Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 511/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Complet Specializat pentru cauze cu Minori și de Familie
DOSAR NR- DECIZIE NR. 511/R/MF
Ședința publică din 13 August 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu judecător
JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, recursul penal declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva încheierii nr.64/F din data de 05 august 2009, pronunțată de Tribuznalul V, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns intimații inculpați și, asistați de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei, inculpatul asistat de avocați aleși și, în baza împuternicirilor avocațiale aflate la dosarul cauzei, inculpatul, asistat de avocat ales -a, inculpatul, asistat de avocați aleși și, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei și inculpatul, asistat de avocat ales escu, în baza împuterniciri avocațiale aflate la dosarul cauzei.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta parchetului, avocat, avocat, avocat, avocat -a, avocat, avocat și avocat escu, având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului.
Nemaifiind cereri de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de libertate și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, casarea în parte a încheierii nr.64/F din data de 05 august 2009, pronunțată de Tribuznalul V, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond respingerea ca neîntemeiate a tuturor cererilor formulate de inculpați de liberare proivizorie sub control judiciar.
În motivare arată că instanța de fond nu a analizat temeinicia cererilor în conformitate cu disp. art.160/8a aliniatul final raportându C.P.P.-se la datele concrete ale cauzei, respectiv la numărul mare de infracțiuni săvârșite de majoritatea inculpaților, forma continuată a acestora, reținerea infracțiunii prevăzute de art.7 din Legea nr.39/2003 pentru toți inculpații, care presupune existența unui grup infracțional organizat, care au acționat într-o perioadă mare de timp, în care au fost săvârșite un număr mare de acte materiale, dintre care unele infracțiuni prezintă un grad ridicat de pericol social concret.
De asemenea instanța nu a analizat starea de recidivă a unor inculpați, respectiv inculpatul și alții așa cum rezultă din actrele dosarului.
Instanța în mod greșit a analizat temeinicia cererii numai în raport de circumstanțele personale ale unora dintre inculpați, cum ar fi vârsta, situția familială, săcătatea criterii care nu sunt prevăzute de lege pentru examinarea temeiniciei unei asemenea cereri, ci numai cu privire la alegerea măsurii preventive, situația în care nu există în prezenta cauză, potrivit disp. art.136 Cod procedură penală.
Aceste criterii nu au fost examinate în egală măsură și pentru inculpații recidiviști, respectiv,.
De asemenea cu privire la termenul rezonabil, apreciază că s-a procedat eronat la această examinare, întrucât instanța nu era investită cu ci numai cu cereri de liberare provizorie sub control judiciar, liberarea provizorie presupununând numai persistența măsurilor arestării preventive.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, instanța nu a analizat împrejurarea că acesta a mai fost liberat condiționat și a încălcat dispozițiile instanței, ca atare acordarea din nou liberării provozorii pentru acest inculpat este nejustificată și neîntemeiată, având în vedere că acesta a demostrat că a încălcatcondițiile libverării cu rea credință anterior dispozițiile instanței.
În ceea ce îi privește pe inculpații și și aceștia au avut de curând cereri de liberare provizorie sub control judiciar care au fost respinse, apreciind că nu au apărut temeiuri noi favorabile inculpaților de la acea dată care să justifice admiterea acestor cereri.
Față de cele arătate apreciază că instanța în mod nejustificat a admis cererile inculpaților și pe fond pune concluzii de admiterea recursului pentru toate motivele precizate oral în ședință publică și depus și în scris la dosarul cauzei.
Avocat pentru inculpatul având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat potrivit disp. art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală raportat la prevederile art.160/2 alin.2 și C.P.P. art.5 paragraful 4 din Convenția Europeană, menținerea încheierii nr.64/F din data de 05 august 2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică pentru toate motivele arătate în scris de parechet și susținute și oral în ședință publică de către reprezentantul parchetului.
Avocat pentru inculpatul având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii nr.64/F din data de 05 august 2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, apreciază că nu există probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică, sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, sau să săvârșească alte fapte.
Solicită instanței să ia act că inculpații strau în arest de doi ani și ceva, iar până la finalizarea dosarului mai este cale lungă de străbătut.
Avocat pentru inculpatul având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii nr.64/F din data de 05 august 2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, achiesează la concluzii antevorbitorilor cu privire la toate aspectele generale. Apreciază că nu există date din care să rezulte că inculpatul lăsat în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, sau că ar influența în vre-un fel aflarea adevărului.
Solicită instanței ca la luarea măsurii să aibe în vedere și situația personală a inculpatului, participarea infracțională a acestuia în dosar, acesta are o situație specială în dosar și este trimis în judecată numai pentru un singur act material, respectiv numai pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate morală la infracțiunea de șantaj.
În afară de acea convorbire telefonică, la dosar nu există nici un alt act material din care să rezulte că inculpatul se face vinovat de săvârșirea vreunei alte fapte și nici o participare alături de vre-un grup infracțional.
De asemenea solicită a se avea în vedere și starea de sănătate a inculpatului, situația familială a acestuia, precum și faptul că nu are antecedente penale, nu există nici o parte vătămată, care să se fi constituit parte civilă.
Cu privire la împrejurarea că inculpatului i s-a mai admis o dată o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, iar acesta a încălcat dispozițiile instanței, apreciază că a fost doar o neînțelegere, inculpatul nereținând anumite dispoziții date de instanță.
Avocat pentru inculpații, și având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii nr.64/F din data de 05 august 2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, apreciază că nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică, sau ar încerca să influenteze în vre-un fel aflarea adevărului.
Solicită ca instanța să aibe în vedere situația fiecărui inculpat în parte, precum și faptul că în dosar au fost administrate mai multe probe, au fost audiate un număr foarte mare de părți vătămate, martori.
Avocat -a pentru inculpatul având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii nr.64/F din data de 05 august 2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, apreciază că în ceea ce îl priveste pe acest inculpat sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea acestei cereri, depune la dosar acte medicale pentru a fio avute în vedere de către instanță.
De asemenea solicită ca instanța să analizeze situația fiecărui inculpat în parte, deoacere cererea de liberare provizorie sub control judiciar este o cerere strictă, care se analizează separat.
Solicită, a se avea în vedere și jurisprudența CEDO, care este obligatorie și trebuie respectată.
Avocat escu pentru inculpatul având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii nr.64/F din data de 05 august 2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, precizând că este de acord cu toate concluziile puse de antevorbitorii săi, apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea acestei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, neexistând probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, sau ar influența în vre-un fel aflarea adevărului.
De asemenea solicită instanței a avea în vedere situația fiecărui inculpat în parte la soluționarea recursului.
Apreciază că termenul reztonabil a fost depășit, având în vedere că au trecut mai bine de doi ani de când inculpații au fost arestați.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită respingerea recursului, să fie judecat în stare de libertate, se obligă să respecte toate dispozițiile impuse de instanță, are 2 copii minori în întreținere.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită respingerea recursului, să fie judecat în stare de libertate, precizează că este arestat de 2 ani și 2 luni și se obligă să respecte toate dispozițiile impuse de instanță.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită respingerea recursului, să fie judecat în stare de libertate, deoarece are un copil minor în întreținere, este arestat de 2 ani și 1lună.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului.
Recurentul inculpat - având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită respingerea recursului, să fie judecat în stare de libertate, precizând că nu va mai încălca dispoziile impuse de instanță.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală arată că achiesează la concluziile apărătorului ales și solicită judecarea în stare de libertate.
Solicită instanței să țină cont și de starea sa de sănătate.
CURTEA
Din actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea nr.64 din 5 august 2009, TRIBUNALUL VÂLCEA în baza art. 1608aalin. 2 Cod de procedură penală, a admis cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații:
-, fiul lui și, născut la data de 30.05.1969,în com., jud. V, cu domiciliul în mun. Rm. V, str. G-ral, nr 5, - scara A, 8, posesor seriaVX, nr.-, CNP -,
-, fiul lui și, născut la data de 30.03.1971, în com., jud. V, domiciliat în com., sat, jud. V, posesor al CI seria -, nr. -, CNP -,
-, fiul lui si, nascut la data de 18.10.1970, in com., jud. V, cu domiciliul in or. H,-, jud. V, posesor al CI seria -, nr. -, CNP -,
-, fiul lui - și, născut la data de 06.10.1968, în com., jud. V, domiciliat în mun. Rm. V, str. G-ral, nr. 5, - scara A, apart.4, jud. V; posesor al CI seria -, nr.-, CNP -,
-, fiul lui și, născut la data de 30.06.1967, în Rm. V, jud. V, domiciliat în orș.,-, jud. V; posesor al seria -, nr.-, CNP -,
-, fiul lui si a, nascut la data de 05.01.1960 in mun. Rm-V, jud. V, cu domiciliul in com., sat, jud. V, posesor al CI seria -, nr. -, CNP -,
-, fiul lui și -, născut la data 05.07.1973, în mun.Rm.V, jud.V, cu domiciliul în com., sat, jud.V, posesor CI, seria -, nr.-, CNP -, deținuți în Penitenciarul Colibași, județul
În baza art. 1602alin. 3. pr. pen.;
S-a impus inculpaților să nu părăsească localitatea de domiciliu.
Au fost obligați inculpații:
b). să se prezinte la instanța de judecată și la organul de urmărire penală ori de câte ori sunt chemați;
c). să se prezinte la organul de poliție de la domiciliul fiecăruia( la Poliția Municipiului Râmnicu V, la Postul de Poliție, județul V, la Poliția orașului H, județul V, la Poliția Municipiului Râmnicu V, la Poliția, județul V, la Poliția, județul V și la Poliția, județul V), conform programului de supraveghe întocmit de organele de poliție,ori de câte ori sunt chemați.
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Vâlcea;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1602alin. 31. pr. pen.;
S-a impus inculpaților să mai respecte și următoarele măsuri;
-să nu se deplaseze la târguri,bâlciuri din localitățile de domiciliu;
-să nu se apropie de părțile vătămate, martori,experți sau membrii familiilor acestora și să nu comunice cu aceștia în mod direct sau indirect;
-să nu ia legătura unul cu altul (inculpații) nici cu membrii familiilor celorlalți inculpați și să nu comunice între ei în mod direct sau indirect;
-să nu se afle în locuința părților vătămate, martorilor, experților sau a altui inculpat.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților:
- de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.14/U din 9 iulie 2007 emis de TRIBUNALUL VÂLCEA;
- de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.15/U din 9 iulie 2007 emis de TRIBUNALUL VÂLCEA;
- de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.16/U din 9.07.2007,emis de TRIBUNALUL VÂLCEA;
- de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. nr.1/J din data de 11 martie 2009;
- - de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.18/U din 9 iulie 2007 emis de TRIBUNALUL VÂLCEA;
- de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr- din 12 iulie 2007 emis de Curtea de APEL PITEȘTI;
- de sub puterea mandatului de arestare
preventivă nr- din 12 iulie 2007 emis de Curtea de APEL PITEȘTI, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
A fost atrasă atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse de instanță, în sensul revocării liberării sub control judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut conform art. 1606. pr. pen. că o cerere poate fi inadmisibilă ori de câte ori nu este obiectiv încuviințată de lege, când lipsește legitimitatea subiectivă a celui care o folosește sau atunci când din datele cauzei rezultă inutilitatea ei funcțională în sensul că nu poate produce efectele pe care legea a înțeles să i le atribuie în cazul respectiv.
La data de 9 iulie 2007, prin încheierea nr. 43, TRIBUNALUL VÂLCEA - Secția penală dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile a inculpaților, și -.
Pentru ultimii doi inculpați, și, fost respinsă propunerea de arestare preventivă, însă Curtea de APEL PITEȘTI prin încheierea din 12 iulie 2007 pronunțată în dosarul nr-, înlăturat măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu și dispus arestarea preventivă pe o durată de 29 de zile.
În faza urmăririi penale, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților, iar în faza judecării cauzei a fost menținută această măsură preventivă cu excepția ultimei verificări a legalității măsurii arestării preventive când prin încheierea din 22 iulie 2009, instanța de fond a înlocuit arestarea preventivă a inculpaților cu măsura de a nu părăsi localitatea, soluție infirmată de Curtea de APEL PITEȘTI.
În cauză nu există date din care să rezulte în opinia primei instanțe că inculpații, - și ar putea săvârși alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului în vreun fel.
Fără îndoială,este recunoscut faptul ca pericolul pentru ordinea publică este dat uneori de rezonanța socială a unor fapte deosebit de grave, însă aceasta reclamă o intervenție promptă a autorității, care să restabilească ordinea publică, nu o intervenție la un interval ridicat de timp, când ecoul social al faptei s-a stins.
După un asemenea interval de timp, ordinea socială poate fi restabilită numai prin aplicarea pedepsei, evident, dacă se dovedește vinovăția, și nu prin luarea unei masuri procesuale privative de libertate, care să anticipeze pedeapsa, fapt ce ar reprezenta o gravă încălcare a libertății individuale, a dreptului la un proces echitabil și a prezumției de nevinovăție, așa cum sunt stipulate în 5 și art. 6 din CEDO.
Ar fi și inexplicabil de ce, dacă lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, nu a fost luată nicio măsură preventivă la scurt timp după săvârșirea faptelor.
Pe de altă parte, prin obligațiile impuse conform art. 1622alin. 3 Cod pr. penală, și alte obligații stabilite de instanță, ca urmare a admiterii cererilor de liberare provizorie pe sub control judiciar, inculpații, - și se vor afla practic în imposibilitate de a lua legătura cu părțile vătămate cu ceilalți inculpați sau cu martorii.
În caz contrar, dacă inculpații nu vor respecta obligațiile impuse, liberarea provizorie se revocă și se dispune din nou arestarea preventivă a acestora.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, potrivit art. 1608aalin. 2 Cod pr. penală, instanța trebuie să verifice dacă cererea este și întemeiată. Trebuie din nou subliniat caracterul subiectiv al liberării provizorii care se referă la considerații ce privesc persoana învinuitului sau inculpatului.
Astfel, devine evident că temeinicia cererii va fi apreciată, cu precădere în funcție de persoanele inculpaților, -, și, urmând a fi avute în vedere vârsta, sănătatea, familia, antecedentele și alte situații privind persoanele inculpaților.
În acest context trebuie subliniat că inculpatul nu are antecedente penale, este tată a doi copii minori dintre care un minor are 3 ani și suferă de un handicap grav, soția acestuia nu are un loc de muncă.
În privința inculpatului, din probele administrate în cauză rezultă că este căsătorit, are trei copii minori în întreținere și suferă de o afecțiune gravă ce necesită tratament permanent, fiind diagnosticat cu hepatita cronică de tip
De asemenea, în privința inculpatului, nu are antecedente penale, este tată al unui copil în vârstă de 1 an și 6 luni, este singurul întreținător de familie, soția acestuia nu are un loc de muncă.
Inculpatul, are o sănătate precară, este singurul întreținător de familie, soția acestuia nu are asigurat un loc de muncă.
În ce privește pe inculpații, - și, aceștia, prin punerea în libertate sub control judiciar nu pot influența aflarea adevărului judiciar prin presiuni asupra martorilor sau experților deoarece, o parte din martori sunt la muncă în străinătate, pe de o parte, iar pe de altă parte, prin obligațiile impuse de instanță, se face practic imposibile asemenea acțiuni sub sancțiunea revocării liberării provizorii.
În ceea ce privește temeinicia cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați, este util a fi evocată și jurisprudența Curții Europene potrivit căreia măsura arestării preventive reprezintă excepția în raport cu cercetarea inculpatului în stare de libertate și că această măsură nu trebuie și nu poate să anticipeze o eventuală pedeapsă definitivă privativă de libertate.
Astfel, în cauza Stogmuller împotriva Austriei, Curtea Europeană a statuat că "dispozițiile din art. 6 paragraf 1 se întind asupra tuturor justițiabililor și are ca scop să-i protejeze împotriva duratei excesive a procedurii: în materie penală, ea vizează în mod special să evite prelungirea prea mare de timp a incertitudinii cu privire la soarta inculpatului. Articolul 5 paragraf 3 se referă la persoanele aflate în detenție preventivă. El cere o diligență sporită pentru procedurile de acest tip. Tocmai din acest punct de vedere intervalul prevăzut de art. 5 se deosebește de cel prevăzut de articolul 6. Pe de altă parte însă, chiar dacă durata instrucției penale nu depășește limitele considerate rezonabile, ce a detenției o poate face".
Este de ordinul evidenței că reținerea și judecarea în stare de arest preventiv a inculpaților, -, și, a depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 5 alin. 3 din CEDO, aceștia fiind arestați și cercetați în această stare de circa 25 de luni (2 ani și o lună), fiind încălcat textul de lege menționat la care art. 24 din Constituția României obligă.
Starea de arest a inculpaților nu se mai încadrează într-un termen rezonabil având în vedere că mai sunt de administrat probe, necunoscându-se încă durata de timp până la care va fi soluționată cauza în primă instanță și față de insistența inculpaților de a se readministra toate probele din faza de urmărire penală.
A menține în continuare pe inculpați în stare de arest preventiv poate duce și la încălcarea dispozițiilor art.66 Cod de procedură penală al principiului de nevinovăție și a se ajunge la situația stabilirii unui alt principiu al vinovăției inculpaților până la soluționarea definitivă a cauzei.
Se impune a se face preciza că Statul Român a fost condamnat recent (în anul 2009) de Curtea Europeană pentru încălcarea termenului rezonabil de arestare preventivă în cauza "Daniela Tarău contra României" (cererea nr. 3584/02, hotărârea din 24 februarie 2009), durata arestării preventive a fost de 11 luni.
Astfel, Curtea a reamintit principiile generate de jurisprudenta sa in materie (voir, entre autres, prcit, 90 94). In particular a reamintit ca art. 5.3 din Conventie nu poate fi interpretat ca autorizand o detentie provizorie de o maniera neconditionata daca aceasta nu depaseste o anumita durata. In toate cazurile mentinerea in arest preventiv a unui acuzat trebuie justificata de o maniera corespunzatoare de catre autoritati. (voir, parmi dautres, Chichkov Bulgarie, no 38822/97, 66, 2003-I (extraits), Musuc M, no 42440/06, 41, 6 novembre 2007). Sub acest aspect, Curtea a reamintit ca motivele pe care o decizie de arestare preventiva se bazeaza trebuie sa permita un control public al administrarii justitiei (Suominen Finlande, no 37801/97, 37, 1er juillet 2003); intre altele ca argumentele in favoarea si in contra lipsirii de liberatate nu pot fi generale si abstracte (Smirnova, nos 46133/99 48183/99, 63, 2003‑IX (extraits)).
Față de toate cele reținute mai sus, instanța va admite cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați și va dispune punerea în libertate provizorie a acestora.
Împotriva încheierii a formulat recurs parchetul, susținând netemeinicia acesteia datorită faptului că în mod greșit prima instanță nu efectuat o analiză conjugată a criteriilor prevăzute de lege pentru liberarea provizorie, care presupun și examinarea tuturor temeiurilor ce au stat inițial la baza arestării preventive.
Parchetul arată în opinia sa că inculpații reprezintă odată lăsați în libertate pericol pentru ordinea publică, situație ce impune și pentru viitor menținerea lor în arest.
Curtea apreciază întemeiat recursul parchetului.
În acest sens, curtea arată că potrivit art.1602alin.2 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau pe inculpat să comită alte infracțiuni, ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Curtea reține din această perspectivă, în volumul 15, filele 7 și 9, din înscrisurile atașate la dosar, că inculpatul a exercitat amenințări directe asupra lucrătorilor de poliție ce instrumentează în cauză, cât și a familiilor acestora, începând cu 9.07.2007 la momentul introducerii sale în Arestul IPJ V, și apoi la 7.11.2007, când se afla în detenție, astfel încât împrejurarea în mod evident că determină incidența dispozițiilor art.160/2 alin.2 Cod procedură penală, pentru cazurile când liberarea provizorie nu poate fi acordată, deoarece în acest context este evidentă tendința inculpatului de a denatura aflarea adevărului în cauză.
Curtea observă de asemenea, că inculpatul deși a fost pus în libertate prin decizia penală nr.981/R/5.12.2008 a Curții de APEL PITEȘTI, în datele de 22.01.2009 și 29.01.2009 s-a prezentat la Penitenciarul Colibași unde erau încarcerați ceilalți inculpați din grupul, pentru a lua legătura cu aceștia, deși, obligațiile liberării provizorii îi interziceau acest lucru.
În același mod, pe 12.02.2009, inculpatul s-a prezentat din nou la Penitenciarul Colibași, vizând scopuri similare.
Toate aceste date indică împrejurarea că inculpații având în continuare interese comune, pentru că fac parte din același grup infracțional, în situația în care fie și unul dintre ei este pus în libertate, colaborează, încercând evident să influențeze în favoarea lor, mersul anchetei penale.
Împrejurarea ar fi trebuit apreciată de către prima instanță în raport cu toți inculpații, în condițiile în care administrarea probatoriului în cauză nu s-a finalizat, circumstanțele arătate conturând intenția inculpaților de a zădărnici aflarea adevărului, situație în care nu se acordă liberarea provizorie, conform art.1602alin.2 Cod procedură penală.
Dintr-un alt punct de vedere, curtea arată că analiza unei cereri de liberare provizorie implică în mod necesar, verificarea temeiurilor arestării preventive pentru a reține dacă această măsură se impune în continuare, și dacă liberarea are aptitudinea în situația concretă să realizeze scopul detenției, îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art.1602cod procedură penală neputând conduce automat la admiterea cererii.
Așa cum a susținut și parchetul în motivele de recurs, mijloacele întrebuințate de inculpați la comiterea faptelor, perioada îndelungată pe care s-a întins activitatea infracțională, tendința acestora de perfecționare și de atragere altor membrii, exploatarea unor situații materiale dificile în care se aflau persoanele vătămate, recursul la mijloace violente de constrângere fizică și psihică, caracterizează potențialul penal ridicat al inculpaților și reprezintă o certitudine că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Practica judiciară a statuat în numeroase decizii de speță că, liberarea provizorie nu se poate acorda atunci când subzistă temeiurile detenției, privarea de libertate impunându-se nu doar prin prisma rezonanței sociale a faptelor ci și datorită periculozității concrete dovedite de inculpați ( Ap.B, secția a II-a penală, încheierea nr.77/R/21.03.2007, ÎCCJ, I, încheierea nr-, ÎCCJ, decizia nr.3958/2004).
În ce privește durata rezonabilă a arestării, aceasta se apreciază în funcție de particularitățile concrete ale fiecărei cauze, ținând seama de complexitatea dosarului, atitudinea organelor judiciare, cât și a părților.
De exemplu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului într-o cauză similară ( Wiensztal Poloniei, 43748/98 din 30 mai 2006), a apreciat că trecerea unei perioade de 2 ani și 2 luni de la momentul arestării, nu conduce la încălcarea prevederilor art.5 paragraful 3 din Convenție, având în vedere că era vorba de un caz complex, cu mai mulți coacuzați, unde procesul adunării elementelor probatorii este adesea dificil, luând în considerare existența bănuielii rezonabile vizând săvârșirea pretinselor fapte de către reclamant suspectat de cooperare cu o organizație criminală pentru spălare de bani și alte fraude, ținând seama și de gravitatea infracțiunilor de care este acuzat, faptul că era vorba despre o organizație criminală, așa cum s-a enunțat, și când exista un pericol de influențare a martorilor, în caz de eliberare a sa.
În altă ordine de idei, inculpații au fost supuși detenției la data de 9 iulie 2007, care a fost menținută sistematic de către instanțele de judecată până în momentul de față.
În tot acest interval de timp, din evidențele ecris rezultă că inculpatul a formulat 35 de cereri de recurs, 25, 34, 27, 36, 34 și - 34, toate în legătură cu detenția la care au fost supuși.
Pentru soluționarea unei cereri de recurs sunt necesare circa 7 zile în care dosarul se transportă de la o instanță la alta, se stabilește termenul de judecată, se soluționează și altei trei zile pentru redactarea hotărârii și restituirea dosarului la instanța inițială ori parchetului în funcție de faza procesuală în care se află.
Numai în legătură cu acest aspect, un calcul matematic simplu relevă că dosarul s- aflat la diferite instanțe pentru soluționarea unor cereri accesorii fondului o perioadă de aproape un an.
De asemenea, ca urmare a excepțiilor invocate de inculpați dosarul a fost înaintat Curții Constituționale în intervalul de timp cuprins între 11.03. și 11.07.2008.
În practica judiciară europeană, fosta Comisie a constatat că anumite întârzieri ale procedurii au fost imputabile reclamantului pentru că atunci când legea procesual penală națională oferă dreptul de recurs apărării, acuzatul se găsește în fața unei opțiuni, între o pregătire aprofundată a procesului și o procedură mai rapidă, astfel încât până la un punct el trebuie să-și asume consecințele alegerii făcute ( Comisia, rap. 11 decembrie 1980, cauza Schertehnleib DR.nr.23).
Deși în principiu comunicarea dosarului altei instanțe nu trebuie să conducă la suspendarea activității judiciare în cauza respectivă, nu se poate face abstracție de faptul că acest lucru se întâmplă totuși în mod obiectiv, câtă vreme toate actele procesuale specifice fiecărei etape în parte, nu se pot efectua în lipsa dosarului cauzei.
Cu toate că așa cum s-a arătat, în practica europeană s-a atribuit această situație ca o culpă în sarcina inculpaților, totuși dacă se acceptă ideea că în cele din urmă aceștia nu pot avea o vină, este totuși notoriu și obiectiv că lipsa dosarului împiedică instrumentarea oricărui act procesual, echivalând practic cu o suspendare implicită a procedurilor de fond, astfel încât nu poate atrage nici culpa organelor judiciare și prin urmare nici num poate fi avută în vedere în calculul duratei rezonabile.
Altfel spus, nu se poate susține în opinia curții în această ipoteză în care datorită multiplelor cereri și excepții formulate de inculpați la propria alegere a fost nevoie ca dosarul cauzei să se afle în afara procedurii de fond, că legitimitatea detenției nu mai este actuală datorită duratei nerezonabile.
Cum nu se regăsește aici nici culpa organelor judiciare și având în vedere complexitatea cauzei, curtea este de părere că încă nu s-a epuizat durata rezonabilă a detenției în ceea ce-i privește pe inculpați.
În cele din urmă, împlinirea duratei rezonabile a detenției, așa cum a stabilit instanța supremă în jurisprudența sa, echivalează cu dispariția temeiurilor arestării, ceea ce implică revocarea acesteia conform art.139 Cod procedură penală, împrejurare analizată așadar, în cadrul unei alte instituții juridice decât liberarea provizorie, cum în mod greșit a procedat prima instanță.
Prima instanță a scăpat de asemenea, din vedere aspecte esențiale, așa cum au fost precizate mai sus, datorită necorelării dispozițiilor privind liberarea provizorie cu cele care se referă la temeiurile arestării inculpaților, efectuând o analiză ruptă de context, doar a elementelor care pledează în favoarea acestora.
Pentru aceste argumente în baza dispozițiilor art.385/15 pct.2 Cod procedură penală, curtea va admite recursul parchetului și casând în totalitate încheierea recurată, urmează să respingă în fond cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați.
Potrivit art.192 al.2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs vor fi suportate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe Lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva încheierii de ședință nr.64 din data de 05 august 2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
Casează încheierea recurată și pe fond respinge ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, -, și.
Obligă pe inculpați la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 august 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:.
3 ex.
Jud.fond.:.
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Elena Minodora Rusu
