Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 524/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 524/2009
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Alina Lodoabă
Grefier - -
DIICOT - Serviciul Teritorial Albaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 103/15 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent aflat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care avocatul ales al inculpatului a depus la dosar motive de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând pe fondul cauzei a se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
A precizat că în cursul procedurii la instanța de fond, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorial a Tribunalului Alba față de disp. art. 30.pr.penală cu raportare la disp. art. 160/6 alin.4 pr.penală, excepție care a fost pusă în discuție și respinsă.
A mai arătat că în sarcina inculpatului nu poate fi reținută infracțiunea prev. de art. 215 alin.5 cod penal - înșelăciune cu consecințe deosebit de grave - deoarece potrivit art. 146.penal consecința deosebit de gravă reprezintă paguba de peste 200.000 lei, ori în speță inculpatul este doar cercetat iar prejudiciul a fost eronat stabilit fără a exista o cerere de constituire de partea civilă sau plângerea părții vătămate (există o singură plângere din Slovacia). La dosarul cauzei sunt 4 formulare de expediere și nici unul de ridicare de bani de către inculpatul.
Prejudiciul reținut în cauză este atribuit inculpaților în solidar pentru a se argumenta artificial ideea de grup infracțional organizat.
Pericolul social al faptei trebuie dovedit pro cauza și nu prezumat, la fiecare termen s-a încercat lămurirea pericolului social al faptelor cu referire directă la consecințele faptelor comise.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, provine dintr-o familie înstărită, este student anul II, a fost avut un loc de muncă.
A făcut trimitere la practica judiciară depusă la dosarul cauzei și a invocat faptul că și în practica CEDO se dă întâietate prejudiciului care l-ar încerca inculpatul privat de libertate.
A mai arătat că arestarea preventivă nu a adus nici un beneficiu anchetei, inculpatul fiind arestat de peste o lună și J de zile și nu i s-au adus la cunoștință drepturile procesuale. Mai mult de atât pe numele inculpatului s-a emis doar un mandat de aducere care a fost executat în aceeași zi, iar mandatul de arestare preventivă a fost emis în lipsa inculpatului, iar ulterior s-a predat.
Reprezentanta DIICOT solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate, precizând că de esența acestei cereri este îndeplinirea cerințelor prev. de art. 160/2 alin.1 și 2.pr.penală. Dar, în această fază procesuală instanța nu poate interveni asupra încadrării juridice dată faptelor comise, printre care este și art. 215 alin.5 cod penal și astfel nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 160/2 alin.1 pr.penală și acesta este motivul pentru care instanța de fond nu mai făcut referire și la alte condiții negative.
B desfășurare a procesului penal ar fi asigurată de cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv, arestarea preventivă nu este de lungă durată, timpul fiind rezonabil.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și se va prezenta de fiecare dată la organele de cercetare penală. Mai arată că își menține declarațiile date în cauză și precizează că apărătorul său ales a fost prezent la sfârșitul audierii și a fost influențat de procurorul anchetator. Îl cunoaște pe inculpatul și la AIa stat doar câteva ore. găsite în calculator erau făcute în Italia și recunoaște faptele în măsura în care le-a comis. Mai precizează că în anul 2006 scos niște bani pentru numitul deoarece acesta i-a promis că-l duce în Spania. La telefon a vorbit doar cu inc., cu inc. nu. De o lună și J de zile, nimeni nua mers la el să-i spună pentru ce este arestat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 103/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- a fost respinsă excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Alba.
A fost respinsă cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul, actualmente aflat în stare de arest preventiv, măsură dispusă prin încheierea Tribunalului Alba nr. 25/2009 din 30 iulie 2009.
Soluția Tribunalului Albaa fost fundamentată pe următoarele argumente de fapt și de drept;
Referitor la excepția de necompetență teritorială, cu toate că în raport cu criteriile stabilite de art. 30.pr.penală, cauza nu poate fi legală de Tribunalul Alba, se impune a fi luat în considerare faptul că această instanță a dispus măsura arestării preventive fiind competentă potrivit art. 149/1 alin.2 pr.penală.
În consecință, cererile accesorii față de această măsură, revin spre competentă soluționare Tribunalului Alba.
Referitor la cererea de liberare sub control judiciar, s-a apreciat că aceasta nu întrunește condițiile de admisibilitate, raportat la cuantumul sancțiunii prevăzute pentru infracțiunile de care este acuzat inculpatul și anume înșelăciune în formă agravată, prev. de art. 215 alin.1, 2 și 5 cod penal, sancționată cu pedeapsa închisorii până la 20 de ani.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 160/9 pr.penală inculpatul, aducându- critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte expuse în memoriul scris depus la dosar la filele 13-16:
1. Excepția de necompetență teritorială nu a fost oportun invocată.
2. Încadrarea juridică reținută este greșită și a antrenat în mod incorect prin limita de pedeapsă impusă de exigențele textului de lege, constatarea lipsei condițiilor de admisibilitate.
Acuzațiile aduse inculpatului vizează un prejudiciu pretins de aproximativ 9000 euro și 600 USD, cu mult sub condiția stabilită de art. 146.pr.penală.
Prejudiciul a fost stabilit în mod eronat, fără a exista plângeri prealabile ale părților vătămate și fără ca acestea să se fi constituit părți civile.
3. Pericolul social pentru ordinea publică nu a fost demonstrat în cauza de față cu prisosință având în vedere că el nu trebuie prezumat.
În cauză s-a încălcat justul echilibru între măsura luată față de inculpat și indiciile ce conturează activitatea infracțională.
Inculpatul are o conduită socială ireproșabilă, este student la Universitatea B și angajat al SC SA și provine dintr-o familie cu o situație materială foarte bună, astfel încât nu se poate susține că lăsarea în libertate ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/6 alin.3 pr.penală, Curtea constată următoarele:
1. Tribunalul d e primă instanță a dispus respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar în considerarea disp. art. 160/2 alin.1 pr.penală apreciind în mod corect că în cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, cu referire specială la limita de pedeapsă acceptată pentru a admite în principiu o atare cerere.
2. Curtea arată referitor la prima critică expusă în memoriul inculpatului, critică ce vizează pronunțarea instanței asupra unei excepții de necompetență teritorială, faptul că aceasta nu prezintă eficiența procedurală și nu poate justifica în vreun mod un interes al recurentului.
Curtea reține că în speță chiar dacă s-ar considera inoportună și neavenită aducerea în discuție de către Tribunal a acestei excepții nu a vătămat un interes legitim al inculpatului.
3. Analizând încheierea penală atacată prin prisma criticilor aduse sub aspectul condițiilor de admisibilitate, Curtea reține la rândul său că acestea nu sunt întrunite în ce privește limita de pedeapsă instituită de art. 160/2 alin.1 pr.penală.
4. Curtea subliniază, așa cum s-a statuat și în practica Curții Europene că faptele care au dat naștere la bănuielile în discuție, în speța de față cele ce justifică pentru început reținerea încadrării în textul de lege prev. de art. 215 alin.1, 5 cod penal - nu trebuie să fie de același nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzație, astfel încât nu se impune ca autoritatea judiciară care efectuează urmărirea penală, în speță DIICOT, să fi adunat probe suficiente pentru a formula o acuzare completă pe timpul detenției provizorii (vezi Murray vs UK).
5. În acest context, Curtea reține că acuzațiile prealabile formulate în acest stadiu, chiar dacă nu sunt definitive, imprimă în speța de față încadrarea juridică ce exclude punerea în discuție a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate.
6. Curtea consideră că în speță nu prezintă importanță, în acest stadiu al procedurilor, conduita procesuală a părților civile, dacă acestea au înțeles să emită pretenții civile sau nu, ci faptul că prejudiciul global estimat are un cuantum ce caracterizează faptele în infracțiuni cu consecințe deosebit de grave, și, de aici, pedeapsa peste 18 ani închisoare.
7. Față de cele ce preced, Curtea reținând că Tribunalul Albaa adoptat o soluție legală și temeinică, ce nu poate fi circumscrisă nici unui caz de casare prev. de art. 385/9 pr.penală, va respinge în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit.b pr.penală recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin.2 pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 103/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 260 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs din care suma de 100 lei reprezentând cota procentuală din onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. VV 2 ex/22.09.2009
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Leontin Coraș, Alina Lodoabă
