Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 543/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.543/
Ședința publică din data de 09 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin PROCUROR
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de recurentul-inculpat, în prezent deținut în Arestul J G, împotriva încheierii de ședință din 31.08.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că este primul termen de judecată în recursul promovat în termen, nemotivat, de inculpat, prin apărător ales, după care;
Întrebat fiind, recurentul-inculpat, personal, precizează că își însușește recursul promovat de apărătorul său și insistă în soluționarea acestuia.
Avocat nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit dispozițiilor art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Avocat, având cuvântul în susținerea recursului declarat de recurentul-inculpat, față de inadmisibilitatea recursului invocată de procuror intr-o cauză similară, din cadrul aceleiași ședințe de judecată, arată că dispozițiile art.1609Cod procedură penală, intitulat "recursul împotriva încheierilor privind liberarea provizorie", prevăd că împotriva încheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate face recurs de către învinuit sau inculpat ori de procuror la instanța superioară, în termen de 24 de ore.
Pe fondul cauzei, precizează că inculpatul este arestat pentru săvârșirea a două infracțiuni, respectiv aderarea la grup infracțional organizat și cea de complicitate la contrabandă. S-a reținut că inculpatul ar fi promis unor persoane care au introdus peste graniță cantități de țigări, că va cumpăra acele cantități de țigări, și în unele situații chiar și-a ținut promisiunea și a cumpărat cantități de țigări care proveneau din contrabandă și că, procedând în acest fel, în mod repetat, el i-a ajutat pe cei care au introdus țigările în țară să săvârșească această infracțiune prin întărirea ideii că vor găsi cumpărători pentru marfa respectivă.
Inculpatul a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar deoarece apreciază că, atât din punct de vedere formal cât și pe fondul cauzei sunt îndeplinite condițiile cu privire la admisibilitatea acestei cereri.
Este vorba despre limitele de pedeapsă. În prezenta cauză, limitele de pedeapsă, potrivit art.7 alin.2 din Legea nr.39/2003, nu pot fi mai mari de 15 ani întrucât infracțiunea componentă pentru care se reține că s-ar fi constituit acest grup nu depășește această pedeapsă.
Legea permite liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune pentru infracțiunile care nu sunt pedepsite cu o sancțiune mai mare de 18 ani închisoare.
Celelalte condiții pe care legiuitorul le prevede pentru ca o asemenea cerere să fie admisă, se referă la anumite situații care țin de persoana inculpatului și care sunt descrise de legiuitor. În art.1602alin.2 Cod procedură penală se arată că o asemenea cerere nu se admite atunci când există date din care rezultă necesitatea de a împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni.
Instanța de fond a motivat respingerea cererii de liberare provizorie argumentând că există date din care rezultă necesitatea de a împiedica să săvârșească alte infracțiuni, fără însă a se indica ce anume, în ce constau aceste date ori alte împrejurări pe care judecătorul o apreciază că determină această susținere.
Susține că dovezile nu sunt concludente în prezenta cauză deoarece nu există date din care să rezulte că inculpatul a avut înțelegeri anterioare cu persoanele care au introdus țigările în țară, din convorbirile cărora să rezulte că le-ar fi promis că le cumpără țigările pe care le introduc în țară. Nici nu s-a stabilit de către ce persoane au fost introduse în țară țigările respective, când au fost introduse în țară și prin ce loc.
Ceea ce este cel mai important în dosar de stabilit, respectiv persoanele care au comis contrabanda, locul sau modalitatea în care a fost săvârșită contrabanda și când anume s-a produs această faptă nu sunt dovedite.
Nu se indică în cuprinsul hotărârii de arestare și nici în propunerea de arestare care sunt persoanele cărora le-a promis că le va cumpăra țigările introduse în țară prin contrabandă.
Ceilalți inculpați arestați în legătură cu care instanța de fond face referire: cei doi inculpați, cei trei inculpați și cei trei frați nu au nicio legătură cu inculpatul, în sensul că nu s-a stabilit că ar fi fost niște discuții intre el și ceilalți, doar inculpatul declară că la un moment dat a cumpărat țigări de la un anume "", dar nu există discuții care să se refere la aducerea în țară a unor cantități de țigări și că el a promis acelor persoane că va cumpăra țigările care vin în țară.
Faptul că a cumpărat țigări și că aceste țigări probabil nu fuseseră vămuite, este adevărat.
Pentru a fi contrabandă, introducerea de țigări în România, trebuie să fie îndeplinite anumite condiții, nu orice bun introdus în țară fără să fie vămuit s-a comis prin săvârșirea infracțiunii de contrabandă.
Precizează că instanța de fond a făcut anumite referiri care nu sunt adevărate.
În ceea ce privește caracterul transnațional al faptelor, arată că nu s-a făcut dovada că inculpatul a discutat cu persoane aflate peste graniță în legătură cu introducerea țigărilor și cu numărul mare de persoane implicate.
Sunt implicate aceste persoane despre care nu s-a stabilit că există vreo legătură cu inculpatul.
Vânzarea de bunuri fără proveniență poate să însemne contravenție, prevăzută de Legea nr.12/1990.
Vânzarea de țigări cu timbru sau de țigări fără timbru dacă nu au documente vamale poate să însemne contravenție sau poate însemna și tăinuire, dacă se face dovada că inculpatul a cunoscut că bunurile provin din infracțiuni.
Învederează că, în cauză, aceste dovezi nu s-au făcut; nu s-a făcut dovada pericolului care să justifice cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv.
Inculpatul nu are antecedente penale, bunurile găsite cu ocazia celor trei depistări au fost ridicate, indisponibilizate și urmează să fie confiscate, astfel că nu se justifică considerarea ideii că prejudiciul nu este acoperit. Calculul pe care organele vamale il fac în legătură cu valoarea în vamă a țigărilor și ceea ce trebuia vămuit nu are legătură cu cauza pentru că bunurile respective nu se mai vămuiesc în prezent ci se confiscă. În plus, s-a luat măsura sechestrului asigurator și pe o sumă de bani, 250.000.000 lei vechi, și pe niște terenuri deținute de inculpat în
Susține că toate aceste aspecte privind: indisponibilizarea bunurilor, sechestrul asigurator, persoana inculpatului, lipsa antecedentelor, atitudinea sinceră a inculpatului care a recunoscut condițiile în care a cumpărat aceste bunuri, precum și faptul că are doi copii minori în întreținere, fapta prin specificul ei, reprezintă garanții pot determina instanța să admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Solicită admiterea recursului promovat de inculpatul, să se caseze hotărârea Tribunalului Galați și, în rejudecare, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea în libertate a inculpatului, existând posibilitatea și obligația instanței să dispună numeroase interdicții prevăzute în art.1602alin.3 și 4 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că realitatea situației din această cauză este diferită de cea prezentată de apărarea inculpatului.
Dacă nu s-ar fi justificat lucrurile precizate de apărarea inculpatului, atunci acesta ar fi fost liber iar propunerea de arestare preventivă formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ar fi fost respinsă.
Solicită să se aibă în vedere că, deși teoretic din punct de vedere procedural cererea formulată este admisibilă, pe fond aceasta nu se justifică pentru că în această cauză relativ complexă, cu 9 inculpați arestați în 2 tranșe pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă în formă calificată pe fondul crimei organizate, care indică un pericol social al faptelor ridicat și un pericol concret ridicat pe care astfel de persoane il prezintă pentru ordinea publică.
Condițiile pe care instanța le-a avut în vedere la arestarea inculpaților subzistă și la acest moment, invocând că de la acel moment și până în prezent au avut loc cel puțin două prelungiri de arestare solicitate de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cărora li s-a dat curs de către tribunal iar apoi recursurile declarate de inculpați au fost respinse.
În această perioadă, nu a intervenit o situație care să ușureze situația inculpatului; dimpotrivă; de la momentul arestării sale preventive, au fost continuate cercetările și, după o lună și J, au mai fost arestate alte trei persoane.
Solicită să se constate că nu există niciun motiv pentru care să se dea curs acestei cereri; că arestarea preventivă este justificată de materialul probator administrat până la acest moment; dosarul se află încă în faza de urmărire penală; cercetările în cauză nu s-au finalizat, dar probele administrate până în prezent conturează vinovăția inculpatului și, chiar dacă participația fiecărui inculpat este diferită, ceea se reține în sarcina inculpatului este faptul că a fost una din persoanele importante care a vândut, distribuit marfă intrată în țară prin contrabandă.
În ceea ce privește sinceritatea inculpatului, Reprezentantul Ministerului Public arată că acesta a relatat o situație de fapt referitoare la justificarea bunurilor pe care le-au găsit organele de poliție asupra sa.
Pentru toate aceste motive solicită să se dispună respingerea cererii formulate de inculpat ca fiind nefondată.
Precizează că nu invocă inadmisibilitatea recursului în această cauză.
Curtea, potrivit dispozițiilor art.38513alin.3 Cod procedură penală, acordă ultimul cuvânt recurentului-inculpat.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate deoarece are copii minori cărora trebuie să le plătească pensie alimentară. Susține că nu cunoaște persoanele implicate în contrabandă; nu ii cunoaște pe frații sau pe frații. A avut o singură convorbire cu frații. cu care a fost prins le avea de la unul din frații.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 31.08.2009, Tribunalul Galația respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 26.06.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă pentru o durată de 29 de zile a inculpatului, până la data de 24.07.2009, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de 7 alin. 1 din Legea 39/2003 și de art. 26 Cod penal în ref. la art. 270 alin. 1 și 2 Cod penal rap. la art. 274 din Legea 86/2006 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Au fost reținute drept temeiuri ale arestării preventive, dispozițiile art.136 Cod procedură penală, art.143 Cod procedură penală și art. 148 lit. Cod procedură penală, în sensul că sunt probe și indicii temeinice care atestă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapte sancționate de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar din împrejurările și condițiile concrete în care au fost săvârșite faptele rezultă date certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă în concret pericol pentru ordinea publică.
Au fost avute în vedere în acest sens: procesele-verbale de constatare, procesele-verbale de cercetare la fața locului, procesele-verbale de percheziție domiciliară, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, procese verbale de redare a înregistrărilor audio-video, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere, declarațiile martorilor, G, precum și declarația învinuitei, adresele de prejudiciu cu nr. 17240, - și nr. 17241 emise la 25.06.2009 de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția regională pentru accize și Operațiuni Vamale G, rapoarte de constatare tehnico-științifică dactiloscopică întocmite în cauză, declarațiile inculpaților A și, precum și declarațiile inculpatului.
S-a reținut că din coroborarea acestor mijloace de probă, rezultă presupunerea că începând cu luna aprilie 2009 inculpatul a aderat la un grup infracțional organizat constituit de alte persoane în scopul obținerii de importante foloase materiale din contrabanda cu țigări și, acționând în cadrul grupului împreună cu membrii acestuia, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a ajutat și înlesnit, prin promisiunea repetată a primirii și prin primirea efectivă a țigărilor în România, la introducerea în mod ilegal pe teritoriul României, prin trecere peste frontiera de stat, a unor cantități de țigări cu o valoare în vamă de peste 74.414,50 euro.
Prejudiciul total cauzat bugetului de stat de către membrii grupului infracțional prin sustragerea de la vămuire a țigărilor se ridică la suma de 1.719.818,17 lei.
Ulterior, rin p. încheierile de ședință din data de 20.07.2009, respectiv din data de 18.08.2009 pronunțate de Tribunalul Galați în dosarul nr-, respectiv în dosar nr- s-a dispus, succesiv, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, până la data de 22.09.2009.
Potrivit disp. art. 160 indice 2 alin. 1 în referire la art. 160 indice 8 Cod procedură penală, Tribunalul, verificând îndeplinirea condițiilor pentru admisibilitatea în principiu a cererii, a constatat că prezenta cerere este admisibilă în principiu, însă, pe fond, aceasta este neîntemeiată și a dispus respingerea acesteia ca atare pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 160 indice 2 alin. 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauza de față, având în vedere că în sarcina inculpatului s-a reținut, la momentul luării măsurii, comiterea mai multor acte materiale ale infracțiunii de contrabandă precum și aderarea la un grup infracțional organizat, infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat, numărul mare de persoane implicate, caracterul transnațional al faptelor, scopul urmărit (obținerea de foloase materiale), importanța valorilor sociale lezate, amploarea pe care acest gen de infracțiuni o prezintă în ultimul timp, Tribunalul Galația apreciat că nu poate fi dispusă liberarea provizorie sub control judiciar inculpatului.
Instanța de fond a avut în vedere și poziția procesuală a inculpatului precum și împrejurarea că în cauză sunt cercetate mai multe persoane, astfel încât prima instanță a apreciat că măsura preventivă se justifică în continuare pentru buna desfășurare a urmăririi penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul, care apreciază hotărârea recurată nelegală și netemeinică din următoarele considerente:
a) inculpatul îndeplinește condițiile de fond și de formă prevăzute de lege pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, în condițiile în care temeiurile reținute în momentul luării arestării preventive, respectiv cele prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, nu mai subzistă.
b) nu sunt dovezi din care să rezulte că inculpatul a săvârșit infracțiunea de contrabandă, acesta fiind depistat în trafic cu țigări asupra sa dar această faptă nu poate constitui infracțiune, cel mult o contravenție la Legea 12/1990.
c) la dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu, în limitele prevăzute de lege Curtea reține următoarele:
Cu privire la motivul de la litera b) în sensul că nu există dovezi din care să rezulte că inculpatul a săvârșit infracțiunea de contrabandă, eventual, faptul că a fost depistat în trafic cu țigări asupra sa putând constitui infracțiune cel mult o contravenție la Legea 12/1990, excede cadrului procesual referitor la liberarea condiționată, fiind o problemă care vizează fondul cauzei.
Inculpatul a fost arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art.7 alin.1 din Legea 39/2003, și art.26 Cod penal în ref. la art.170 alin.1 și2 Cod penal, rap. la art.274 din Legea 86/2006 cu aplicarea art.41 alin.2, reținându-se că începând cu luna aprilie 2009 aderat la un grup infracțional organizat în scopul obținerii de importante foloase materiale din contrabanda cu țigări și acționând în cadrul grupului, împreună cu membrii acestuia, prin acțiuni repetate, ajutând și înlesnind prin primirea efectivă a țigărilor în România, la introducerea în mod ilegal pe teritoriul țării noastre a unor cantități de țigări cu o valoare de vamă de peste 74.414,50 euro.
În mod judicios instanța de fond a constatat că inculpatul îndeplinește condițiile de formă prev. de art.1602pct.1 Cod procedură penală în sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpatului nu depășesc 18 ani și, de asemenea, în mod judicios a respins ca nefondată cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat deoarece:
Liberarea provizorie - sub control judiciar este o măsurăfacultativă, așa cum rezultă din sintagma "se poate acorda", folosită atât în art. 1602cât și în art. 1604Cod procedură penală. Aceasta înseamnă că cererea de liberare provizorie poate fi respinsă nu numai atunci când nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea liberării, ci și în cazul în care cererea deneîntemeiată- organul judiciar apreciind ca nepotrivită (neoportună) lăsarea în libertate a celui în cauză -, deși, formal, nu există interdicții la acordarea liberării.
Beneficiul liberării provizorii nu este, așadar, un drept al condamnatului, ci doar o vocație a acestuia. Organul judiciar este cel care - după ce constată îndeplinirea condițiilor - apreciază, în fiecare caz în parte, dacă este sau nu oportună acordarea acesteia. Cât privește criteriile ce urmează să stea la baza aprecierii sale, legea nu le indică, dar nici nu le limitează. Ele pot fi atât extranee faptei inculpatului (de exemplu, inculpatul s-a ascuns multă vreme anterior arestării, încercând să se sustragă tragerii la răspundere penală), dar și strâns legate de faptă, caracterizând gradul ei de pericol socialconcret, și de persoana inculpatului. Luarea în considerare a unor asemenea criterii nu numai că nu adaugă la lege - atâta vreme cât legea nu prevede limitări -, dar, dimpotrivă, servește la corecta aplicare a legii, în litera și spiritul ei.
Deci, instanța de judecată va analiza cererea formulată de inculpat în lumina celor mai susmenționate și nu numai în baza dispozițiilor art. 1602pct. 2 Cod procedură penală, în care se prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului și, în consecință, va analiza cererea formulată de inculpat și în raport de oportunitatea ei în acest stadiu procesual, precum și în raport de gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpatului.
În acest context, instanța reține că infracțiunile reținute în acest moment în sarcina inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social.
Prin definiție, conform jurisprudenței în materie, pericolul concret pentru ordinea publică este înțeles ca o "reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța ei, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și de insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare".
Datele ce caracterizează persoana inculpatului: fără antecedente penale, cu o familie integrată în societate, ar putea duce la concluzia că lăsarea lui în libertate nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică dar, din datele ce caracterizează faptele reținute în acest moment în sarcina inculpatului, așa cum au fost expuse în situația de fapt menționată mai sus, rezultă că lăsarea inculpatului în libertate creează o stare de pericol, de insecuritate pentru cetățeni.
Mai concret, în rândul societății, prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, s-ar crea un sentiment de neîncredere în actul de justiție, în sensul că s-ar induce falsa impresie că și alți prezumtivi făptuitori ar putea săvârși asemenea fapte fără a se putea lua măsurile coercitive prevăzute de lege asupra lor.
Faptele reținute în sarcina inculpatului la acest moment de aderare la grup infracțional pentru contrabandă cu țigări și obținerea de beneficii materiale ilicite din această activitate ce a cauzat bugetului de stat un prejudiciu mare, prezintă în concret un pericol social ridicat care impune menținerea stării de arest a inculpatului.
De asemenea, în mod judicios instanța de fond a apreciat în condițiile în care sunt cercetate mai multe persoane în cauză, urmărirea penală fiind în plină desfășurare, menținerea măsurii arestării preventive asigură buna desfășurare a acesteia.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului este neoportună la acest moment procesual deși formal nu există interdicții la acordarea liberării și, pe cale de consecință, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 18.05.1971 în municipiul P, județul P, în prezent deținut în Arestul J G) împotriva încheierii de ședință din 31.08.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR,
- - - - - -
A în O
Conf. art.312 alin.2 PP
Președinte complet
JUDECĂTOR - -
Grefier,
- -
Red. /10.09.2009
Tehnored. -/ 2 ex./18.09.2009
Fond:
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
