Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 53/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 53/
Ședința publică din 22 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G-- - judecător
Judecător dr. - -
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
Grefier
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism - Serviciul Teritorial Pitești
Procuror:
S-a luat în examinare, recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 19.01.2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului ales să ia legătura cu recurentul inculpat aflat în stare de arest.
Se depune la dosar de către apărătorul recurentului inculpat borderou cu acte.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru recurentul inculpat arată că încheierea atacată nu este motivată, neindicându-se motivele pentru care s-a dispus respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, aceasta fiind motivată în ceea ce privește menținerea stării de arest a inculpatului.
În motivarea recursului, arată că din probele dosarului nu rezultă că inculpatul lăsat în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau ar influența părțile. Inculpatul este tânăr, are 21 ani, este de etnie romă, are doar studiile primare, soția sa nu are serviciu, este singurul întreținător al familiei, iar tatăl acestuia este bolnav. Fratele inculpatului a vândut casa, iar în prezent toții membrii familiei locuiesc într- cameră construită din.
Pe de altă parte, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și pentru egalitate de tratament, alți inculpați aflându-se în stare de libertate.
În consecință, avocat pentru recurentul - inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că lăsarea inculpatului în libertate nu influențează bunul mers al justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, din actele dosarului există date că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Acesta a aderat la un grup infracțional organizat, înșelând mai multe părți vătămate. Arată că prin actul de sesizare, cauza a fost disjunsă și s-a dispus arestarea preventivă a mai mulți inculpați. inculpați au fost trimiși în judecată în stare de libertate întrucât au avut o contribuție mai mică la săvârșirea infracțiunilor. Apreciază că pentru recurentul inculpat în prezent starea de libertate nu este bine venită pentru buna desfășurare a procesului penal.
În replică, apărătorul recurentului inculpat, avocat, arată că ceilalți coinculpați au fost audiați și niciunul aceștia nu a declarat că inculpatul a intrat în grup cu ei.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că are doi copii, soția sa nu are serviciu, iar tatăl său este bolnav.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin încheierea din 19 ianuarie 2010, în baza disp.art.160/8a alin. 6 Cod de procedură penală Tribunalul Argeș a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 20.03.1987 în B, sector 6, domiciliat în B V,-, jud.G, CNP - -.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că deși condițiile negative prevăzute de art. 1602alin. 2 Cod de procedură penală sunt îndeplinite, inculpatului nu i se poate recunoaște în mod automat dreptul la liberare provizorie, întrucât legiuitorul îi conferă doar o vocație, și nu un drept la liberare condiționată.
Făcând un examen asupra temeiurilor ce au condus instanța la luarea, iar mai apoi la menținerea stării de arest preventiv, tribunalul a constatat că aptele imputate inculpatului sunt destul de grave, avându-se în vedere circumstanțele comiterii acestora, amploarea operațiunilor desfășurate, numărul persoanelor implicate, dar și al părților vătămate afectate, mijloacele frauduloase folosite, constând în utilizarea de înscrisuri plăsmuite, și chiar de acte de identitate false, de manopere dolosive, pentru înșelarea părților vătămate.
Gravitatea faptelor rezultă din consecințele produse ce au constat atât în prejudicierea părților vătămate, dar și din împrejurarea că a fost instaurat un climat de neîncredere în rândul comunității oamenilor care derulează afaceri și operațiuni comerciale prin intermediul Bursei de Valori B sau a societăților de investiții.
Toate acestea au convins tribunalul că, prin conduita sa, inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ceea ce implică menținerea măsurii preventive privative de libertate.
S-a apreciat că măsura trebuie menținută și pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal, a cărui fază de cercetare judecătorească nu a debutat și care se anunță a fi deosebit de laborioasă și de lungă, având în vedere numărul părților implicate, dar și al faptelor sesizate, și că alte măsuri mai puțin invazive în sfera de libertate a inculpatului nu sunt oportune în acest moment, inclusiv liberarea sa provizorie.
În termen legal, inculpatul a atacat cu recurs această încheiere, pe motiv că arestarea sa nu se impune, întrucât nu există la dosar probe din care să rezulte că ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului sau că ar influența părțile.
În sprijinul căii de atac promovate, recurentul a invocat și situația sa familială, pe care o consideră deosebită, precum și faptul că alți inculpați, cercetați în același dosar, se află în stare de libertate.
A mai susținut inculpatul și că greșit s-a reținut în sarcina sa fapta de aderare la grupul infracțional, întrucât nu a avut nicio legătură cu ceilalți inculpați trimiși în judecată.
Examinând hotărârea atacată cu recurs prin prisma criticilor ce-i sunt aduse, cum și sub toate aspectele, așa cum impun exigențele art. 385/6 alin. ultim din Codul d e procedură penală, curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 37D/P/2007 din data de 18.06.2009 al Parchetului de pe lângă a fost trimis în judecată, alături de alți 21 de inculpați, recurentul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 279 alin. 1 rap. la art. 248 comb. cu art. 244 pct. 5 lit. b) din Legea nr. 297/2004, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod, cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal.
În esență, se reține în sarcina acestuia că a aderat, împreună cu alți inculpați, la grupul infracțional constituit de inculpații,. și, cu intenția de a săvârși mai multe fapte penale și a realizat, împreună cu alți inculpați, tranzacții ilegale cu acte false, folosind acțiunile părților vătămate la Bursa de Valori B, prin intermediul unor Societăți de Servicii și Investiții Financiare, în mod continuu, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale.
Potrivit acuzării, inculpatul a ajutat grupul infracțional organizat la înșelarea unui număr mare de acționari, în mod continuu în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a completat cu date necorespunzătoare adevărului actele necesare pentru tranzacționarea acțiunilor la Societățile de Servicii și Investiții Financiare, ori documentele bancare, în mod continuu, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale.
Măsura arestării recurentului - inculpat a fost dispusă de Tribunalul Argeș, prin încheierea nr. 43/CC/27.05.2009, care a constatat că există indicii temeinice potrivit cărora acesta a săvârșit faptele pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat, de la luarea măsurii preventive față de inculpat s-a scurs o perioadă de timp apreciabilă însă, având în vedere complexitatea deosebită a cauzei (dată de numărul mare de acuzați și de părți vătămate, de prejudiciile mari cauzate, de modul de a acționa al celor trimiși în judecată, în cadrul unui grup organizat, ceea ce denotă o periculozitate sporită a acestora, de faptul că în sarcina lor au fost reținute mai multe fapte penale, în formă continuată și în concurs real), curtea apreciază, în concordanță cu judecătorul fondului, că punerea acestuia în libertate nu este oportună, deoarece există riscul ca el să încerce a influența pe părțile din dosar, în declarațiile pe care le vor da, cum și pe martori.
De aceea, în mod judicios prima instanță a constatat că în speță nu sunt realizate condițiile cerute de legiuitor pentru acordarea liberării, în art. 160/2 alin. 2 din Codul d e procedură penală.
Este adevărat, art. 136 alin. 2 din același cod prevede că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, însă alineatul 8 al aceluiași articol stabilește anumite criterii în funcție de care se face alegerea măsurii.
Între acestea, deosebit de relevant este gradul de pericol social al faptelor, cum și circumstanțele ce caracterizează persoana față de care se ia măsura, astfel cum au fost relevate mai sus; aderarea la un grup infracțional organizat și comiterea de fapte penale de către recurent, cunoscând că se bucură de protecția celorlalți coinculpați și sprijinindu-i, la rândul său, pe ceilalți, a creat mai multă siguranță membrilor grupului și, de aceea, pericolul social al faptelor deduse judecății este extrem de mare.
Deși recurentul susține că nu a avut nicio legătură cu grupul infracțional, în cauză s-a constatat existența indiciilor la care face referire art. 68/1 Cod de procedură penală, în momentul în care arestarea preventivă a fost dispusă, iar probele administrate până la acest moment nu sunt de natură a infirma respectivele indicii și de a contura o altă situație de fapt decât cea expusă în actul de sesizare a instanței.
De altminteri, obiectul aceste cauze îl constituie cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de recurentul - inculpat, și nu verificarea legalității și temeiniciei arestării prevenției, așa încât apărările referitoare la lipsa implicării sale în activitatea grupului infracțional urmează a fi valorificate la momentul la care instanța va face aplicațiunea art. 300/2 Cod de procedură penală; liberarea provizorie presupune existența măsurii arestării preventive, dispuse în mod legal și întemeiat.
Așa fiind, va fi privit ca nefondat recursul și va fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură penală.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2, va fi obligat recurentul - inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 19.01.2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Marius
G - dr. - -
Grefier,
Red:
Tehnored.:
2 ex./15.02.2010
Jud.fond:.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Andreescu, Marius
