Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 523/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie
Dosar nr- DECIZIA PENALĂ NR.523/
Ședința publică din data de 06 octombrie 2008
Curtea constituită din:
Președinte: dr.- - - președinte secție
Judecător: dr.- -
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
Grefier: a -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul G, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 02 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat G, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat și reprezentantul parchetului precizează, pe rând, că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Prima instanță a motivat respingerea cererii, în primul rând, prin aceea că, lăsat în libertate, inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părții vătămate sau vreunui martor.
S-a motivat în continuare că, odată pus în libertate, datorită faptului că s-a sustras din anul 2005 până în prezent, inculpatul ar fi predispus la săvârșirea unor asemenea fapte penale.
Apreciază că din probele existente la dosar nu rezultă dovezi care să conducă la concluzia că inculpatul ar putea comite din nou astfel de infracțiuni.
Pe de altă parte, inculpatul nu a comis decât un act material în anul 2005 și de atunci și până în 2008 nu a mai săvârșit alte fapte, astfel că nu este justificată această motivare.
Al doilea motiv de recurs se referă la posibilitatea influențării de către inculpat a datelor din dosar, cercetarea judecătorească nefiind începută.
Însă nici în acest sens nu există date concrete.
Inculpatul are dreptul de a fi pus în libertate provizorie, întrucât sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru aceasta, iar prin menținerea lui în stare de arest preventiv se încalcă principiul prezumției de nevinovăție.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, motivând că din materialul probator rezultă că primele declarații au fost date de inculpat în anul 2005, după care a plecat în străinătate, fiind adus în 2008, în urma emiterii unui mandat de urmărire internațională.
Atât timp cât inculpatul avea cunoștință că există un dosar de urmărire penală în care avea calitatea de învinuit, avea obligația să rămână în țară pentru lămurirea cauzei penale respective.
Pe de altă parte, o eventuală liberare provizorie a inculpatului ar da posibilitate acestuia să părăsească din nou țara și ar impieta buna desfășurare a procesului penal.
Recurentul inculpat G, având ultimul cuvânt, potrivit art.38513alin.ultim Cod procedură penală, solicită admiterea recursului și judecarea lui în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol public.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință din 2 octombrie 2008, pronunțată d Tribunalul Argeș, în dosarul penal nr-, s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul G, fiind obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispun astfel, tribunalul a reținut că, prin rechizitoriul nr.11D/P/2007 al - Biroul teritorial Argeș, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul G, pentru infracțiunea prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, susținându-se că a recrutat-o, cazat-o și transportat-o pe partea vătămată în Italia și împreună cu a exercitat asupra acesteia violențe și amenințări pentru aod etermina să se prostitueze în scopul obținerii de foloase materiale. Inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, fiind arestat provizoriu de autoritățile italiene și predat către România la data de 12 iunie 2008.
In raport de această stare de fapt, tribunalul apreciat că în speță, potrivit art.160/2 alin.2 Cod pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu poate fi acordată, întrucât inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, sustrăgându-se de la urmărirea penală.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea acesteia iar, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie, susținând că în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să zădărnicească aflarea adevărului.
Examinând dosarul cauzei, atât prin prisma motivului invocat, cât și din oficiu, potrivit art.385/9 Cod pr.penală, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma:
In speță, din actele și lucrările dosarului, se reține că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, fiind acuzat de faptul că a recrutat, cazat și transportat pe partea vătămată în Italia, unde, prin amenințări și violențe a determinat-o să se prostitueze în folosul său. După începerea urmăririi penale, inculpatul s-a sustras, fiind dat în urmărire generală, a fost arestat provizoriu de autoritățile judiciare italiene și predat către România la 12 iunie 2008. Din această situație, rezultă, fără dubiu, intenția inculpatului de a se sustrage de la judecată și de a zădărnici aflarea adevărului prin această conduită.
Or, potrivit art.160/2 alin.2 din Codul d e pr.penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Sustragerea inculpatului timp de 3 ani de la procesul penal, prin părăsirea țării, este de natură să conducă la concluzia că acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și că același lucru l-ar face în cazul în care se va dispune punerea lui provizorie în libertate.
In raport de cele ce preced, recursul este nefondat, motiv pentru care urmează ca în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, să se respingă ca atare.
In temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul G, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 02 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 octombrie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
13 octombrie 2008
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
