Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 534/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 534
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier: - -
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " cerere de liberare provizorie sub control judiciar", promovat de inculpatul recurent ( fiul lui și, născut la 29 ianuarie 1986), deținut în Arestul I împotriva încheierii de ședință nr.61 din 27 august 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform dispozițiilor articolului 297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent în stare de deținere asistat de avocat ( apărător desemnat din oficiu).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este primul termen de judecată, că recursul promovat vizează încheierea penală nr.61 din 27 august 2009, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, inculpatul recurent arată că își menține recursul promovat.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Avocat pentru inculpatul recurent având cuvântul, apreciază că recursul promovat este întemeiat și se impune a fi admis. Susține apărarea că, dispozițiile art.160 indice 2 Cod procedură penală prevăd că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
De asemenea, apărarea consideră că instanța trebuia să aibă în vedere șidisp.art.21 Cod procedură penală atât timp cât inculpatul este cercetat pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, urmând a fi menținută încheierea recurată ca fiind legală și temeinică.
In mod evident instanța de fond a evaluat dispozițiile procedurale și a constatat că pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru infracțiunea de omor calificat cea care trebuie avută în vedere pentru fapta consumată și nu pentru tentativă, depășește 18 ani. Apreciază că în mod corect instanța de fond a respins cererea inculpatului ca inadmisibilă, în speța de față nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru liberarea provizorie sub control judiciar.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt, lasă soluția ce urmează a fi pronunțată la aprecierea instanței.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință nr. 61 din 27.08.2009 Tribunalul Iașia respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul -., fiul lui și, născut la 29.01.1986 în I, cercetat pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, faptă prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. "i" Cod penal, în prezent deținut în Arestul
În motivarea încheierii s-a subliniat că potrivit dispozițiilor art. 160 ind. 8 alin. 1 coroborat cu dispozițiile art. 160 ind. 2 alin. 1 Cod procedură penală, o primă condiție esențială necesară pentru admiterea în principiu a unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar se referă la infracțiunea sau infracțiunile pentru a căror săvârșire este cercetat penal sau judecat inculpatul. Mai concret, pentru ca cererea de liberare provizorie sub control judiciar să fie admisibilă în principiu, este necesar ca inculpatul să fie cercetat sau judecat fie pentru infracțiuni săvârșite din culpă, fie pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, dar pentru care pedeapsa prevăzută de lege să fie închisoarea de cel mult 18 ani.
În prezenta cauză, față de inculpatul - s-a dispus începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. i) Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 25/26.07.2009, împreună cu alte 4 persoane au lovit cu pumnii și picioarele pe numitul -, în vârstă de 18 ani, producându-i leziuni deosebit de grave care i-au pus viața în primejdie, starea sănătății sale fiind critică și în acest moment.
Analizând textul de incriminare a infracțiunii pentru a cărei săvârșire este cercetat penal inculpatul -, instanța constată că limita maximă de pedeapsă prevăzută de lege este de 25 ani închisoare. Cu ușurință, se observă că această pedeapsă depășește limita de 18 ani închisoare prevăzută de art. 160 ind. 2 alin. 1 Cod procedură penală, chiar și în situația inculpatului cercetat, în prezent, pentru infracțiunea de omor calificat în forma tentativei, sancționabilă cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzut de lege pentru infracțiunea consumată.
Această concluzie juridică se impune a fi reținută în cauza de față întrucât în analiza condiției înscrisă la art. 160 ind. 2 alin. 1 Cod procedură penală trebuie avută în vedere pedeapsa prevăzută de textul de lege ce incriminează fapta consumată și nu pedeapsa care poate fi aplicată cu ocazia individualizării judiciare, în situația reținerii vinovăției inculpatului și atragerii răspunderii penale a acestuia.
"pedeapsa prevăzută de lege" este definită în art. 141 ind. 1 din Codul penal (articol introdus prin art. I pct. 50 din Legea 278/2006), unde se prevede că "prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei".
Împrejurarea că definiția dată expresiei "pedeapsă prevăzută de lege" în Codul penal are aplicabilitate și atunci când aceasta este utilizată în cuprinsul unor texte din Codul d e procedură penală rezultă din art. 503 Cod procedură penală care prevede că: " termenii sau expresiile ai căror înțeles este anume explicat in Codul penal au același înțeles și in legea de procedură penală".
În raport de dispozițiile mai sus menționate, instanța a apreciat că, in speța de față, atunci când se are în vedere "pedeapsa prevăzută de lege" pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat incriminată prin disp. art. 20 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. i) Cod penal se rețin limitele de la 15 la 25 de ani închisoare, neputând fi luată in considerare pedeapsa ce ar putea fi aplicată ca efect al prevederilor art. 21 al. 2 Cod penal, prin care legiuitorul a înțeles să sancționeze tentativa, când legea prevede în mod expres pedepsirea acesteia.
În considerarea argumentelor de mai sus și a dispozițiilor deciziei în interesul legii pronunțată de - Secțiile Unite sub nr. 7/09.02.2009 instanța a reținut că, în prezenta cauză nu este îndeplinită condiția privitoare la limita maximă de pedeapsă prevăzută la art. 160 indice 2 alin. 1 Cod procedură penală, ceea ce face ca cererea de față să fie inadmisibilă in principiu.
Se impune arăta și faptul că, din interpretarea dispozițiilor art. 160 indice 8 și art. 160 indice 8a Cod procedură penală rezultă că procedura soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar presupune două faze, și anume: o primă fază în care se verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea in principiu și, numai in ipoteza in care se constată că acestea sunt îndeplinite se trece la faza următoare, aceea a soluționării cererii pe fond.
Cum în speța de față nu fost îndeplinită una din condițiile cerute de lege pentru admiterea in principiu cererii de liberare provizorie sub control judiciar, acest demers judiciar fiind formulat în afara cadrului legal care îl autorizează, fapt ce atrage sancțiunea procesuală a inadmisibilității și imposibilitatea examinării cauzei sub toate aspectele invocate în fapt de petent, instanța nu va mai trece și la etapa soluționării pe fond a cererii de față.
Pentru toate argumentele anterior redate, instanța în baza art. 160 ind. 8a pct. 6 Cod procedură penală a respins, ca inadmisibilă in principiu, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul -.
Împotriva acestei încheieri a declara recurs în termen inculpatul -, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
Motivându-și recursul, inculpatul a susținut că îndeplinește condițiile pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și a solicitat admiterea recursului promovat, casarea încheierii pronunțate și punerea în libertate.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, constată că încheierea recurată este legală și temeinică.
Inculpatul - este cercetat pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, faptă prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. "i" Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 25/26.07.2009 împreună cu alte patru persoane au lovit cu pumnii și picioarele pe partea vătămată - în vârstă de 18 ani, și i-am cauzat leziuni grave care i-au pus viața în primejdie.
Așa cum a reținut și prima instanță, liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată, potrivit dispozițiilor art. 1602Cod procedură penală raportat la art. 160 indice 8 alin. 1 Cod procedură penală, dacă inculpatul este cercetat sau judecat pentru săvârșirea unei infracțiuni săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, iar pentru această faptă legea prevede pedeapsa cu închisoarea cuprinsă între 15-25 ani.
Împrejurarea că inculpatul este cercetat pentru o faptă rămasă în faza tentativei este lipsită de relevanță, raportat la conținutul cererii care a investit instanța.
Potrivit dispozițiilor art. 141 indice 1 Cod penal, prin "pedeapsă prevăzută de lege" se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Așa fiind, susținerea inculpatului potrivit căreia pedeapsa prevăzută de lege cu privire la fapta pentru care este cercetat ar fi mai mică de 18 ani închisoare este.
Pe cale de consecință, în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă în principiu, cererea promovată de inculpatul - și având ca obiect liberarea provizorie sub control judiciar.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia încheierii, urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să fie respins ca nefondat recursul promovat de inculpatul -.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul -, deținut în Arestul I împotriva încheierii de ședință nr. 61 din 27 august 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare, din care, 100 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
03.09.2009
2 ex.
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Elena Scriminți, Ciubotariu
