Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 545/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 545/
Ședința publică din 13 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- -, JUDECĂTOR 1: Marius Andreescu
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Biroul Teritorial Vâlcea -
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 20.01.1980, aflat în Arestul IPJ V, împotriva încheierii nr.37 din 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocați aleși și, în baza delegațiilor de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
În baza dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
În baza dispozițiilor art.172 alin.7 Cod procedură penală, permite apărătorilor recurentului, să ia legătura cu acesta, deoarece se află în stare de arest.
Apărătorii recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, pune concluzii de admitere a recursului, casarea
încheierii atacate și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune. Solicită a se avea în vedere dispozițiile art.27 din Constituție pct.7 care este garanția constituțională pentru acest drept fundamental reprezentat de libertatea individuală. Nu trebuie neglijate nici dispozițiile art. 6002,6004, dar consideră că prioritare sunt principiile constituționale care garantează libertatea individuală. Orice persoană care se află în detenție poate formula în arest preventiv cerere de liberare provizorie pe cauțiune sau cerere sub control judiciar. Inculpatul poate îndeplini condițiile formale prevăzute de art. 6012. Recurentul nu are antecedente penale și nu poate pune vreun mijloc de probă în pericol, nu poate avea acces la a deteriora sau altera acest mijloc de probă și nu poate influența martorii sub nici un aspect.
Instanța pune în vedere apărătorului recurentului să precizeze de ce consideră că dispozițiile art.23 al.7 din Constituție sunt încălcate în acest caz, știut fiind faptul că orice drept fundamental nu are un caracter absolut, că poate fi condiționat și poate să sufere restrângeri, limitări, condiționări.
Apărătorul inculpatului precizează că în raport de probele care există la dosar, art. 7 din Convenție a fost încălcat prin încadrarea juridică care s-a dat. Probele de la dosar nu conduc către acele încadrări juridice aplicate fiecărui inculpat. Încadrarea juridică nu este temeinică, susținută și motivată pe fond probator.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea pe fond, rejudecarea și admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie pe cauțiune, trimiterea la instanța de fond pentru se analiza fondul acestei probleme. Există un exces de putere în ceea ce privește încadrarea juridică din acest dosar, atât în ceea ce privește normele generale cât și legate de anumite nerespectări ale Convenției Europene ale Drepturilor Omului. Trebuie privită problema și din punct de vedere al art.13 care garantează accesul oricărei persoane în condițiile în care îi sunt încălcate drepturile și libertățile. Există un exces de putere și în modalitatea pe care au văzut-o completele Curții de Apel prin motivările pe care le-au dat legate de această încadrare. Legislația României nu prevede nici o posibilitate prin care până la întocmirea rechizitoriului, o persoană să poată contesta efectiv și să aibă acces în instanță cu această contestație împotriva încadrării juridice. Din dosarul parchetului nu există indicii că inculpatul ar fi săvârșit vreo faptă.
Instanța pune în vedere apărătorului recurentului să precizeze de ce consideră admisibilă cererea formulată având în vedere de exces de putere invocat. de exces de putere nu există în Codul d e procedură penală, însă este prevăzut de Legea nr. 554/2004 în art.2 în Legea contenciosului administrativ. Să precizeze care ar fi textul de lege care ar permite ca această instanță să ia în considerare de exces de putere,
atâta timp cât nu este prevăzut în Codul d e procedură penală și în raport cu ce dispoziție normativă instanța ar putea să țină cont de de putere.
Apărătorul recurentului arată că instanța trebuie să verifice orice situație în legătură cu orice act juridic și în legătură cu orice act normativ existent, este cea care garantează tuturor dreptul la justiție și poate face o îmbinare între dispozițiile legale actuale.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la liberarea provizorie pe cauțiune. Printr-o hotărâre a instanței nu poate fi schimbată încadrarea juridică și apreciază că aceasta este reținută corect.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA:
Constată că, prin încheierea nr.37 din 8 octombrie 2008, Tribunalul Vâlcea, a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de petentul-inculpat, fiul lui și, născut la data de 29.01.1980 în B, sector 1, domiciliat în B, B-dul - nr. 34, sector 1, CNP -, în prezent arestat în Arestul
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpatul este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni informatice prin sprijinire și aderarea la un grup organizat compus din 22 de coinculpați.
A mai reținut că inculpatul este acuzat și de săvârșirea infracțiunii prev.de art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.4 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, infracțiune care se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani.
În opinia primei instanțe în această fază procesuală instanțele judecătorești nu pot cenzura încadrarea juridică dată faptelor consideră că dispozițiile referitoare la condițiile liberării provizorii pe cauțiune sunt imperative, iar a considera altfel, înseamnă a adăuga la lege, ceea ce echivalează " cu exces de putere".
Totodată, aceeași instanță de judecată a apreciat că nu este cazul să țină seama de jurisprudența Curții de APEL PITEȘTI referitoare la cenzurarea unor acte judiciare pentru exces de putere, deoarece punctul de vedere exprimat într-o altă hotărâre este singular și nu unul majoritar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, motivele de recurs se referă la faptul că în mod greșit prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea inculpatului
fără să țină cont de unele aspecte deja relevate în jurisprudență, referitoare la cenzurarea unor acte juridice ale procurorului pentru exces de putere, în ipoteza în care sunt încălcate drepturi și libertăți fundamentale garantate constituțional.
Recurentul apreciază că cererea de liberare provizorie pe cauțiune pe care a formulat-o este admisibilă în principiu, deoarece sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege.
Examinând încheierea supusă recursului din punct de vedere al motivelor invocate în conformitate cu disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este fondat.
În cauză, inculpatule este cercetat penal, reținându-se în sarcina sa săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 și art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.4, cu aplic.art.41 alin.2 și art.33 lit.a și b din Codul penal.
În susținerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, inculpatul a invocat și în fața primei instanțe faptul că ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale a DIICO - Biroul Teritorial Vâlcea, din data de 15 iulie 2008, este un act juridic emis cu exces de putere, deoarece reținerea infracțiunii prevăzute de art.208 aloin.1 comb.cu art.209 alin.4 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, în sarcina sa, nu este justificată de probele administrate până în prezent în cauză și este de natură să-i îngrădească în mod grav accesul la formularea unei cereri de liberare provizorie pe cauțiune, în acest fel încălcându-se în mod flagrant garanțiile constituționale privind libertatea individuală.
Curtea constată că, prima instanță apreciat că nu este cazul de a ține cont de jurisprudența Curții de APEL PITEȘTI în această materie, fără însă a indica argumente pertinente pentru a susține punctul de vedere exprimat, cu excepția faptului că jurisprudența în cauză este singulară în raport cu opiniile majoritare exprimate.
Curtea reamintește că în sistemul juridic român jurisprudența nu este izvor de drept indiferent de natura hotărârilor judecătorești și de instanțele care le-au pronunțat.
Instanța este obligată să se raporteze în soluțiile pe care le pronunță, exclusiv la dispozițiile normative în vigoare, ținând însă cont de forța juridică a acestora.
Curtea reamintește că " de putere" nu este numai un concept jurisprudențial, ci se referă la încălcarea de către autoritățile statului a unor dispoziții normative, în primul rând constituționale, cu prilejul emiterii unor acte juridice, inclusiv ordonanțe de punere în mișcare a acțiunii penale.
Un act juridic poate fi emis cu exces de putere în următoarele situații: atunci când se încalcă în mod vădit normele imperative privind competența materială a autorității statale emitente; în ipoteza în care actul juridic creează o discriminare; atunci când se restrânge în mod nejustificat exercițiul unor drepturi fundamentale garantate constituțional sau chiar a unor drepturi subiective consacrate de legislația specială; în situația în care se încalcă principiul proporționalității, adică măsura dispusă prin actul juridic nu este adecvată situației de fapt sau scopului urmărit de legea penală.
Existența ui de putere poate fi constată de către instanțe atât în raport cu unele dispoziții ale Codului d e procedură penală, dar mai ales față de dispozițiile art.16 alin.2 din Constituție, ce instituie supremația legii și a constituției. de putere reprezintă o depășire a "marjei de apreciere " care trebuie exercitată exclusiv în limitele legii. Totodată, orice act juridic emis cu exces de putere reprezintă implicit o încălcare a dispozițiilor art.16 alin.2 din Constituție.
Instanțele judecătorești în limitele competențelor conferite de lege pot constata existența ui de putere și încălcarea dispozițiilor art.16 alin.2 din Constituție.
Curtea reamintește că atribuțiile judecătorului sunt de a interpreta și aplica legea. Aplicarea și interpretarea legii se realizează ținând cont și de forța juridică a actelor normative. În consecință, un act juridic care încalcă garanțiile conferite de Constituție, dar și de instrumentele juridice internaționale pentru un drept fundamental, chiar dacă actul juridic în cauză este emis în conformitate cu atribuțiile specifice ale autorității statale, reprezintă un exces de putere și prin urmare instanța este obligată de dispozițiile art.16 alin.2 din Constituție, dar și de alte reglementări specifice în primul rând de natură constituțională de a nu da eficiență actului în cauză.
În caz contrar, soluțiile pe care instanța le pronunță, cu ignorarea ui de putere în formele mai sus amintite, sunt de natură să încalce în mod grav drepturile fundamentale ale părților în proces și implicit dispoziții constituționale, precum și principiul supremației Constituției în raport cu orice alt act juridic individual sau normativ.
Este evident că în această fază procesuală instanțele judecătorești nu sunt competente să aplice dispozițiile art.334 Cod procedură penală privind schimbarea încadrării juridice, dar, sunt competente să constate și să sancționeze de putere dacă se manifestă în actele juridice aplicabile soluționării speței.
În cauză, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale din 15 iulie 2008 DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea este un act juridic emis cu exces de putere, deoarece este de natură să încalce, în mod nejustificat, exercitarea dreptului fundamental la libertate individuală garantat de dispozițiile art.23 din Constituție. Una din garanțiile constituționale pentru libertatea individuală este aceea prevăzută de art.23 alin.7 din Constituție, potrivit cărora "Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune".
Drepturile și libertățile fundamentale nu pot fi absolute, ci, în condițiile legii pot fi impuse condiții sau restrângeri exercitării acestora.
Orice restrângere adusă exercitării unui drept fundamental trebuie însă să corespundă unui scop legitim, să fie justificată și necesară într-o societate democratică.
În speță se constată că, ordonanța cu numărul de mai sus instituie o restrângere nejustificată exercitării libertății individuale a inculpatului, fapt ce încalcă dispozițiile art.16 alin.2 din Constituție și ale art.23 alin.7 din Constituție.
În raport cu încadrarea juridică reținută în faza de urmărire penală, respectiv și a infracțiunii de furt cu consecințe deosebit de grave, recurentul este lipsit în mod nejustificat de exercitarea dreptului constituțional prevăzut de art.23 alin.7 din Constituție, drept consacrat în mod expres și de dispozițiile art.160/1 și urm. din Codul d e procedură penală.
Având în vedere actele și lucrările dosarului de urmărire penală, curtea constată că dispozițiile prevăzute de art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.4 Cod penal sunt reglementări generale în raport cu dispozițiile prevăzute de Legea nr.161/2003. Prin urmare, în cazul în care în sarcina inculpatului sunt reținute infracțiunile mai sus precizate reglementate de Legea nr.161/2003 este nejustificat și nerațional, reprezentând totodată un exces de putere și reținerea dispozițiilor art.208 rap.la art.209 alin.4 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
Procedând în acest fel, organul de urmărire penală a încălcat principiul de drept conform căruia normele speciale derogă de la normele generale și se aplică cu prioritate, cu consecința îngrădirii exercitării unui drept fundamental al recurentului și anume dreptul de a cere liberarea provizorie pe cauțiune.
Această îngrădire reprezintă un evident exces de putere și datorită faptului că în cuprinsul ordonanței mai sus menționate nu există nici o motivare rezonabilă, bazată pe probele administrate în cauză pentru a se reține în sarcina inculpatului, în această fază a procesului penal și infracțiunea prevăzută de art.208 rap.la art.209 alin.4 Cod penal.
În raport cu aceste considerente, reținându-se de putere în forma mai sus expusă, curtea constată că prin încadrarea juridică în faza de urmărire penală se încalcă dispozițiile art.16 alin.2 din Constituție.
Prin urmare, instanța nu va lua în considerare la aprecierea asupra admisibilității cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de către recurent și dispozițiile prev.de art.208 rap. la art.209. alin.4 Cod penal.
În raport cu aceste considerente, în baza disp.art.385/15 pct.2 Cod procedură penală, se va admite recursul declarat de inculpatul și se va casa în întregime încheierea atacată.
Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile formale ale liberării provizorii pe cauțiune prev.de art.160/4 Cod procedură penală.
În consecință, se va admite în principiu cererea de liberare provizorie pe cauțiune.
În conformitate cu disp.art.160/5 alin.2 Cod procedură penală, se va stabili cuantumul cauțiunii la 50.000 lei.
Se va fixa termen pentru rejudecarea pe fond a cererii la data de 17 octombrie 2008, dată pentru care recurentul va fi citat.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Partea superioară a machetei
Admite recursul declarat de inculpatul, în prezent aflat în Arestul IPJ V, împotriva încheierii de ședință nr. 37 din 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Casează în întregime încheierea atacată.
Admite în principiu cererea de liberare provizorie pe cauțiune. Stabilește cuantumul cauțiunii la 50.000 lei.
Fixează termen pentru rejudecarea pe fond a cererii la data de 17.10.2008.
Se citează recurentul inculpat.
Se încunoștințează avocatul ales.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.: dr.
Tehn.
Jud.fond: .
16.10.2008./ 4 ex.
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca
