Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 532/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 532/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 07 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 2: Laura Popa
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul parchetului de pe lângă ICCJ - DIICOT - Serviciul teritorial Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 4 august 2009 în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat din oficiu de avocat .
Procedura îndeplinită.
Se permite apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art 385/13 Cpp, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii din 4 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori si Familie Brașov prin care s-a respins cererea provizorie sub control judiciar, casarea acestei încheieri și, pe cale de consecință admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât conform dispozițiilor art. 160/2 Cpp, având în vedere că îndeplinește cele două condiții referitoare la limita de pedeapsă și la faptul că nu exista date certe la dosar că lăsarea in libertate ar determina pe acesta sa săvârșească noi infracțiuni sau ar încerca sa impieteze aflarea adevărului, să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze martorii.
Inculpatul a avut o atitudine sinceră, constantă, de recunoaștere a faptei pe care o regretă. In plus aduce si alte argumente subiective pentru liberarea inculpatului: că până la arestare inculpatul a lucrat la SC SA, firma care, în prezent, dacă inculpatul ar fi pus in libertate, l-ar angaja in continuare; că inculpatul este logodit, logodnica fiind însărcinata in luna a 4, locuiesc împreuna in chirie, iar daca acesta nu se va libera si reangaja, nu va putea plati chiria, iar logodnica riscă să rămână in stradă. De asemenea, inculpatul este bolnav, suferă de ulcer duodenal, iar starea de arest nu il ajută întrucât nu i se poate oferi regimul alimentar necesar.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii tribunalului, prezenta cerere fiind a doua în curs de două săptămâni formulată de inculpatul, iar de la momentul la care s-au analizat condițiile pentru admisibilitatea primei cereri pana la aceasta cerere nu au intervenit elemente noi, subiective sau obiective care să conducă la concluzia că aspectele invocate inițial s-au modificat.
Solicită respingerea recursului si menținerea încheierii tribunalului ca legala si temeinică, ținând seama de faptul că s-a avut in vedere prin lăsarea in libertate a inculpatului se periclitează grav ordinea publică, s-au avut in vedere circumstanțele reale ale faptei, că este implicat in contextul unui grup infracțional cu mai mulți inculpați cercetați fie in stare de libertate, fie in stare de arest preventiv, a avut o participație importanta la săvârșirea infracțiunii reținută in sarcină, că atitudinea procesuală nu este una sinceră.
Toate aceste elemente au condus corect instanța de fond să statueze că liberarea provizorie sub control judiciar nu este întemeiată.
Aspectele privind situația lui personală au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive; inculpatul s-a sustras urmăririi penale, astfel că temei a fost reținut si cel prev. de art. 148 lit. a Cpp.
Referitor la locul de muncă, solicită a se constata că, de fapt nu a avut un loc de munca, astfel că aspectele invocate erau doar aspecte in pregătirea unui loc de muncă.
In legătură cu starea de sănătate, este regretabilă situația acestuia, însă inculpatul trebuia să se gândească înainte de săvârșirea faptei că are o stare de sănătate care nu i-ar permite, în cazul in care ar fi prins, să execute o măsura privativă de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, în raport de faptul că riscă să piardă locuința unde domiciliază, solicită a se dispune punerea sa în libertate, luându-și angajamentul să se prezinte ori de câte ori va fi chemat de organele de cercetare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 4 august 2009, Tribunalul Brașova respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, apreciind că, în cauză, raportat la probele administrate, nu sunt îndeplinite cerințele art. 1602Cod procedura penala. S-au avut în vedere, circumstanțele reale ale faptelor - amploarea activității infracționale având ca scop fraude informatice, modul de operare, existența unor indicii temeinice privind participarea a încă aproximativ 25 de inculpați, constituiți într-un grup piramidal, cu diferite eșaloane, existând indicii că inculpatul ar fi făcut parte dintr-un eșalon intermediar, nefiind o simplă,săgeată", având deci o participație importantă, făcând demersuri atât pentru racolarea dar și pentru însoțirea inculpaților din eșalonul inferior (participația fiecărui inculpat urmează a fi stabilită prin cercetările care se efectuează în continuare) și colectarea banilor sustrași neautorizat din conturile unui număr mare de persoane vătămate, profitându-se de naivitatea acestora, valoarea ridicată a prejudiciului, insecuritatea cauzată în circuitul bancar și în încrederea populației în siguranța sumelor de bani depuse în conturile bancare, amploarea acestui fenomen infracțional informatic în prezent, dar și circumstanțele personale ale inculpatului. Acesta nu are o locuință și ocupație stabilă, a avut o poziție oscilantă în cursul cercetărilor, recunoscând în final săvârșirea faptelor, s-a sustras cercetărilor plecând imediat după surprinderea în flagrant a unor participanți și arestarea acestora în Germania, existând la dosar diverse acte de procedură de căutare la locuințele cunoscute, deși potrivit propriei declarații a aflat de la sora sa telefonic că este cercetat și s-a dispus arestarea sa în lipsă, motiv pentru care a revenit în România dar nu s-a predat autorităților, a încercat telefonic o,colaborare" cu organele judiciare fiind astfel necesară o intervenție în forță a organelor de poliție la locuința unui prieten din cartierul Noua, Tribunalul a apreciat că la acest moment procesual cererea este neîntemeiată, văzând și stadiul incipient al procesului penal,înainte de finalizarea urmăririi penale
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea cererii și judecarea în stare de libertate deoarece sunt îndeplinite toate condițiile cerute de textul de lege pentru dispunerea liberării provizorii, circumstanțele sale personale fiindu-i favorabile.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, instanța de recurs constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 77 din data de 10 iunie 2009, Tribunalul Brașova dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului recurent pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 pct. b lit. 18 din Legea nr. 39/2003, de apartenență la unui grup care nu este grup infracțional organizat, în vederea săvârșirii de infracțiuni informatice și art. 26 din Cp rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp, de complicitate la fraudă informatică, în formă continuată, în condițiile art. 33 lit. a Cp. constând în aceea că în luna mai 2009 s-a asociat împreună cu alte persoane și au cooperat cu vinovăție la comiterea unor fraude informatice, constând în transferarea unor sume de bani fraudulos, pe internet, din conturile unor persoane deschise la Bank, de către alți membrii ai grupului care s-au logat neautorizat în sistemul, folosind datele relevante ale titularilor conturilor obținute prin phishing în alte conturi pe care și le-au deschis în acest scop la Bank, inculpații, G, și alții, determinând retragerea în perioada menționată, de regulă în aceeași zi, a unei sume ce depășește 64.047 lei și 1000 euro.
La data de 3 iulie 2009, instanța de judecată a pus în executare mandatul de arestare preventivă emis în lipsă, procedând conform normelor procedurale.
Anterior, inculpatul a mai formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, respinsă de Tribunalul Brașov la data de 29 iulie 2009 în dos. nr-, soluție rămasă definitivă la data de 31 iulie 2009 urmare respingerii recursului declarat de inculpat.
După 3 zile, inculpatul a formulat însă prezenta cerere, invocând aceleași motive.
Potrivit dispozițiilor art. 160^2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Totodată, ea nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
De asemenea, dispozițiile art. 160^8a Cod procedura penala prevăd că, în cazul în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată, instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a învinuitului sau inculpatului.
Analizând cererea formulată de inculpat prin prisma actelor aflate la dosarul cauzei, se constată că aceasta nu este întemeiată.
Deși condițiile de formă cerute de textul de lege antementionat sunt îndeplinite, probele administrate în cauză dovedesc faptul că nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.
S-a analizat în mod corect incidența dispozițiilor art. 143. pr.pen. instanța de fond ajungând la concluzia că există indicii temeinice că inculpatul a comis fapte prevăzute de legea penală care conduc la presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit faptele, astfel cum prevede Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așa cum s-a arătat și în încheierea atacată, trebuie luate în considerare condițiile concrete în care s-au comis faptele, modul de operare și mijloacele folosite, astfel cum rezultă din probele aflate la dosarul cauzei, caracterul organizat și numărul de persoane implicate, obiectul infracțiunilor (fraudă prin intermediul unor mijloace informatice), consecințele produse, precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor, astfel că instanța de recurs constată că menținerea arestării preventive in continuare fata de inculpat este justificată de buna desfășurare a procesului penal, cererea inculpatului de liberare provizorie nefiind întemeiată.
Circumstanțele personale invocate de inculpat in favoarea sa vor fi însă avute in vedere cu ocazia soluționării pe fond a cauzei, potrivit art. 72 Cod penal, raportat la ansamblul circumstanțelor existente în cauză, acestea nu sunt de natură prin ele însele a considera că lăsarea in libertate a inculpatului este oportună.
Ținând seama de considerentele expuse, față de dispozițiile art. 1609Cod procedura penala, Curtea de Apel va respinge, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cpp, ca nefondat recursul declarat și va menține încheierea recurată, obligând recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 189 Cod procedură penală, 192 alin. 2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședința pronunțata de Tribunalul Brașov la 4 august 2009 în dosarul nr-, pe care o menține.
În baza art.189 proc.pen.onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- C - - - pt. -, aflată
în concediu de odihnă
semnează președinte complet
- C -
GREFIER,
pt., aflată
în concediu medical
semnează grefier-șef secție
a
Red. / 10.09.2009
Dact./11.09.2009
Jud. fond:
-2 exemplare -
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu, Laura Popa, Nicoleta
