Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 543/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.543
Ședința publică de la 17 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Gabriel
*
GREFIER - -A
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă - - SERVICIUL TERITORIAL BACĂU - legal reprezentant de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ - - BIROUL TERITORIAL NEAMȚ împotriva încheierii din 14.09.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat intimații-inculpați - în stare de arest preventiv, asistat de avocați aleși, și, și și - în stare de arest preventiv, asistați de avocați aleși și.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nefiind alte cereri, s-au constatat recursurile în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d cu referire la art.1609al.7 Cod pr.penală admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, în rejudecare, respingerea cererii ca neîntemeiată, motivat de faptul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, cercetarea penală nu este terminată iar de la emiterea mandatelor de arestare preventivă a acestora și până în prezent nu au intervenit elemente noi din care să rezulte că s-a diminuat pericolul social pentru ordinea publică. A solicitat a se avea în vedere motivele invocate pe larg în cererea de recurs.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat -, a solicitat respingerea recursului declarat de și menținerea încheierii recurate, urmând ca inculpatul să fie pus în libertate. A susținut că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 Cod pr.penală, respectiv prima condiție referitoare la limitele de pedeapsă - având în vedere că niciuna dintre infracțiunile reținute de parchet nu se pedepsește cu închisoare mai mare de 18 ani - precum și cea referitoare la existența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului, în sensul că aceste date nu există. Apărătorul a susținut că încadrarea juridică dată de parchet este oarecum excesivă și are un caracter contradictoriu, fiind reținute în mod eronat, simultan, două articole, 7 și 8, reținerea unuia excluzându-l pe celălalt. De asemenea a mai arătat că în cauză nu este vorba de un grup organizat, de vreme ce inculpatul nici nu s-a întâlnit cu făptuitorul. A arătat că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere comportamentul acestuia de la arestare și până în prezent. A solicitat a se avea în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului. A susținut că inculpatul a folosit o simplă imprimantă, neuzând de instrumente sofisticate, circumstanță ce trebuie avută în vedere. A solicitat de asemenea a se avea în vedere vârsta acestuia - 23 de ani, că este absolvent de facultate, nu are antecedente penale și că provine dintr-o familie bună. De asemenea, apărătorul a invocat prevederile CEDO, referitoare la caracterul excepțional al măsurii arestului preventiv, regula generală fiind aceea ca judecata să se desfășoare cu inculpatul în stare de libertate. În final a concluzionat apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și a solicitat respingerea recursului declarat de DIICOT.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat -, a arătat că se raliază concluziilor puse de colega sa în apărarea aceluiași inculpat. A subliniat faptul că în cursul cercetării penale și din cuprinsul declarațiilor date de acesta, a rezultat că inculpatul s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul, i s-a cerut întâmplător să facă o copie de pe bancnotă, aceasta nu a reușit și, ca urmare inculpatul a aruncat-o, aceste împrejurări demonstrând că în cauză nu este vorba de un grup infracțional organizat ci de acțiuni întâmplătoare, de un teribilism caracteristic vârstei tinere a inculpatului; acesta de altfel a avut o atitudine sinceră și nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului. Apărătorul a susținut că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și că are apartament și o situație materială bună. A solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea încheierii recurate.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-inculpat -, a susținut că recursul DIICOT este neîntemeiat, încheierea Tribunalului Neamț fiind temeinică. A arătat că nu există date concrete din care să rezulte că acesta ar prezenta pericol pentru ordinea publică și că ar zădărnici aflarea adevărului. A solicitat a se avea în vedere vârsta inculpatului, faptul că acesta este absolvent de facultate și a susținut ca și ceilalți apărători că nu se poate vorbi de existența unui grup infracțional.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-inculpați și -, a susținut că cele 3 motive invocate de DIICOT în recus nu sunt întemeiate, în sensul că instanța de fond a procedat la analizarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar atât în principiu cât și pe fond și a constatat că nu se poate reține că există date că inculpații ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze părțile. Aceștia recunoscând faptele. Apărătorul a arătat că instanța de fond a dispus ca inculpații să respecte obligațiile prevăzute în art.160/2 al.3 Cod pr.penală și a apreciat că inculpații nu prezintă un grad de pericol social atât de mare încât liniștea publică să nu poată fi asigurată prin măsurile impuse prin încheierea recurată. A mai susținut că al treilea motiv de recurs nu poate conduce la o casare în totalitate a încheierii recurate, chiar dacă instanța de fond, prin anularea mandatelor de arestare, "a depășit ceea ce i se cerea", întrucât "nu afectează fondul problemei".
Avocat -, având cuvântul pentru intimații-inculpați și -, a arătat că este de acord cu susținerile colegului său și a precizat că la instituția liberării provizorii sub control judiciar nu se menționează nicăieri, în mod expres, condiția inexistenței pericolului social pentru ordine publică, ci că aceasta nu se acordă dacă există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului; or inculpații au avut o conduită exemplară, s-au prezentat la toate confruntările efectuate în cursul cercetării penale. A mai susținut că aceștia nu au prezentat pericol social nici la momentul arestării preventive și nici în prezent nu poate fi vorba că aceștia constituie un pericol pentru ordinea publică. A solicitat, ca și antevorbitorii săi, a se avea în vedere faptul că inculpații sunt angajați - câștigându-și banii în această modalitate corectă - își continuă studiile, iar faptele din dosar constituie un incident singular, în realitate ei fiind folosiți de principalul făptuitor. A solicitat respingerea recursului formulat de DIICOT.
Intimatul-inculpat, în ultimul cuvânt, a arătat că regretă cele petrecute.
Intimatul-inculpat, în ultimul cuvânt, a arătat de asemenea că regretă cele petrecute și anturajul pe care l-a avut.
Intimatul-inculpat, în ultimul cuvânt, a arătat că regretă cele petrecute.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din 14.09.2009 pronunțată la data de 17.09.2009 de Tribunalul Neamț - Secția penală în dosarul penal nr- a fost admisă în principiu și în fond cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații, și s-a dispus punerea în libertate a acestora, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Au fost obligați inculpații să respecte obligațiile prevăzute de art. 160 ind. 2 al. 3.C.P.P. pe timpul liberării provizorii și s-a atras atenția acestora asupra dispozițiilor art. 160 ind. 10.
C.P.P.S-a dispus anularea mandatelor de arestare preventivă nr. 10, 11 și 12 din 12.04.2009 emise de Curtea de APEL BACĂU cu privire la inculpați.
În esență prima instanță a reținut în motivarea hotărârii că din punct de vedere al cerințelor care trebuie observate în analiza admisibilității cererii de liberare provizorie pericolul public concret sau existența în continuare a temeiurilor care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu mai prezintă relevanță, fiind necesar să fie îndeplinite condițiile prev. de art. 160 ind. 4 al. 1 raportat la art. 160 ind. 2 al. 1 și 2.C.P.P. respectiv pedeapsa închisorii să nu depășească 18 ani în cazul infracțiunilor intenționate și să nu existe date din care să rezulte că necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau să încerce zădărnicirea aflării adevărului.
S-a arătat că în cauză este îndeplinită cerința de ordin negativ privind limita minimă a pedepsei închisorii deoarece prin decizia nr. 7 ÎCCJ a stabilit că cererile de liberare provizorie sunt admisibile în ipoteza săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 al. 1 din legea 39/2003 dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dea mai gravă, care intră în scopul grupului infracțional organizat nu depășește 18 ani.
În ceea ce privește cerința prev. de art. 160 ind. 2 al. 2 prima instanță a apreciat că nici în plan prezumtiv nu se mai poate reține riscul ca inculpații să încerce zădărnicirea aflării adevărului în raport cu declarațiile pe care le-au dat cu prilejul soluționării propunerii de arestare, sau a soluționării prezentei cereri. Tribunalul a avut în vedere și circumstanțele personale pozitive ale inculpaților, faptul că perioada arestării preventive suportată de inculpați și probele care au fost administrate până în prezent conduc la concluzia că inculpații pot solicita cu temeiuri justificate beneficiul liberării provizorii.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT -Biroul TERITORIAL NEAMȚ. Parchetul a criticat încheierea pe motive de nelegalitate arătând că prima instanță în mod greșit a avut în vedere numai îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 160 ind. 2 al. 1 și 2.C.P.P. iar nu și prevederile art. 160 ind. 8a al. 2.C.P.P. respectiv nu a apreciat asupra aspectelor legate de temeinicia cererii. Un alt motiv de nelegalitate îl constituie în opinia recurentei anularea mandatelor de arestare emise de către Curtea de APEL BACĂU.
În continuare s-a arătat că motivele care au stat la baza arestării subzistă, că este greu de presupus că într-un interval de timp atât de scurs, respectiv între 04.09. și 14.09.2009 starea de pericol prezentată de inculpați, astfel cum a fost apreciată de Curtea de APEL BACĂU, s-ar fi putut diminua.
Analizând încheierea recurată pe baza motivelor de recurs dezvoltate de Parchet precum și din oficiu instanța reține următoarele:
În mod greșit prima instanță a avut în vedere la soluționarea cererii de liberare provizorie doar îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 160 ind. 2 al. 1 și 2.C.P.P. și nu a apreciat și asupra temeiniciei cererii, respectiv dacă în cauză mai subzisă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților. Prevederile art. 160 ind. 8a al. 2 obligă instanța învestită cu soluționarea cererii de liberare provizorie să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv condițiile prevăzute de art. 160 ind. 2. 1 și 2.C.P.P. și să aprecieze asupra temeiniciei cererii, respectiv dacă situația concretă din cauză permite lăsarea în liberate a inculpaților. O interpretare contrară ar duce la eludarea dispozițiilor art. 148 lit. h C.P.P. întrucât ori de câte ori s-ar constata îndeplinite condițiile menționate s-ar dispune punerea în libertate a persoanelor aflate în detenție deși pericolul concret pentru ordinea publică determinat de acestea este prezent în continuare
O astfel de interpretare, respectiv cercetarea temeiniciei cererii sub toate aspectele, este în acord și cu jurisprudența CEDO ( hotărârile pronunțate în cauzele Smirnova Rusiei din 25.07.2003 și SBC Regatul Unit), instanța europeană reținând patru motive de refuz al eliberării pe cauțiune: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării acesta să împiedice desfășurarea procesului, să comită altă infracțiuneori să ordinea publică.
În speță Curtea de APEL BACĂUa dispus arestarea preventivă a inculpaților la data de 04.09.2009, constatând că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică iar după 10 zile, prin încheierea recurată Tribunalul Neamța dispus punerea în libertate a inculpaților.
În intervalul scurt de timp scurs de la arestarea inculpaților nu au intervenit elemente noi care să ducă la concluzia că temeiurile avute în vedere la arestare nu ar mai subzista, astfel că, instanța de recurs, având în vedere gravitatea crescută a faptelor care constituie obiectul acuzațiilor aduse inculpaților, respectiv punerea în circulație de bancnote de 100 euro falsificate, valorile sociale lezate, impactul negativ produs asupra ordinii sociale apreciază că, cel puțin în această fază a procesului penal, cererea de liberare provizorie este netemeinică.
În consecință va fi admis recursul DIICOT N, casată încheierea recurată, reținută cauza spre rejudecare iar pe fond va fi respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d admite C.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Biroul TERITORIAL NEAMȚ împotriva încheierii din 14.09.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Casează în totalitate încheierea recurată, reține cauza spre rejudecare și, în
fond:
În temeiul art. 160 ind.8a al. 6.C.P.P. respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații, și.
Constată că inculpații au fost asistați de apărători aleși.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 2.C.P.P. obligă pe fiecare dintre inculpați să plătească statului câte 100 lei cheltuieli judiciare.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.09.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Red.înch.tr. -
Red.dec.recurs -
Tehnored. - 3 ex.
21.09.2009
Președinte:Arin Alexandru MengoniJudecători:Arin Alexandru Mengoni, Bogdan Adrian, Gabriel
