Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 542/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.542/
Ședința publică din data de 09 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin PROCUROR Cleopatra
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de recurentul-inculpat, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii din data de 04.09.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 09.09.2009 emisă de Baroul Galați -Cabinet individual de avocatură " ".
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că este primul termen de judecată în recursul declarat de inculpat, prin apărător, după care;
Întrebat fiind, recurentul-inculpat, personal, precizează că își însușește recursul formulat de apărătorul său ales, pe care îl menține.
Avocat nu are nicio cerere de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are nicio cerere de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit dispozițiilor art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Avocat, pentru recurentul-inculpat, arată că acesta a formulat recurs împotriva încheierii din 04 2009 Tribunalului Galați, considerând-o nelegală întrucât s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar ca netemeinică.
Arată că în mod corect instanța de fond a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.1602alin.1 și 2 Cod procedură penală, însă, apreciază că în mod greșit a apreciat prima instanță că instituția procesuală a liberării provizorii sub control judiciar este facultativă și are la bază ideea de încredere.
Susține că, atât timp cât instanța de fond în motivare nu a arătat de ce inculpatul nu poate respecta obligațiile prevăzute de dispozițiile art.1602alin.3 și, eventual, alin.31Cod procedură penală. Nu rezultă din dosar că inculpatul nu poate respecta aceste obligații.
Chiar instanța, în motivarea încheierii a arătat că cererea de liberare provizorie poate fi dispusă în considerarea unor împrejurări legate de persoana celui arestat opri recurentul-inculpat este la primul impact cu legea penală, inainte de a fi arestat era student la două facultăți, Facultatea de Management și Facultatea de Mecanică.
Pentru aceste considerente, apreciază că în măsura în care se va admite recursul și va fi admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, acest lucru nu va împiedica cu nimic buna desfășurare a procesului penal, inculpatul urmând să se prezinte ori de câte ori va fi necesar în fața instanței de judecată în fața altor organe de cercetare penală.
Avocat arată că în mod corect instanța de fond trebuia să analizeze dacă inculpatul poate să respecte condițiile prevăzute de art.1602alin.3 și 31Cod procedură penală, și nu să aibă în vedere natura infracțiunii pentru care a fost trimis inculpatul în judecată.
Dacă se admite cererea și inculpatul-recurent nu va respecta cerințele impuse, consecința este revocarea liberării provizorii sub control judiciar, care il aduce în situația rearestării sale preventive.
Arată că nu este niciun impediment pentru admiterea cererii de liberare provizorie, urmând să respecte obligațiile impuse de lege.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 04 2009 Tribunalului Galați și, în rejudecare, să fie admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, urmând ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public opinează în sensul că recursul declarat de inculpat, prin apărătorul său, este inadmisibil pentru că o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, dacă ar fi admisă ar fi schimbat situația de fapt în ceea ce privește starea de arest a inculpatului și poate fi asimilată cu o cerere de revocare sau de înlocuire. Cererea de liberarea provizorie este o cerere prin care măsura arestării preventive, dacă ar fi fost admisă, s-ar fi înlocuit cu starea de libertate, care ar fi trebuit să respecte anumite condiții.
Dat fiind faptul că instanța de fond a dispus, prin hotărârea din 4 faptul că cererea de liberare provizorie nu este admisibilă pe considerente fondului, având în vedere că inculpatul, printre altele, este arestat pentru o infracțiune gravă, cea prevăzută de trafic de droguri, a stabilit faptul că respinge această cerere.
Fiind respinsă această cerere, dispozițiile art.157 Cod procedură penală împiedică să se formuleze recurs, considerând că încheierea de ședință prin care s-a dispus respingerea unei astfel de solicitări este definitivă și nu poate fi atacată cu nicio cale de atac.
Pe acest considerent, solicită să fie respins recursul declarat de inculpat ca fiind inadmisibil.
Pe fond, reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului.
Arată că, pentru formularea unei cereri de orice natură, ar însemna că de la momentul de la care instanța a dispus arestarea preventivă a inculpaților și până la acest moment să fi intervenit o împrejurare care să justifice această cerere, împrejurare care să fie favorabilă inculpatului și care să ii ușureze sau să ii schimbe starea, care ar putea, eventual, justifica schimbarea stării de arest în stare de libertate.
Solicită să se constate că inculpatul a fost arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri, prevăzută de Legea 143/2000 în formă continuată, cu reținerea art.41 alin.2 Cod penal, iar de la arestării sale și până în prezent, nici temeiurile și nici împrejurările și nici probele nu au suferit vreo modificare.
Pentru acest motiv, analizând toate aspectele pe care orice instanță le are în vedere când trebuie să se pronunțe cu privire la o cerere de revocare, de înlocuire etc. referitoare la persoană, la faptă, la pericolul social al faptei, la pericolul concret pe care inculpatul il prezintă pentru ordinea publică, solicită să se constate că starea de arest justifică cel mai bine în acest caz situația de fapt susținută prin întregul material probator administrat până la acest moment în faza de urmărire penală.
Avocat, având cuvântul în replică, potrivit art.38513alin.2 Cod procedură penală, arată că, potrivit art.1609Cod procedură penală, împotriva încheierii prin care s-a admis sau s-a respins cererea de liberare provizorie se poate face recurs de către inculpat sau de către procuror la instanța superioară, astfel încât nu consideră ca fiind inadmisibil recursul formulat.
Reprezentantul Ministerului Public invocă alineatul următor și arată că, în accepțiunea sa, cererea de liberare poate fi asimilată cu cererea de revocare sau de înlocuire, fiind tot o modificare a stării de arest.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit dispozițiilor art.38513alin.3 Cod procedură penală, solicită să fie judecat în stare de libertate, să i se impună anumite condiții pe care să le respecte arătând că nu va încerca să zădărnicească ancheta și procesul A în desfășurare.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 04.09.2009, Tribunalul Galația respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați cu nr. 70/D/P/2009 - în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de disp. art. 2 al. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 2 Cod penal.
S-a reținut în privința inculpatului, prin actul de sesizare mai sus menționat, că în perioada ianuarie - mai 2009, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a procurat, deținut, comercializat și oferit diverse cantități de hașiș - drog de risc înscris în tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.
Ulterior, măsura preventivă a inculpatului a fost menținută de către instanța investită cu soluționarea cauzei.
La data de 17.07.2009 inculpatul mai sus menționat a promovat cerere de liberare provizorie sub control judiciar în conformitate cu disp. art. 1602al. 1 și 2 Cod procedură penală, apreciind că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru dispunerea acestei măsuri.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, prima instanță a apreciat în contextul dedus judecății.
Astfel, deși îndeplinită condiția procedurală prev. de art. 1602al. 1 Cod procedură penală, instituția procesuală a liberării provizorii este facultativă și are la bază ideea de încredere, ea putând fi dispusă în considerarea unor împrejurări legate de persoana celui arestat dar și de natura infracțiunii - obiect al cercetării.
S-a reținut că, în speță este supusă analizei o infracțiune gravă cu profunde conotații de ordin social și economic.
traficului de droguri la momentul actual nu mai este unul episodic, dimpotrivă a devenit o problemă ce se agravează constant implicând un mare număr de persoane și având un puternic impact cu deosebire în rândul tinerilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul care apreciază hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală deoarece îndeplinește condițiile de fond și de formă prevăzute de art.1602alin.1 Cod procedură penală, lăsarea inculpatului în libertate neprezentând un grad ridicat de pericol social.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege Curtea reține următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați cu nr. 70/D/P/2009 - în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de disp. art. 2 al. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
S-a reținut în privința inculpatului prin actul de sesizare mai sus menționat că în perioada ianuarie - mai 2009, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a procurat, deținut, comercializat și oferit diverse cantități de hașiș - drog de risc înscris în tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.
Liberarea provizorie - sub control judiciar este o măsură facultativă, așa cum rezultă din sintagma "se poate acorda", folosită atât în art. 1602cât și în art. 1604Cod procedură penală. Aceasta înseamnă că cererea de liberare provizorie poate fi respinsă nu numai atunci când nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea liberării, ci și în cazul în care cererea de neîntemeiată - organul judiciar apreciind ca nepotrivită (neoportună) lăsarea în libertate a celui în cauză -, deși, formal, nu există interdicții la acordarea liberării.
Beneficiul liberării provizorii nu este, așadar, un drept al condamnatului, ci doar o vocație a acestuia. Organul judiciar este cel care - după ce constată îndeplinirea condițiilor - apreciază, în fiecare caz în parte, dacă este sau nu oportună acordarea acesteia. Cât privește criteriile ce urmează să stea la baza aprecierii sale, legea nu le indică, dar nici nu le limitează. Ele pot fi atât extranee faptei inculpatului (de exemplu, inculpatul s-a ascuns multă vreme anterior arestării, încercând să se sustragă tragerii la răspundere penală), dar și strâns legate de faptă, caracterizând gradul ei de pericol socialconcret, și de persoana inculpatului. Luarea în considerare a unor asemenea criterii nu numai că nu adaugă la lege - atâta vreme cât legea nu prevede limitări -, dar, dimpotrivă, servește la corecta aplicare a legii, în litera și spiritul ei.
Deci, instanța de judecată va analiza cererea formulată de inculpat în lumina celor mai susmenționate și nu numai în baza dispozițiilor art. 1602pct. 2 Cod procedură penală, în care se prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului și, în consecință, va analiza cererea formulată de inculpat și în raport de oportunitatea ei în acest stadiu procesual, precum și în raport de gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpatului.
În acest context, instanța reține că infracțiunile reținute în acest moment în sarcina inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social.
Prin definiție, conform jurisprudenței în materie, pericolul concret pentru ordinea publică este înțeles ca o "reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și de insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare".
Datele ce caracterizează persoana inculpatului, fără antecedente penale, cu o familie integrată în societate, ar putea duce la concluzia că lăsarea lui în libertate nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică dar, din datele ce caracterizează faptele reținute în acest moment în sarcina inculpatului, așa cum au fost expuse în situația de fapt menționată mai sus, rezultă că lăsarea inculpatului în libertate creează o stare de pericol, de insecuritate pentru cetățeni.
Mai concret, în rândul societății, prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, s-ar crea un sentiment de neîncredere în actul de justiție, în sensul că s-ar induce falsa impresie că și alte persoane ar putea săvârși fapte similare cu grad ridicat de pericol social fără a se putea lua împotriva lor măsurile legale coercitive.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, în mod judicios instanța de fond apreciind ca fiind neoportună la acest moment procesual punerea în libertate a inculpatului deși formal nu există interdicții cu privire la acordarea liberării și pe cale de consecință se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 21.04.1986 în G, județul G, domiciliat în G,-, - 9, scara 1, apartament 35, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii din data de 04.09.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 09 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR,
- - - - - -
A în
Conf. art.312 alin.2 PP
Președinte complet
JUDECĂTOR - -
Grefier,
- -
Red. /10.09.2009
Tehnored. -/ 2 ex./17.09.2009.
Fond:
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
