Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 533/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.533/2009
Sedința publică din 22 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Monica Farcaș JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
- - - -JUDECĂTOR 3: Stefan
- - judecător
-grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 161/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, apărătorul desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța procedează la audierea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind atașată la dosar.
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
În susținere învederează că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de liberare provizorie, pedeapsa pentru infracțiunea pentru care este cercetat fiind sub 18 ani, inculpatul având cunoștință despre condițiile liberării provizorii.
Mai precizează că nu există indicii că inculpatul dacă s-ar afla în libertate ar zădărnici aflarea adevărului, sau că ar influența martorii.
Mai învederează că inculpatul are aprobată cererea de angajare, deține și un microbuz, deținând mijloace materiale pentru a-și ajuta familia, soția acestuia fiind elevă în clasa a XII- însărcinată în luna a opta.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată întrucât subzistă și în prezent temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică, pe care acesta- prezintă. Învederează în susținere că până în prezent inculpatul nu a oferit garanții suficiente care să ateste că dacă va fi pus în libertate nu ar săvârși alte infracțiuni.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că nu este la dosar probă care să ateste că dacă acesta ar fi pus în libertate ar săvârși din nou o infracțiune. Precizează că este conștient de faptele sale însă măsura preventivă aplicată este exagerată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Constată că prin încheierea penală nr.161/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr- s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul .
În considerente instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 87 din 24 iulie 2009, Judecătoria Avrigl -a condamnat pe inculpatul la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pentru comiterea a 6 infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, distrugere, loviri sau alte violențe, refuz de a se supune probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei prevăzute de art. 321 alin. 2.Cod Penal, art. 217 alin. 1.Cod Penal, art. 180 alin. 1.Cod Penal, art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b și Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit. a, 34.
Cod PenalReferitor la cererea petentului, instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art. 160 ind. 2 alin. 1.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani; în conformitate cu alin. 2 al aceluiași text legal, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Examinând actele dosarului, instanța a apreciat că impedimentele prevăzute în aliniatul 2 al art. 1602.C.P.P. subzistă în cauza de față.
Astfel, față de modalitatea și circumstanțele de comitere a faptelor pentru care a fost trimis în judecată (pe fondul consumului de alcool, cu violență, continuând comiterea faptelor chiar și în prezența agenților de poliție), natura faptelor prezumate a fi fost comise (îndreptate împotriva persoanelor dar și împotriva autorității și comunității), persoana inculpatului (care a fost condamnat anterior pentru mai multe fapte de aceeași natură fiind recidivist postcondamnatoriu, care se presupune că a comis faptele deduse judecății după ce a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, care a manifestat o atitudine nesinceră, inconsecventă - în fața Judecătoriei nu a recunoscut comiterea tuturor faptelor, pentru ca la termenul de astăzi să declare că recunoaște și regretă faptele pentru care a fost condamnat), tribunalul a apreciat că există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită altfel de infracțiuni.
În acest sens elocventă este și împrejurarea potrivit căreia în data de 3 iulie 2009, inculpatul (deși se afla tot în stare de arest!) a telefonat ofițerului de investigații căruia i-a adresat amenințări de natură a-i crea o stare de temere, folosind expresii precum: "Ai grijă cum soluționezi dosarul, că eu nu stau mult în pușcărie și o să ies de aici" - fila 120 din dosarul nr- al Judecătoriei Avrig, unde se află raportul ce este înregistrat și investigat în prezent de Parchetul de pe lângă Judecătoria Avrig.
Prin urmare, dacă în stare de arest inculpatul a manifestat o asemenea conduită, predispusă spre comiterea de noi fapte incriminate de legea penală, lăsat în libertate s-a considerat că există temerea că va putea comite alte infracțiuni.
Referitor la celelalte aspecte învederate de inculpat în cererea sa, pe lângă faptul că ele nu au fost probate, acestea nu au putut fi examinate din perspectiva dispozițiilor art. 160 ind. 1 și următoarele C.P.P.(de pildă susținerea că SC Albastră SRL i-a aprobat angajarea, nu rezultă din actele dosarului, chiar dacă inculpatul a depus la dosar xerocopia contractului de vânzare cumpărare a unui autovehicul folosit - fila 21).
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul solicitând a fi cercetat în stare de libertate întrucât sunt întrunite condițiile legale de admisibilitate a cererii pe care a formulat-o.
Se susține că nu există indicii că inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului sau că ar influența martorii.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu dispozițiile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Având în vedere dispozițiile art.160/2 alin.1,2 Cod procedură penală în mod corect tribunalul a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii inculpatului .
Examinând condițiile formale de admisibilitate a cererii s-a constatat că acestea sunt îndeplinite însă, pe fond, liberarea provizorie nu poate fi acordată, având în vedere necesitatea de a- împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni.
Concluzia este întemeiată având în vedere împrejurările care privesc circumstanțele în care s-a reținut comiterea faptelor de care este acuzat, pe fondul consumului de alcool, cu violență, îndreptate împotriva persoanelor și împotriva autorității și comunității, persoana inculpatului condamnat anterior pentru același gen de infracțiuni, astfel că riscul recidivei este actual.
Relevantă este și împrejurarea reținută de prima instanță privind comportamentului inculpatului față de ofițerul de investigații, căruia i-ar fi adresat amenințări precum "ai grijă cum soluționezi dosarul, că eu nu stau mult în pușcărie și o să ies de aici", împrejurări investigate în prezent de Parchetul de pe lângă Judecătoria Avrig.
Aspectele invocate de recurent privind situația sa familială, că soția este însărcinată și că are posibilitatea de a-și ajuta familia dacă ar fi pus în libertate, nu sunt suficiente pentru admiterea cererii, fiind mai importante argumentele care pledează pentru menținerea sa în stare de detenție, în baza dispozițiilor legale invocate mai sus, respectiv art.160/2 alin.1 și 2 Cod procedură penală.
În consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 161/16.09.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr-
Va obliga recurentul la plata sumei de 260 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 161/16.09.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr-
Obligă recurentul la plata sumei de 260 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red-. COM
Dact. 2 ex/24.09.2009
,
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Stefan
