Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 544/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
R OMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 544 Dosar nr-
Ședința publică de la 17 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu
JUDECĂTOR 2: Laura Popa
JUDECĂTOR 3: Alexandru Șerban
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul teritorial Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din 13 august 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat.
Procedura îndeplinită.
Instanța pune în vedere inculpatului să precizeze, în raport de faptul că apărătorul ales nu se poate prezenta, dacă este de acord ca asistența juridică să ii fie asigurată de apărătorul din oficiu.
Recurentul inculpat declară că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Se permite apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu inculpatul.
. fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea încheierii tribunalului și, rejudecând, să se dispună admiterea cererii de liberare sub control judiciar, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/2 Cod procedură penală.
În raport de circumstanțele reale ale faptei și cele personale ale inculpatului, starea de sănătate a acestuia care rezultă din actele medicale de la dosar, precum și faptul că este la prima confruntare cu legea penală, este tânăr și în tot acest timp de arest a conștientizat gravitatea faptelor sale, apreciază că recursul este admisibil și că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică și nu ar impieta soluționarea procesului penal.
În plus, consideră că inculpatul trebuie să își rezolve problemele de sănătate și că acest lucru nu se poate realiza în regim de detenție.
Pentru egalitate de tratament, ținând seama de faptul că doi dintre inculpații cercetați în cauză sunt in stare de libertate, solicită a se dispune punerea in libertate a inculpatului prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzi de respingere a recursului declarat de inculpatul și, pe cale de consecință, a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere că măsura arestării preventive s-a luat fată de inculpat raportat la acuzațiile care i se aduc inculpatului și anume de săvârșire a unor infracțiuni informatice al căror prejudiciu cauzat părții vătămate SC este de aproximativ 8.00.000 lei,
Instanța a analizat materialul probator și a constatat judicios că în cauză nu sunt elemente care să conducă la concluzia că temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală a suferit modificări sau s-a diminuat așa încât lăsarea in libertate a inculpatului nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul a fost trimis in judecată, s-a verificat legalitatea si temeinicia arestării preventive la data de 10 iunie 2009, ulterior fiind menținută la 20 iulie 2009. Între timp a mai fost formulată o cerere de liberare provizorie sub control judiciar care i-a fost respinsă inculpatului. De la ultimul moment la care s-a verificat starea de arest și până în prezent, apreciază că nu au intervenit elemente noi care să la concluzia că temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală nu mai subzistă.
Pentru toate acestea, solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat si a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că starea de sănătate precară invocată nu constituie un element de fond care să fie avut in vedere de instanță pentru admiterea cererii.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, apreciază că sunt ocolite elemente importante în soluționarea unei astfel de cereri. Față de dispozițiile art. 160/2 alin 2 Cod procedură penală ca să nu fie admisă o astfel de cerere, trebuie să existe date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă.
Solicită a se constata că nu există astfel de date, că nu sunt probe care poate să le influențeze și că față de dispozițiile art. 160/2 alin 2 Cod procedură penală, în principiu, cererea sa este admisibilă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 13 august 2009, Tribunalul Covasnaa respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul, apreciind că, în cauză, raportat la probele administrate, nu sunt îndeplinite cerințele art. 1602Cod procedura penala. S-a reținut că, chiar dacă, în cauză, formal sunt îndeplinite atât condiția pozitivă cât și cea negativă prevăzute de lege, respectiv că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile, care intră în scopul grupului infracțional organizat, reține în sarcina inculpaților nu depășesc 18 ani, iar din actele dosarului nu rezultă date că inculpatul ar împiedica aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, ori prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, însă văzând că de la data de 10 inie 2009, când instanța de fond s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților, nu s-au schimbat temeiurile care au determinat menținerea acestei măsuri, având în vedere și timpul relativ scurt, în care nu a fost posibilă începerea cercetării judecătorești, complexitatea cauzei, natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, numărul acestora, precum și impactul pe care l-a produs în rândul opiniei publice aceste fapte și nu în ultimul rând amploarea acestui fenomen infracțional, Tribunalul Covasna apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului, chiar sub control judiciar, ar prezenta " pericol concret pentru ordinea publică" care subzistă și în prezent, iar pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal este necesară și al acest moment privarea de libertate a inculpatului.
Cele două documente medicale depuse la dosar de inculpat nu aun ici o relevanță asupra cererii de față întrucât boala de care suferă poate fi tratată cu succes în regimul spitalelor din penitenciar.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea cererii și judecarea în stare de libertate deoarece sunt îndeplinite toate condițiile cerute de textul de lege pentru dispunerea liberării provizorii, circumstanțele sale personale fiindu-i favorabile.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, instanța de recurs constată ca recursul declarat de inculpata nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 2 din data de 13 februarie 2009, Tribunalul Covasnaa dispus arestarea preventivă a inculpatului recurent pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7alin.1,3 din Legea nr.39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct.18 din Lega 39/2003, art. 42 alin. 1,3 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, art. 42-45 " prevăzut de art. 46 alin.2 din Legea nr. 161/2003, art. 48 din Legea nr. 161/2003 și art. 49 din Legea 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
Temeiurile arestării preventive l-au constituit prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe parcursul desfășurării procesului, durata arestării preventive a fost prelungită și menținută succesiv de către instanțele de judecată
Inculpatul a formulat prezenta cerere, solicitând punerea sa în libertate raportat la circumstanțele reale ale faptei și cele personale, starea sa de sănătate care rezultă din actele medicale de la dosar, precum și faptul că este la prima confruntare cu legea penală, este tânăr și în tot acest timp de arest a conștientizat gravitatea faptelor sale, astfel că poate fi cercetat în stare de libertate.
Potrivit dispozițiilor art. 1602Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Totodată, ea nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
De asemenea, dispozițiile art. 1608aCod procedura penala prevăd că, în cazul în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată, instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a învinuitului sau inculpatului.
Analizând cererea formulată de inculpat prin prisma actelor aflate la dosarul cauzei, curtea constată că aceasta nu este întemeiată.
Chiar daca condițiile formale cerute de textul de lege antementionat sunt îndeplinite, așa cum corect a reținut și prima instanță, materialul probatoriu administrat în cauza dovedește faptul că nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.
În cauză, menținerea arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală. Instanța de fond a analizat în mod corect incidența disp. art. 143 Cod procedură penală, ajungând la concluzia că există indicii temeinice că inculpatul a comis fapte prevăzute de legea penală care conduc la presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit faptele, astfel cum prevede Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Având în vedere condițiile concrete în care s-au comis faptele (de către mai multe persoane, în urma unei hotărâri prealabile, cu organizarea activității, folosirea de cunoștințe informatice și introducerea de date informatice în sistem în vederea producerii de prejudicii patrimoniale, folosirea de identități false, încălcarea măsurilor de securitate ale sistemului informatic), modul de operare și mijloacele folosite, contribuția efectivă a inculpatului și numărul de persoane implicate, consecințele însemnate produse prin acțiunile ilicite (950.000 lei), precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor, instanța de recurs constată că menținerea arestării preventive în continuare față de inculpat este justificată de buna desfășurare a procesului penal, cererea de liberare provizorie fiind neîntemeiată.
Circumstanțele personale invocate de inculpatul recurent în favoarea sa vor fi avute in vedere cu ocazia soluționării pe fond a cauzei, potrivit art. 72 Cod penal, însă, raportat la ansamblul circumstanțelor existente în cauză, acestea nu sunt de natură, prin ele însele, a considera că lăsarea in libertate a inculpatului este oportună.
Ținând seama de considerentele expuse, față de dispozițiile art. 1609Cod procedura penala, Curtea de Apel va respinge, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, ca nefondat recursul declarat și va menține încheierea recurată, obligând recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
pentru aceste motive
în numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Covasna la data de 13 august 2009 în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 august 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
pt. - -
plecată în concediu medical
semnează grefier șef secție
red. / 4.09.2009
dact. /7.09.2009
jud. fond-
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Laura Popa, Alexandru Șerban
