Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 510/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 510/
Ședința publică din data de 10 August 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, recursul declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 29 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat ales, care substituie pe avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire aflate la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
apărătorul inculpatului a luat legătura cu acesta.
Avocat și reprezentanta parchetului arată că, nu mai au alte cereri prealabile acordării cuvântului.
Nemaifiind alte cereri prealabile, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 29 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege atât sub aspectul limitelor de pedeapsă, cât și sun aspectul nevinovăției. Din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei.
Singurele probe incriminatorii pentru inculpat sunt declarațiile părților vătămate, părți vătămate care, așa cum rezultă din declarațiile martorilor practică în continuare prostituția în alte țări.
De asemenea solicită ca instanța să aibă în vedere și faptul că s-a depășit cu mult termenul rezonabil prevăzut de lege, ținând seama că, inculpatul se află în arest preventiv de mai bine de un an și 3 luni, precum și faptul că acesta are un copil minor în întreținere care se află în îngrijirea tatălui său care are un grad avansat de infirmitate.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii din data de 29 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, ca fiind legală și temeinică, ținând cont de fapta săvârșită, de pericolul social ridicat al infracțiunii comise, precum și de atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită admiterea recursului, pe fond admiterea cererii și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Din actele dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 29 iulie 2009, Tribunalul Argeș, în temeiul art.1608alin 6 a C.P.P. respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 06.09.1972 în mun. Câmpulung, jud. A, domiciliat în Mun. Câmpulung, str. - nr. 8,. 4,.B,. 19, jud. A, -, obligându-l pe acesta la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă conform art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori ori experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte fapte.
Din analiza coroborată a art. 1602Cod procedură penală, și a prevederilor art. 136 Cod procedură penală care reglementează în general copul măsurilor preventive, prima instanță a apreciat că, la soluționarea cererii de liberare provizorie, urmează a se ține seama de criteriile prevăzute de lege care se referă la scopul măsurii, datele ce îl caracterizează pe inculpat, situația personală a acestuia, dar și de pericolul pe care acesta îl reprezintă pentru ordinea publică, având în vedere că unul din motivele care au condus la arestarea inculpatului, și au determinat prelungirea acestei măsuri, este cel prevăzut de cel prevăzut de art. 148 lit. Cod procedură penală.
În ce privește temeinicia cererii, prima instanță a apreciat că inculpatul este o persoană periculoasă, fapt ce rezultă din natura gravitatea și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor în care au fost implicate părți vătămate minore, profitând de naivitatea acestora și situația socială nefavorabilă, deoarece în marea lor majoritate provin din familii dezorganizate.
Instanța a mai examinat astfel de cereri, apreciind că nu au intervenit elemente noi, nu s-a finalizat administrarea probelor și în plus, se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, așa încât liberarea sa provizorie ar aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal.
Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că facultatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie se raportează și la natura infracțiunii presupus a fi comise, periculozitatea acesteia instanța a apreciat că în speță inculpatul nu poate beneficia de liberare provizorie sub control
judiciar, așa încât, cererea cu acest obiect a fost respinsă ca nefondată.
În recursul declarat de inculpatul, prin apărător, au fost aduse critici în legătură cu netemeinicia hotărârii atacate, susținându-se lipsa probelor de vinovăție, cât și faptul că arestarea inculpatului durează de prea mult timp fiind posibilă în acest moment aplicarea unei alte măsuri de prevenție.
Curtea, apreciază nefondat recursul inculpatului.
Într-adevăr așa cum în mod just a reținut prima instanță, liberarea provizorie reprezintă o măsură care vizează starea de libertate a persoanei, și se poate aplica numai inculpatului supus detenției.
În acest context, examinarea unei cereri de liberarea provizorie este legată indisolubil de condițiile care au determinat anterior privarea de libertate a inculpatului.
Așadar, pe lângă criteriile precizate în dispozițiile art. 1602Cod procedură penală, se au în vedere cu ocazia verificării temeiniciei liberării provizorii, și criteriile care ar putea să determine în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În cauză, inculpatul este trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane minore, încriminate prin art. 13 alin. 1 și 3 din Legea nr. 678/2001, fapte extrem de grave ce se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 7 la 18 ani.
socială a unor asemenea infracțiuni, atingerea unor valori sociale de importanță deosebită, perturbarea ordinii de drept și a liniștii publice în contextul creșterii sensibile a infracționalității de acest tip au constituit elemente pe baza cărora inculpatul a fost supus detenției provizorii începând cu data de 30 mai 2008, măsură care a fost prelungită în mod sistematic de instanța de judecată.
Toate aceste criterii care au stat la baza arestării inculpatului se mențin, în continuare, evidențiind și în momentul de față pericolul pe care acesta îl reprezintă pentru ordine publică, odată lăsat în libertate, astfel încât alternativa liberării sale provizorii nu constituie în acest moment, o măsură care să asigure atingerea în bune condiții a dezideratelor procesului penal.
Pe de altă parte, există în continuare pericolul ca inculpatul să
comită alte fapte penale (art. 1602alin. 2 Cod procedură penală), situație în care liberarea provizorie nu se acordă, deoarece inculpatul a procedat la comiterea faptei în mod planificat, prin faptul că, speculând lipsa de maturitate și dificultățile materiale în care se aflau părțile vătămate, le-a convins inițial iar apoi prin violență fizică le-a obligat în continuare să se prostitueze în beneficiul său material.
Acest mod de a proceda arată un potențial penal ridicat al inculpatului ceea ce nu este în niciun caz compatibil cu liberarea sa provizorie.
În ce privește aspectele legate de vinovăția ori nevinovăția inculpatului care s-au invocat de apărare în susținerea recursului, curtea arată că, acestea exced cadrului procesual de față, urmând să fie examinate de prima instanță investită cu soluționarea fondului, astfel încât nu vor fi avute în vedere, în condițiile în care art. 143, 148 Cod procedură penală, legitimează arestarea învinuitului sau inculpatului, chiar și în cazul în care există doar indicii temeinice că respectivul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Ținând cont de considerentele anterioare și pentru că nu s-au identificat alte motive care să determine reformarea hotărârii atacate, având în vedere dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală, curtea va respinge, ca nefondat, recursul acestuia, obligându-l în același timp la plata cheltuielilor judiciare către stat în baza dispozițiilor art. 192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 29 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 august 2009, la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.: / 2 ex.
Jud.fond: .
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Marius Gabriel Săndulescu
