Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 533/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 533 Dosar nr-
Ședința publică de la 07 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 2: Laura Popa
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul teritorial Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii din 04.08.2009 a Tribunalului Brașov pronunțată în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați si in stare de arest, asistați de apărătorul ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
Se permite apărătorului ales să ia legătura cu inculpații aflați în stare de arest preventiv.
Avocat depune la dosar copia scrisorii medicale emise de Spitalul de Copii privind ce are vârsta de 3 ani și
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpații si, casarea încheierii tribunalului și, rejudecând, să se admisă cererea formulată de cei doi inculpați privind liberarea provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile pentru admisibilitatea in principiu și admiterea pe fond a acestor cereri.
Arată că este de acord cu menționarea instanței de fond în sensul că măsura de liberare provizorie sub control judiciar este o măsură de individualizare a arestului preventiv, însă, susține că este și o măsură alternativă, astfel cum este cuprins si in art. 136 alin 2 Cod procedură penală, dispoziții potrivit cărora scopul măsurilor preventive cum sunt definite la art. 136 alin 1 Cod procedură penală poate fi atins si prin liberarea provizorie sub control judiciar, respectiv liberarea pe cauțiune.
În analiza pe care o face Tribunalul Brașov, acesta pornește de la faptul că este îndeplinită condiția obiectivă prev. de art. 160/2 alin 1 Cod procedură penală în sensul că limitele de pedeapsa ale infracțiunilor de pedeapsa pentru care cei doi sunt arestați nu sunt mai mare de 18 ani, dar în analizarea condiției de ordin subiectiv, cea prev de art. 160/2 Cod procedură penală, se socotește că nu ar fi îndeplinită. Motivația pentru care lipsa de temeinicie este caracterizata de instanță în mod corespunzător, nu este acceptată de apărare, întrucât este străină instituției ca atare și vine in contradicție nu numai cu instituția astfel cum a fost creată prin Constituția si Codului d e procedura penala, dar si cu prezumția de nevinovăție si cu practica adoptată.
Lipsa de temeinicie analizată de instanța de fond pleacă doar din perspectiva temeiurilor care au stat la baza arestării preventive, omițându-se faptul că temeiul arestării celor doi inculpați este dat de art. 148 lit. f Cod procedură penală, nici unul din cei doi neaflându-se in vreuna din situațiile prev. de art. 160/2 Cod procedură penală. care să facă improprie cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Aceste două situații au fost propuse de Ministerului Public, însă solicită a se constata că atât instanța de fond, cât și cea de recurs nu le-au avut in vedere, rămânând de sine stătător art. 148 lit. f Cod procedură penală, fiind înlăturat temeiul de la art. 148 lit. b, c Cod procedură penală.
Se mai susține în încheierea instanței de fond că dacă s-ar aproba o cerere de liberare provizorie, doar după trecerea a 12 zile de la dispoziția de arestare preventivă, arestul nu ar mai avea nici un fel de finalitate, susținere care, după opinia sa, vine in contradicție cu ce legiuitorul a arătat, că scopul măsurilor preventive poate fi atins si prin liberarea provizorie sub control judiciar. Pe de altă parte, în legea procesual penală nu se dă un termen după care sau de la care se poate face o cerere de liberare provizorie, ba mai mult se spune că o astfel cerere poate fi făcută pe tot parcursul procesului penal.
Este un drept care este conferit de art. 23 alin 10 din Constituția României, drept trecut ușor cu vederea de Tribunalul Brașov. De altfel, în practica organelor judiciare din România, se are in vedere doar măsura arestului preventiv ca măsură preventivă, deși legea îngăduie, permite și creează posibilitatea ca scopurile avute in vedere de legiuitor la luarea arestului preventiv să fie atinse si prin luarea unei alte măsuri decât aceasta.
Lipsa de temeinicie este analizată strict, doar din perspectiva așa zisului pericol concret ca temei legal care a stat la baza luării măsurii arestării preventive, or în art. 160/2 Cod procedură penală nu se găsesc referiri la ordinea și liniștea publică, că ar fi încălcata prin admiterea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
Dacă legiuitorul ar fi avut in vedere o asemenea situație, ar fi fost menționat in art 160/2 al 2 Cpp, însă aici sunt alte temeiuri care, de altfel, au fost înlăturate de instanța de fond, soluție menținută de instanța de recurs.
Ordinea și liniștea publică, acel pericol concret pentru ordinea publică, ce constituie o temere care să justifice luarea măsurii arestului preventiv, urmare admiterii unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar se poate prezerva prin luarea unor măsuri cu caracter excepțional, de supraveghere, pe care instanța este obligată prin textul art. 160/2 alin 3 Cod procedură penală. să le ia față de inculpat pentru a-l disciplina, conștientiza că este supus unor rigori de a căror respectare depinde soluționarea procesului penal.
Consideră că nu este lipsit de importanță că instanța de fond a dispus inițial arestarea preventivă doar pentru 20 de zile, astfel că dacă se va dispune liberarea provizorie suv control judiciar cu respectarea obligațiilor care vor fi dispuse, procesul penal nu va avea de suferit.
Solicită a se lua act că urmărirea penală este finalizată, că s-a prezentat materialul de urmărire penală și că mai este doar de emis rechizitoriul, de verificat legalitatea si temeinicia de procurorul ierarhic superior si apoi de sesizat instanța, astfel că cei doi inculpați pot fi pusi in libertate, fără a mai trebui să rămână în stare de arest preventiv.
Întreaga stare de fapt se circumscrie principiului " In dubio pro reo", având în vedere că inculpatului i se retine o complicitate la frauda electronica în condițiile in care cele doua persoane pretins a fi fost racolate de și care si-au deschis conturi pe numele lor s-au oferit singure să facă acest lucru, văzând perspectiva de îmbogățire intr-o oarecare măsura. dintre inculpat si restul grupării rezidă în oarecare măsură din faptul că unele dintre persoane au același domiciliu ca și cartier din mun. B, dar nu pentru ca ar fi existat între inculpatul si acele persoane o anumită înțelegere cât de cât in fază incipientă vizând, in forma grupului neorganizat, săvârșirea de infracțiuni de fraudă electronică.
În ce privește aparența inculpatului la acel grup infracțional, susține că, neexistând prima infracțiune, nu poate fi reținută apartenența inculpatului la un grup infracțional.
Referitor la inculpatul, apreciază că nu poate fi reținută infracțiunea de complicitate la deținerea de instrumente apte să falsifice instrumente de plată electronice, având în vedere că nu s-a arătat în ce constă această faptă, ci doar s-a mers pe supoziții pornind de la faptul că s-a oferit, la rugămintea unei persoane din Anglia, care de loc este din cartierul unde domiciliază acest inculpat, să procure un bilet de avion pentru o persoana care urma sa se deplaseze in Anglia, persoana asupra căruia la controlul vamal i s-a găsit un instrument să falsifice instrumente de plata electronice disimulat in carcasa unui aparat de radio. Pornind de la aceasta s-a stabilit că intre si acea persoană ar exista o legătură de natură infracțională, când de fapt inculpatul nici măcar nu a spus cuiva să se ducă într-un anumit loc unde poate fi găsit un instrument să fraudeze un mijloc de plată electronic sau să prezinte o persoană care poate procura un asemenea lucru, astfel că nu se poate reține complicitatea lui care să atragă periculozitatea lui.
Si acestui inculpat i se reține apartenența la un grup infracțional, susținând că atâta timp cât nu poate fi reținută prima infracțiune de frauda electronica, nu poate fi vorba de apartenența la un grup. Inculpatul nu a avut nici un fel de discuție cu vreo persoană, să se pună de acord că va avea vreun anumit folos, că va avea o anumita contribuție, participație la activitatea infracționala a celor care efectiv au pus in aplicare si derulat activitatea infracțională.
Solicită a i se avea în vedere poziția sinceră a procesului penal: inculpatul nu a ținut secret faptul că a ținut legătura la penitenciar cu o persoană care a fost arestată înainte de arestarea sa. Nu a desfășurat vreo activitatea care să îngreuneze buna desfășurarea procesului penal, nu a încercat să altereze probele, să influențeze martorii.
Toate aceste elemente de circumstanțiere trebuie avute în vedere de instanță, pe lângă faptul că are un loc de muncă și familie, un copil in întreținere, astfel încât să se dispună punerea sa în libertate.
De elementele de circumstanțiere solicită a se ține seama și în ceea ce il privește pe care a avut o poziție sinceră, era in concediu de paternitate, el fiind părintele care se ocupa de copilul care are probleme de sănătate, având în vedere că soția lui are, de asemenea, probleme grave de sănătate.
Pentru toate motivele de mai sus solicită admiterea recursurilor celor doi inculpați, respectiv a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați, pentru următoarele considerente:
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură de individualizare care se poate acorda în tot cursul procesului penal dacă nu există date sau indicii că încearcă să zădărnicească aflarea adevărului sau să săvârșească alte fapte.
Cele două elemente care constituie o condiție subiectivă ce trebuie avuta in vedere de organul judiciar sunt prev de art. 148 Cod procedură penală. ca și temeiuri ale măsurii preventive.
Susținerea că dacă acestea nu există, cererea provizorie sub control judiciar se poate acorda fără analizarea dosarului, s-ar ajunge la concluzia, eronată, că în cazul unei persoane arestate pentru alte temeiuri decât cele de la art. 148 lit. b, c Cod procedură penală, imediat, acea persoană ar urma să fie pusă in libertate sub control judiciar pentru că celelalte două temeiuri nu există în mandatul de arestare, or nu aceasta a fost voința legiuitorului.
Faptul că s-a redactat defectuos un anume text legal, nu este un element care să ducă la concluzia că nu trebuie analizată cauza de către organul judiciar.
In cauză inculpații au fost arestați pentru că lăsarea lor in libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Deși s-au propus si celelalte temeiuri, acestea nu au fost reținute însă acest lucru nu înseamnă ca nu există in materialitatea lor sau ca nu au fost elemente care să le contureze.
Trebuie observat că instanța de fond a arătat că, raportat la circumstanțele reale ale faptei si persoana inculpaților, acest temei privind pericolul pentru ordinea publică care ar exista și la momentul daca inculpații ar fi puși in libertate, subzistă și la momentul analizării cererii formulată la un termen scurt de la momentul luării măsurii arestării preventive, care i-a permis organului judiciar să statueze că temeiul avut in vedere inițial la arestare nu a fost înlăturat.
Apreciază că motivarea instanței de fond este judicioasă, astfel că in mod corect a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Ca și circumstanțiere pe condițiile subiective ale liberării sub control judiciar, inculpatul este acuzat că a săvârșit o complicitate la deținerea de echipamente in vederea falsificării mijloacelor de plată electronice, infracțiune care este o infracțiune mijloc pentru săvârșirea unei infracțiuni scop. Deținerea, ca atare, nu este sancționată, însă dacă este deținută în vederea falsificării mijloacelor de plata electronică este sancționată ca infracțiune.
Chiar dacă acest element nu întrunește el însuși un element care să conducă la concluzia că există date că se încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, nu poate fi ignorat de organul judiciar când analizează o cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
A rezultat în mod evident că inculpatul a fost in legătura cu alte persoane care fie nu au fost edificate, fie fată de care se efectuează acte de cercetare fata de ele și, mai mult, ambii inculpați au antecedente penale, au executat pedepse privative de liberate, elemente care vin să circumstanțieze că prin lăsarea in libertate, raportat si la natura infracțiunii, se periclitează grav opinia publică.
Inculpații au o participație importantă in dosar, astfel că principiul "in dubio pro reo" nu poate fi reținut, fiind elemente suficiente care au conturat activitatea infracțională a inculpaților.
Și dacă ar fi luate doar elementele cuprinse in declarația inculpatului tot ar fi de natura sa la concluzia ca sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru inculpatul a fost arestat, insă sunt mai multe elemente cuprinse in actul de sesizare și care conturează săvârșirea infracțiunii, situație față de care solicită a se dispune respingerea recursurilor și menținerea încheierii tribunalului ca legală și temeinică.
Avocat, având cuvântul in replică, solicită a se constat că majoritatea persoanelor cercetate in dosar sunt in stare de libertate, mai puțin cei doi inculpați care sunt arestați, in condițiile în care scopul prevăzut de legiuitor se realizează și prin liberarea sub control judiciar.
In majoritatea cazurilor se analizează pericolul pentru ordinea publică pornindu-se, exclusiv, de la trăsăturile esențiale ale faptelor incriminate. În cauză nu au fost arătate probele din care rezultă că cei doi inculpați ar prezenta pericol pentru ordinea publică, existând doar caracterizări și supoziții, în condițiile în care cei doi au fost o lunga perioadă de timp in stare de libertate, au fost in legătură persoane care erau arestat și nu au săvârșit nimic care să impieteze soluționarea procesului penal.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că în urmă cu două zile s-a procedat la prezentarea materialului probator, material în care a constatat că există o singura declarație data de care nu spune cum s-au desfășurat lucrurile, ci doar a menționat că revine și arată că el, a solicitat un anume lucru. De asemenea, solicită a se avea în vedere și declarația numitului, care nu a recunoscut că el personal, la propunerea lui, s-a oferit să scoată și el bani împreună cu numitul, însă nu a arătat care este participarea sa la " grupul infracțional".
În ceea ce îl privește, precizează că nu a dat nici o declarație la început pentru că așa a considerat de cuviință, însă în 05.08.2009 la DIICOT la prezentarea materialului i s-a spus că dacă dădea aceeași declarație ca la tribunal acum nu ar mai fi fost în arest.
Față de cele de mai sus și față de concluziile apărătorului său, solicită admiterea recursului, respectiv a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Recurentul inculpat, având cuvântul, își însușește concluziile apărătorului său, solicitând admiterea recursului și a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
CURTEA
Prin încheierea din 04.08.2009 a Tribunalului Brașovs -au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și.
Prin cererile formulate de inculpați aceștia au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, întrucât pedepsele prevăzute de legea penală pentru infracțiunile reținute în sarcina lor nu sunt mai mari de 18 ani, nu există date din care să rezulte că menținerea lor în stare de arest preventiv ar fi dată de necesitatea împiedicării lor de a săvârși alte infracțiuni și că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, precum și motive familiare, având copii minori în întreținere.
Tribunalul Brașov pentru a hotărî astfel, a reținut că:
- inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.8 din Legea 39/2003 raportat la art.2 pct.2 lit.18 din 39/2003 și de art.26 cod penal raportat la art.49 din L 161/2003 cu aplic.art.41 alin.2 cod penal;
- inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.8 din 39/2003 raportat la art.2 pct. b lit.18 din 39/2003 și art.26 cod penal raportat la art.25 din /2002;
- nici unul din textele de lege reținute pentru încadrarea juridică a acestor fapte nu este abrogat;
- față de ambii inculpați a fost luată măsura arestării preventive la data de 23.07.2009, reținându-se ca temeiuri disp.art.143 cod procedură penală și art.148 lit. f Cod procedură penală, îndepărtându-se ca temeiuri ale arestării preventive cele prev. de art.148 lit. b și c Cod procedură penală;
- inițial măsura arestării preventive a fost dispusă pe o perioadă de 20 de zile de către Tribunalul Brașov (încheierea nr.17/23.07.2009), iar ulterior, în urma soluționării recursului declarat de către Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Serviciul teritorial Brașovs -a dispus luarea măsurii arestării preventive față de ambii inculpați pentru o perioadă de 30 de zile (Mandatul de arestare preventivă nr.6/27.07.2009 emis de Curtea de APEL BRAȘOV );
- instituția liberării provizorii sub control judiciar a fost instituită ca o măsură de individualizare a arestului preventiv, la dispoziția instanței de judecată atunci când aceasta consideră că pe lângă condițiile obiective prevăzute de art.160 ind.2 alin.1 Cod procedură penală sunt întrunite și condițiile subiective prev. de alin.2, iar cererea de liberare provizorie este întemeiată;
- este evident că condiția obiectivă prev. de art.160 ind.2 alin.1 Cod procedură penală este îndeplinită deoarece pedepsele pentru infracțiunile reținute în acuzarea inculpaților nu sunt mai mari de 18 ani;
- raportat la temeiurile de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive este evident că, la acest moment, nu există date din care rezultă faptul că există necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni sau că inculpații vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți ori prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă (fiind îndepărtate temeiurile prev. de art.148 lit.b și c Cod procedură penală);
- prin reținerea de către instanță a temeiului prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală la momentul luării măsurii arestării preventive, s-a analizat existența pericolului pentru ordinea publică pe care inculpații l-ar prezenta dacă ar fi fost lăsați în libertate, apreciindu-se că temerea pentru ordinea publică poate fi reținută ca un criteriu temporar pentru a justifica privarea de libertate a unei persoane; la momentul respectiv instanța de judecată a reliefat atât pericolul social al faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, la numărul mare de participanți,la legăturile dintre aceștia, la valoarea ridicată a prejudiciului, precum și la insecuritatea cauzată în circuitul bancar și în încrederea populației,în siguranța sumelor de bani depuse în conturile bancare;
- de la data la care a fost analizată acest pericol pentru ordinea publică au trecut doar 12 zile, perioadă în care acest temei nu a suferit nici un fel de modificare; instanța de judecată nu poate concluzia că după trecerea a 12 zile de arest preventiv pericolul pentru ordinea publică a dispărut cu totul sau s-a diminuat considerabil;
- este cert că, potrivit codului procedură penală, o cerere de liberare provizorie sub control judiciar poate fi făcută în tot timpul procesului penal, însă analiza unei astfel de cereri este legată inevitabil de analiza făcută de instanța de judecată în momentul în care a dispus o măsură preventivă restrictivă de libertate; în speță măsura preventivă dispusă de către instanță în urmă cu 12 zile nu ar mai avea nici o finalitate, iar scopul său ar fi anulat prin admiterea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar formulată după un timp atât de scurt de la momentul arestării;
- liberarea provizorie sub control judiciar nu este modalitatea prin care se asigură existența prezumției de nevinovăție, această prezumție există și în cazul în care inculpații sunt arestați preventiv, deoarece starea de arest preventiv nu echivalează cu o condamnare pronunțată după efectuarea cercetării judecătorești;
- în acest moment cererile formulate de către inculpați, de liberare provizorie sub control judiciar apar ca inoportune și neîntemeiate, deoarece prezintă pericol pentru ordinea publică, așa cum s-a reținut în momentul luării măsurii arestării preventive;
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, solicitând casarea încheierii recurate și admiterea cererilor formulate, arătând că instanța nu a avut în vedere elementele pe care ar trebui să le vadă în acest stadiu procesual, referindu-se la gradul de pericol social generic și concret al faptei.
Una din condițiile ce trebuie îndeplinite pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar este aceea a inexistenței datelor că inculpații pregătesc săvârșirea unei noi infracțiuni, iar aceștia nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recursurile sunt nefondate.
Curtea reține că, deși condițiile liberării provizorii sunt formal îndeplinite, față de temeiul arestării instanța constată că cea de a doua condiție a art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă și în continuare, respectiv lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește motivul arestării preventive a inculpaților, art. 148 lit. f Cod procedură penală, subzistă și în continuare, respectiv lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt infracțiuni grave, acelea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 pct. 2 lit. 18 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 pentru inculpatul și art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 pct. 2 lit. 18 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 raportat. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 pentru inculpatul, care produc un impact major în societatea, în raport de încrederea populației în sistemele de plată bancare, faptele inculpaților aducând atingere valorilor ocrotite de legea penală, respectiv a relațiilor sociale referitoare la operațiunile bancare.
Instanța constată că, cererea formulată la scurt timp după luarea măsurii arestării preventive a inculpaților este evident neîntemeiată, pericolul social concret pe care îl prezintă inculpații prin lăsarea lor în libertate, reținut ca temei al arestării preventive, nu s-a diminuat în timpul foarte scurt care s-a scurs de la arestarea acestora.
Impactul faptelor pentru care inculpații sunt cercetați și față de care există indicii concrete de săvârșire a acestora nu s-a diminuat în societate și nici nu se poate vorbi că durata arestării preventive a depășit un termen rezonabil, astfel încât prin trecerea timpului lăsarea în libertate a inculpaților să nu mai prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
În consecință, față de considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii din 4 august 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
pentru aceste motive
în numele legii
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii din 04.08.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă pe inculpați să plătească statului câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.08.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- C - - - -
Grefier
pt.
plecată în concediu medical
semnează grefier șef secție
a
Red. /15.09.2009
dact. /16.09.2009
jud. fond -
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu, Laura Popa, Nicoleta
