-științifică, pe solicitarea de relații, pe verificarea circuitelor financiare ) se conturează a fi una foarte puțin probabilă;
c) toate circumstanțele sale personale, recunoașterea faptelor (chiar și numai parțială) și regretul comiterii acestora, coroborate cu disponibilitatea de a colabora cu organele judecare în continuare și de respecta toate măsurile ce-i vor fi impuse de instanță;
d) perspectiva unei proceduri care este posibil să se prelungească în timp (date fiind: numărul mare de persoane investigate în cauză, solicitările de efectuare de comisii internaționale rogatorii, necesitatea identificării tuturor persoanelor prejudiciate pe site-ul );
e) contribuția sa efectivă la ansamblul infracțional investigat în cauză și rolul concret avut de acesta, prin comparație cu alți inculpați (de pildă, prin comparație cu inculpații, care se pare că au avut un rol de coordonare și principal, aportul infracțional al acestui inculpat și rolul său în cadrul grupului infracțional se conturează a fi unul mai redus);
f) posibilitatea reală, prevăzută și de lege, ca scopurile prev. de art. 136 al. 1 Cod procedură penală să fie atinse și altfel, respectiv prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Analiza coroborată a tuturor acestor împrejurări relevă că în cauză cererea inculpatului este întru-totul întemeiată.În concret, de la momentul arestării inculpatului au trecut deja cca. 120 de zile.
Deși legală și temeinică la momentul luării și determinată, mai ales, de natura relațiilor sociale lezate (deosebit de importante), de necesitatea bunei desfășurări a procesului penal și de impactul produs, la acea dată, în sânul comunității, măsura arestării preventive, nu mai apare la acest moment ca fiind justificată a fi menținută,în această formă, în ceea ce îl privește pe inculpat. Este adevărat că faptele de care acesta este acuzat sunt unele grave, însă pericolul pentru ordinea publică nu este unulsine dieîn cazul unor astfel de fapte.
Tribunalul apreciază că perioada detenției preventive de cca. 120 de zile a reprezentat un semnal suficient pentru inculpat pentru ca acesta să conștientizeze: gravitatea faptelor imputate lui și, mai ales, consecințele acestora, atitudinea sa de regret sincer fiind un început important în acest sens, precum și faptul că organele judiciare nu pot și nu rămân indiferente la comiterea unor asemenea fapte, având întotdeauna reacții ferme.
Pe de altă parte, măsura arestării preventive nu are în nici un caz un rol coercitiv.
Apreciază tribunalul că, în acest sens, nu pot fi ignorate nici disp. art. 5 paragraf 3 teza a II a din, ratificat prin Legea 30/1994, ce consacră și dreptul persoanei arestate de a fi pusă în libertate, în așteptarea desfășurării în continuare a procesului.
Potrivit art. 136 al. 1 Cod procedură penală măsura arestării preventive poate fi luată pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal sau pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, judecată, ori de la executarea pedepsei. În cauza de față nu există date certe din care să rezulte presupunerea că lăsarea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului și cu obligarea sa la respectarea unor măsuri restrictive precise, ar împiedica buna desfășurare a procesului penal sau că acesta ar încerca să se sustragă de la judecată.
Într-adevăr, potrivit art. 136 alin 2 Cod procedură penală "scopulmăsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune".
Din alt punct de vedere, măsura arestării preventive constituie o excepție care pentru a fi menținută în continuare trebuie să fie temeinic justificată și absolut necesară în cadrul procesului penal pentru buna sa desfășurare. Regula fiind, deci, judecarea în stare de libertate, drept de care inculpatul se bucură în virtutea art. 5 al. 1 Cod procedură penală și art. 5 al. 1 din CEDO și constatând că cererea de față este întemeiată, instanța urmează să admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul -.
Pe cale de consecință, în temeiul disp. art. 1608aalin. 2 raportat la art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală, se va dispune punerea în libertate provizorie, sub control judiciar, a inculpatului -, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 46/U din 10.04.2009 emis de Tribunalul Iași în baza încheierii de ședință nr. 50/10.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.
În baza disp. art. 1608aalin. 3 raportat la art. 1602alin. 3 și 31Cod procedură penală se va dispune obligarea inculpatul - ca, pe timpul liberării provizorii, să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limitele teritoriale ale județului I;
b) să se prezinte la organele judiciare (, poliție sau la instanța de judecată, după caz) ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la Poliția Municipiului P, organ de poliție desemnat cu supravegherea inculpatului, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu-și schimbe locuința decât cu încuviințarea procurorului de caz, iar, ulterior, dacă va fi trimis în judecată, numai cu încuviințarea instanței investite;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
f) să nu se aproprie de nici unul dintre martorii audiați în cauză, să nu ia legătura cu nici una din aceste persoane și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
g) să nu ia legătura cu ceilalți învinuiți ori inculpați din cauză;
h) să nu frecventeze săli de internet;
i) să nu desfășoare activități de genul acelora în exercitarea cărora a comis faptele pentru care este cercetat, adică: să nu se conecteze/să nu acceseze, în nici un fel, direct sau indirect, internetul ori sisteme informatice securizate, inclusiv să nu dețină ori să folosească, în orice mod, programe/aplicați ori soft-uri informatice de tip "haching", "psihing" sau altele asemenea.
Tribunalul apreciază că aceste obligații pentru inculpat constituie măsuri suficiente pentru a se aprecia că scopul măsurii preventive a arestării preventive dispusă în cauză, legal și temeinic, față de inculpatul - poate fi realizat și prin liberarea sa provizorie sub control judiciar.
În baza disp. art. 1602alin. 32și art. 16010alin. 1 lit. "b" Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, în cazul încercării de zădărnicire a aflării adevărului sau în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni cu intenție, liberarea sa provizorie va fi revocată și se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În baza disp. art. 1602alin. 4 raportat la art. 145 alin. 21Cod procedură penală copii de pe prezenta încheiere se vor comunica inculpatului, Poliției Municipiului P, I, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
La rămânerea definitivă a prezentei încheieri se va dispune a se trimite copia dispozitivului administrației locului de deținere.
Împotriva încheierii a declarat recurs procurorul, criticând-o pentru netemeinicie.
Se susține că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu există date din care să rezulte că inculpatul ar săvârși fapte similare, întrucât probatoriul administrat relevă suficiente date din care rezultă necesitatea privării de libertate în continuare a inculpatului, existând pericolul că ar putea săvârși fapte similare date fiind persistența infracțională, modalitatea de săvârșire a faptelor în cadrul unui grup infracțional organizat, în mod premeditat, pe o perioadă mare de timp.
Instanța de fond a reținut că pe durata celor 120 de zile de la arestarea inițială, organul de anchetă nu a mai efectuat nici un act de urmărire penală cu privire la acest inculpat. trebuie să se constate că în cuprinsul cererii de prelungire a măsurii arestării preventive se menționează că în cauză urmează a se efectua acte de urmărire penală și pentru el. argumentația instanței de fond excede cadrului procesual.
A mai reținut instanța de fond că întrucât au fost ridicate componentele calculatorului aparținând inculpatului nu mai exista pericolul că ar putea săvârși fapte similare. Acest aspect urmează să fie înlăturat, întrucât inculpatul poate oricând să achiziționeze noi componente.
Inculpatul nu a recunoscut fapt ași a încercat să inducă în eroare instanța și organele de urmărire penală.
În ce privește contribuția inculpatului la săvârșirea faptei urmează a se constata că, deși nu a avut o contribuție egală cu cea a fraților, fiind una mai redusă, totuși contribuția lui este mult mai mare în raport cu a unora dintre ceilalți inculpați arestați preventiv.
Măsurile dispuse de instanță în cadrul liberării pe control judiciar impuse inculpatului sunt fără efect și nu pot fi controlate.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a analizat just și în detaliu, stabilind legal și temeinic că sunt îndeplinite în cauză condițiile de formă și de fond prevăzute de lege, art. 160 ind. 8a alin. 2 raportat la art. 160 ind. 2 alin. 1 și 2 Cod procedură penală și art. 160 ind. 8a alin. 3 raportat la art. 160 ind. 2 alin. 3 și 3 ind. 1 Cod procedură penală, pentru liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, stabilind obligații de supraveghere prevăzute de lege.
Aspectele analizate de instanța de fond la punctele a-f din încheiere și care reprezintă aspecte esențiale de analiză a temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cauză, sunt just apreciate și reținute.
Raportat la aceste aspecte măsura liberării provizorie sub control judiciar a inculpatului este legală. Obligațiile impuse inculpatului prin încheiere sunt obligații prevăzute de lege și fiind prevăzute de lege ele sunt eficiente și controlabile pe durata liberării.
Toate componentele electronice/sisteme de stocare informatice au fost ridicate de la inculpat astfel încât posibilitatea acestuia de a influența cercetările ce urmează a fi efectuate în cauză în continuare este puțin probabilă.
Din 15 iunie 2009 nu s-au mai efectuat acte de cercetare care să-l vizeze și pe inculpatul -, iar pe durata arestării de 120 de zile nu s-au mai efectuat acte procesuale sau procedurale semnificative care să-l vizeze pe inculpat cu excepția celor reținute prin încheierea atacată.
Contribuția sa efectivă material infracțională este mai redusă în comparație cu a altor inculpați cercetați în cauză.
În acest context procesual față și de durata arestării preventive a inculpatului până în prezent în mod just s-a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului s-a diminuat iar perioada detenției preventive de cca. 120 de zile este suficientă, iar buna desfășurare a procesului penal, scop de instituire a măsurii arestării preventive prev. de art. 136 Cod procedură penală, poate fi asigurată în ce îl privește pe inculpat și prin punerea sa în libertate sub control judiciar cu impunerea unor obligații restrictive a căror încălcare din partea inculpatului i-ar atrage din nou arestarea.
Instanța de fond în evaluare a reținut recunoașterea parțială a faptelor de către inculpat și regretul raportat la comiterea lor precum și disponibilitatea inculpatului de a colabora cu organele judiciare și de a respecta măsurile ce-i vor fi impuse.
Cum sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160 ind. 2 Cod procedură penală pentru liberarea provizorie sub control judiciar așa cum au fost examinate sub aspectul legalității și temeiniciei lor de instanța de fond, analiza ce este menținută, se apreciază că scopul prev. de art. 136 Cod procedură penală se realizează și prin punerea în liberate a inculpatului sub control judiciar, raportat la contribuția materială infracțională a inculpatului, poziția procesuală, ridicarea probelor în ce îl privește în cursul procedurilor care face puțin probabilă interferența acestuia cu desfășurarea instrucției penale, durata arestării preventive până în prezent și neefectuarea altor acte de cercetare care să-l vizeze și pe acest inculpat, din 15 iunie 2009, măsura dispusă prin încheierea atacată este legală și temeinică, iar criticile formulate în recurs sunt nefondate.
Așa fiind, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul formulat de - Serviciul Teritorial Iași împotriva încheierii de ședință nr. 47/06 august 2009 Tribunalului Iași în dosar nr-, încheiere ce va fi menținută ca fiind legală și temeinică.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de - Serviciul Teritorial Iași împotriva încheierii de ședință 47/06 august 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Cheltuielile judiciare efectuate în recursul rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
18.08.2009
2 ex.
Președinte:Juverdeanu TatianaJudecători:Juverdeanu Tatiana, Scriminți Elena, Dublea Aurel
